Când au de suferit bărbaţii cu adenom de prostată

Această boală este uşor de controlat, cu condiţia să fie descoperită în faze incipiente. Din păcate, cei mai mulţi bărbaţi români care se confruntă cu simptomele specifice amână vizita la medic chiar și câte patru-cinci ani.

Adenomul de prostată este denumirea mai populară a hiperplaziei benigne a prostatei (HBP). Boala se caracterizează prin multiplicarea exagerată a celulelor prostatice, ceea ce determină o creştere în volum a acesteia. În mod firesc, prostata începe să crească în volum mai ales după vârsta de 40 de ani.

În această situaţie, se recomandă ca bărbaţii trecuţi de 45 de ani să meargă periodic la un medic urolog pentru un control de rutină. Cel mai bun mod de depistare a unei probleme la nivelul prostatei este consultul de specialitate care include evaluarea stării întregului aparat urinar. Antigenul specific prostatic (PSA), obţinut în urma unor investigaţii specifice, trebuie urmărit anual după vârsta de 50 de ani. Dacă în familie există cazuri de cancer de prostată, acest test trebuie făcut încă de la vârsta de 40 de ani.

Simptomele, frecvent ignorate

La unii bărbaţi, creşterea volumului glandei devine un obstacol în evacuarea urinei şi astfel scurgerea firească a acesteia este „blocată". Prin urmare, apar o serie de simptome supărătoare, precum: urinarea frecventă, inclusiv noaptea, jet urinar slab sau intermitent, urinare dificilă (bolnavul se forţează să urineze ca să evacueze complet vezica urinară), senzaţie de golire incompletă a vezicii, micţiune prelungită (apare pe fondul scăderii presiunii jetului de urină).

Cu asemenea simptome s-a confruntat şi domnul Pache Sarageaua din Bucureşti. El a fost diagnosticat cu adenom de prostată în urmă cu 11 ani, în jurul vârstei de 50 de ani. Însă, după cum mărturiseşte, diagnosticul nu l-a speriat, ci, dimpotrivă, a continuat să-şi neglijeze problemele de sănătate, aşa cum a făcut întotdeauna. În acest caz însă, neglijenţa l-a costat scump, deoarece s-a confruntat cu dureri greu de imaginat.

„La început, aveam senzaţia că mă scap pe mine, însă când ajungeam la baie nu reuşeam să urinez. De asemenea, au existat zile în care urinam foarte puţin, iar jetul de urină era însoţit de o usturime îngrozitoare", îşi aminteşte domnul Pache. Într-o situaţie similară s-a aflat şi domnul Marin Constantin din Nehoiu (Buzău) care, spre deosebire de colegul său de suferinţă (cei doi împart aceeaşi rezervă în cadrul Spitalului Clinic Fundeni din București), a mers la medic încă de la primele simptome.

„Primele semne de boală au apărut în anul 2006, când deja împlinisem 64 de ani. Atunci am observat că urinez din ce în ce mai puţin, iar jetul de urină este mai slab decât de obicei. În plus, urinarea era însoţită de o usturime insuportabilă".

Vizita la medic, amânată până în ultimul moment

Medicul urolog Cristian Surcel realizează zilnic câte trei operaţii de prostată

În ciuda simptomelor supărătoare, majoritatea bolnavilor se adresează medicului târziu, într-un stadiu avansat al bolii. Motivul este unul simplu: bolnavii preferă să se autotrateze consumând diferite ceaiuri de plante, care însă atenuează simptomele pe termen scurt. Între timp, boala progresează. Domnul Marin se numără printre bolnavii care au apelat la fitoterapie, dar spune că a ales această variantă doar ca soluţie de compromis.

„M-am dus la un medic urolog de la noi din judeţ şi astfel am aflat că sufăr de adenom de prostată, însă boala nu era chiar așa de avansată. Prin urmare, am mai amânat operaţia, deoarece nu eram pregătit", povesteşte el. De atunci, s-au scurs cinci ani. „Pentru a evita complicaţiile, în cazul simptomelor medii spre severe, se recomandă tratamentul medicamentos, cu rolul de a încetini progresia bolii, de a atenua simptomele şi de a îmbunătăţi calitatea vieţii bolnavului", explică medicul urolog Cristian Surcel de la Spitalul Clinic Fundeni.

Intervenţie chirurgicală deschisă sau endoscopică

În cazul în care adenomul nu este depistat şi tratat în faze incipiente, bolnavul devine candidatul ideal pentru intervenţia chirurgicală. Explicaţia este că boala progresează, iar în timp apar o serie de complicaţii, precum: retenţie de urină, hematurie (sângerare), infecţii urinare, insuficienţă renală etc. Domnul Sarageaua a permis bolii să progreseze până în punctul în care s-a instalat blocajul urinar (retenţia de urină).

Prin urmare, a fost transportat de urgenţă la spital şi supus unui intervenţii endoscopice. „În perioada premergătoare operaţiei, viaţa mea devenise un calvar. Mă trezeam şi de câte cinci-şase ori pe noapte să merg la baie.

Însă, chiar şi în aceste condiţii, nu aş fi venit la medic, dacă nu mă pricopseam cu blocajul urinar", mărturiseşte domnul Sarageaua. Potrivit medicilor, adenomul de prostată nu se îndepărtează numai endoscopic, ci şi prin intervenţie chirurgicală aşa-numită deschisă. Aceasta se recomandă îndeosebi pacienţilor care au prostata mai mare de 68-80 cm cubi.

Boala poate recidiva

Domnul Marin a descoperit adenomul în urmă cu cinci ani

Din păcate, operaţia nu încheie întotdeauna şirul suferinţelor la care sunt supuşi bolnavii cu adenom de prostată. Deşi rata de complicaţii este scăzută, urmărirea pacienţilor pe viitor devine o necesitate. În situaţii excepţionale, bolnavii sunt supuşi la a doua operaţie. „Zilele acestea am fost operat a doua oară. De la prima intervenţie m-am simţit bine şase ani. Din păcate, boala a recidivat, iar simptomele le-am resimţit mai acut", ne expune situaţia domnul Pache Sarageaua.

Manifestările sunt înşelătoare

Simptomele adenomului de prostată sunt nespecifice, în sensul că există o serie de boli urologice care se manifestă în acelaşi mod. Acestea pot semnala inclusiv un cancer de prostată. „Recomand bărbaţilor să se adreseze medicului ori de câte ori prezintă astfel de simptome (jet urinar slab, urinare însoţită de usturime, retenţie urinară)", explică medicul urolog Cristian Surcel. Consultarea din timp a medicului este singura posibilitate prin care diagnosticul se poate stabili precoce, crescând şansele de vindecare.

Recomandare

Dacă bolnavul merge la medic de la primele simptome, riscul de recidivă a bolii scade.