Adevarul.ro

Pentru mult timp, testele de paternitate au fost considerate cea mai sigură metodă de a identifica părinţii naturali. Ultimele descoperiri însă infirmă o astfel de certitudine.

Solicitate de bărbaţii care nu au încredere în partenerele lor şi de mamele care nu ştiu sigur al cui este copilul pe care l-au născut, testele genetice de paternitate nu sunt incontestabile. Cazul americancei Lydia Fairchild, care, în 2002, a solicitat un astfel de test pentru a putea cere de la tatăl biologic al copilului pensie alimentară, a avut surpriza ca analiza să-i arate că propriul ei copil nu-i aparţine. Ea a solicitat teste şi pentru ceilalţi doi copii şi a descoperit că şi aceştia aveau material genetic diferit de al ei. Practic, niciunul dintre cei trei copii pe care îi născuse nu păreau a fi genetic progeniturile ei. Repetate şi în alte laboratoare genetice, testele au arătat aceleaşi rezultate, contrazicând orice logică. Că femeia era mama celor trei copii era dovedit de acte, de familie şi de prieteni, nu şi de testele genetice, efectuate corect şi repetate de mai multe ori.

Putem avea două seturi de ADN diferite

Cercetările ulterioare au arătat că, deşi Lydia era cea care i-a născut pe cei trei copii, ea fusese doar un fel de mamă purtătoare, nu şi mamă „genetică" a celor mici. Ovarele ei aveau un alt material genetic, diferit de cel din restul organelor. Prin urmare, nici ovulele produse de aceste ovare nu aveau materialul genetic majoritar al organismului Lydiei, iar copiii rezultaţi nu aveau caracteristicile ei, ci pe cele transmise de genele prezente în ţesuturile ovarelor.

Iar ciudăţenia în cazul Lydiei nu se opreşte aici. Continuând cercetările, geneticienii au ajuns la concluzia că ovarele Lydiei nu-i aparţineau, ci erau ale unei surori gemene pe care organismul ei a „asimilat-o" în timpul vieţii intrauterine. Feţii gemeni care aflaţi în pântec se contopesc total şi formează o singură fiinţă se numesc „gemeni fantomă". Aceştia înglobează şi materialul genetic al fetusului care „dispare", de aceea, organe întregi, pot să aibă un alt ADN, diferit de cel majoritar, existent în restul corpului. A fost şi cazul Lydiei, care născuse copiii unei „gemene fantomă", ale cărei ovare au ajuns să funcţioneze în interiorul corpului ei. Copiii au moştenit ADN-ul surorii Lydiei, transmis prin intermediul ovarelor care funcţionează în corpul său. Asemănătoare cu fenomenul „gemenilor fantomă" sunt şi cazurile gemenilor siamezi care se nasc cu anumite părţi ale corpului contopite. În cazul lor, contopirea în viaţa intrauterină nu s-a făcut total, ci numai parţial.

Mutaţiile genetice pot afecta rezultatele

Spre deosebire de cazurile destul de rare ale „gemenilor fantomă", mutaţiile genetice sunt la ordinea zilei. Acestea pot surveni în timpul sarcinii, din cauza unor factori de stil de viaţă sau din cauza expunerii la diferite substanţe care pot avea astfel de efecte. Alteori, este pur şi simplu în natura genelor să producă mutaţii pentru a crea un organism mai puternic şi mai viabil. În cazurile în care survin mutaţii, este posibil ca materialul genetic al copiilor să fie incompatibil cu cel al părinţilor biologici.

Pot interveni şi erori umane

În mod normal, testele de paternitate sunt 99% sigure. Dar erorile nu sunt excluse. Acestea sunt erori umane, care apar fie din cauza faptului că persoana care recoltează ADN-ul nu este suficient de atentă încât să nu contamineze proba cu ADN străin sau cu ADN propriu. Erorile în testele de paternitate mai apar şi atunci când tatăl are o vârstă înaintată, fiindcă riscul de mutaţii genetice la nivelul spermei creşte odată cu vârsta tatălui.

Specialistul nostru

Dr. Lorand Savu
medic genetician

Pentru testele genetice de paternitate se pot face recoltări de sânge periferic (maximum 2 ml), de salivă (celule epiteliale bucale), de fire de păr cu bulb (în jur de 10 fire), dar şi de alte probe biologice. Rezultatele testelor de paternitate au o acurateţe de 99,9%. Când diferenţele fizice dinte părinţi şi copii sunt mari, de exemplu părinţii sunt bruneţi, iar copiii sunt blonzi, şi testele genetice confirmă faptul că ei, nu alţii sunt părinţii biologici nu înseamnă că testul are un rezultat greşit. Diferenţele fizice se explică prin moştenirea unor gene de la bunici sau de la străbunici. Aceste gene se pot manifesta în prima generaţie de urmaşi sau peste mai multe generaţii.

Statistică

Anual, la Institutul de Medicină Legală din Bucureşti se fac aproximativ 300 de teste de paternitate.