Cu toții suntem contaminați cu dioxine. Află ce sunt acestea și ce consecințe au asupra sănătății!

Dioxinele sunt substanţe toxice foarte întâlnite în mediu, care, odată pătrunse în organism, se acumulează şi au efecte negative importante. Află de unde provin ele, pentru a te putea proteja.

În 2004, Comisia Europeană a adoptat o reglementare pentru reducerea nivelului de dioxine din Comunitatea Europeană (Convenţia de la Stockholm), iar fiecare stat membru a trebuit să realizeze un plan bine pus la punct în acest scop. Deşi nivelul dioxinelor la care sunt expuşi europenii a scăzut cu 10% pe an în intervalul dintre mijlocul anilor '80 şi mijlocul anilor '90, studiile arată că expunerea zilnică este încă peste limita recomandată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în multe ţări europene.

Arderile incomplete le produc în cantităţi mari

Dioxinele sunt substanţe rezultate în urma proceselor industriale (prelucrarea fierului şi oţelului, dar şi în industria neferoaselor şi în cea chimică), în urma albirii hârtiei, precum şi în urma producerii de ierbicide şi de pesticide şi arderii plasticului şi lemnului tratat cu anumite chimicale, cum este pentaclorofenolul. Şi încălzirea caselor prin arderea lemnului şi incendierea resturilor agricole de pe câmpuri eliberează în atmosferă dioxine. De asemenea, dioxinele se produc şi natural, în cazul erupţiilor vulcanice sau al incendierii pădurilor. Cauza principală a formării dioxinelor este arderea incompletă a reziduurilor.

Cele mai multe se găsesc  în lactate şi în carne

Producerea dioxinelor este locală, însă ele se împrăştie la nivel global, astfel că pot fi depistate în mediul înconjurător în întreaga lume. Nivelurile cele mai mari de dioxine se găsesc în unele soluri şi în alimente, în special în lactate, în carne, în fructe de mare şi în peşte. De altfel, incidentele de contaminare masivă cu dioxine s-au petrecut prin consumul de carne sau de lactate care le conţineau. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) spune că mai mult de 90% din expunerea umană la dioxine se petrece prin consumul alimentelor contaminate. Niveluri foarte mici au fost descoperite în plante, în apă şi în aer.

Risc crescut de cancer

Expunerea pe termen scurt la un nivel mare de dioxine poate duce la leziuni ale pielii, cum ar fi un tip special de acnee (cloracnee), sau la închiderea la culoare a unor porţiuni de piele, dar şi la deteriorarea funcţiilor ficatului.

Dacă ne expunem la dioxine timp îndelungat, riscăm afectarea sistemului imunitar, iar în cazul copiilor şi al adolescenţilor, principalele consecinţe sunt dezvoltarea defectuoasă a sistemului nervos, a sistemului endocrin şi a aparatului reproducător. Studiile realizate pe animale de laborator au arătat că dioxinele pot duce şi la cancer, dacă expunerea este cronică (pe termen lung, la niveluri ridicate de substanţe toxice).

Majoritatea dioxinelor cel mai des întâlnite au fost încadrate de Agenţia Internaţională pentru Cercetarea Cancerului (care aparţine OMS) în categoria 3 - care nu pot fi clasificate drept cancerigene pentru oameni. Însă pe lista publicată în iunie 2011, cercetătorii din cadrul acestei agenţii au trecut tetraclorodibenzo-para-dioxina în categoria 1, aceea a agenţilor demonstraţi ca fiind cancerigeni pentru oameni.

Se acumulează în stratul de grăsime

Dioxinele sunt substanţe toxice solubile în grăsime şi, de aceea, se acumulează cu precădere în ţesutul adipos. În plus, ele sunt persistente, iar cele eliberate în atmosferă cu mulţi ani în urmă încă mai fac „victime", contribuind la expunerea actuală. Şi niveluri foarte mici de dioxine în organism provoacă efecte negative, chiar dacă sunt insesizabile multă vreme.

Nou-născuţii, cei mai vulnerabili

Fiindcă aceste chimicale sunt omniprezente în mediul înconjurător, cu toţii am fost expuşi, la un moment dat, la un nivel de dioxine şi, deci, le-am acumulat în stratul de grăsime. Cei mai vulnerabili în ceea ce priveşte expunerea la dioxine sunt fetuşii. De asemenea, nou-născuţii (ale căror organe se dezvoltă într-un ritm foarte rapid) sunt afectaţi într-o mare măsură de expunerea la aceste chimicale. Alte categorii de persoane din categoriile de risc sunt unii muncitori (de exemplu, din industria hârtiei sau a incinerării plantelor), dar şi marii consumatori de peşte.

Intoxicaţiile se manifestă mai ales pe piele

Expunerea la concentraţii ridicate de dioxine duce la instalarea unei afecţiuni cutanate similare acneei, caracterizată prin apariţia unui număr foarte mare de coşuri, puncte negre, papule şi pustule. Această tulburare apare mai ales la nivelul feţei şi părţii superioare a corpului şi durează câţiva ani după expunere (este cazul preşedintelui ucrainean Viktor Iuşcenko).

Alte simptome sunt decolorarea pielii, iritaţii şi înroşiri ale unor porţiuni cutanate, stări de vomă, diaree, infecţii pulmonare şi afectarea sistemului nervos. Un incident petrecut în 1976 în Seveso (Italia), explozia unei fabrici de chimicale, a dus la expunerea la cantităţi uriaşe de dioxină a muncitorilor. Iar un studiu realizat la zece ani de la incident a arătat că o mare parte dintre femeile şi dintre bărbaţii care au fost victime ale exploziei prezentau cancer, mai ales al sângelui, al sistemului limfatic şi neoplasm mamar (cancer de sân).

Care sunt sursele principale

Conform unui studiu realizat la cererea autorităţilor Comisiei Europene în urma Convenţiei de la Stockholm, sursele principale de dioxine în aer în Uniunea Europeană sunt:

• combustiile rezidenţiale (încălzirea şi gătitul cu lemne) - aproximativ 30%.
• arderea reziduurilor menajere în aer liber şi arderea resturilor agricole - 15%.
• tratarea lemnului pentru a se păstra mai mult timp - 15%.
• industria fierului şi a oţelului - 8%.
• indistria energetică, cea a metalelor neferoase şi cea chimică - 5%.

Specialistul nostru

Radu Albulescu
biochimist, CS1 Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutică

Dioxinele sunt peste 400 de substanţe, iar cea mai toxică dintre ele este tetraclorodibenzo-para-dioxina. Ele rezultă în principal din combustia necontrolată şi principala problemă legată de ele este că au un timp de înjumătăţire între 7 şi 11 ani, adică sunt foarte rezistente. De aceea, se acumulează în lanţul trofic, mai ales în grăsimea animală şi, prin urmare, pun probleme la consum nu numai animalele de fermă, ci şi peştii şi crustaceele. Din păcate, ele există peste tot în mediu şi, de aceea, toată lumea se expune la dioxine, iar timpul lung de viaţă face ca nivelul lor să crească pe măsură ce înaintăm în vârstă. Efectele asupra sănătăţii depind foarte mult de dozele de expunere, iar acestea sunt foarte mari doar în condiţii de contaminare a unor alimente sau de explozii cum a fost cea de la Seveso, din Italia. Doza maximă tolerabilă de dioxină stabilită în prezent este de 80 de picograme per kilogram corp pe lună.

Omniprezente

Cu toţii avem în corp un oarecare nivel de dioxine, fiindcă aceste substanţe se găsesc peste tot în mediu.