Adevarul.ro

Vrei să ai copii care să respecte regulile? Ţine cont de faptul că disciplina nu este totul şi că, în egală măsură, o relaţie caldă cu cei mici contează pentru dezvoltarea lor ulterioară.

Auzim frecvent în jurul nostru, atunci când cei mici depăşesc măsura: „Dacă eu făceam aşa când eram mic, mă punea el tata la punct!". Dar specialiştii avertizează: prea multă severitate în educaţia celor mici le poate fura încrederea în sine şi îi poate transforma în copii inhibaţi, complexaţi sau cu tulburări de comportament.

Se ajunge la astfel de probleme din nevoia de siguranţă afectivă care, în cazul acestor copii, nu este pe deplin satisfăcută. Mai exact, dacă sunt criticaţi des, dacă sunt corectaţi mereu şi dacă sunt pedepsiţi în mod constant chiar şi pentru greşeli minore, copiii încep să pună la îndoială afecţiunea părinţilor şi nu au certitudinea că, la nevoie, vor primi din partea acestora simpatie, înţelegere şi ajutor.

Furia este un efect

Încet, încet, copiii „ţinuţi prea din scurt" ajung să perceapă severitatea ca pe o presiune constantă de care nu se pot elibera. Pentru a supravieţui acestui tip de presiune, specialiştii spun că, adesea, cei mici ajung să-şi elibereze frustrările prin izbucniri necontrolate, adică prin reacţii violente şi prin agresivitate faţă de prietenii de joacă sau faţă de colegi. Cel mai des, şi aceste izbucniri violente sunt, la rândul lor, pedepsite şi criticate de părinţii severi.

Prin urmare, se ajunge într-un cerc vicios în care tensiunea devine din ce în ce mai mare, iar actele de violenţă pe care copiii le săvârşesc se înmulţesc în ciuda pedepselor care devin astfel inutile. În mod normal, agresivitatea acestor copii ar putea fi soluţionată dacă părinţii le-ar reda confortul afectiv, iar aceştia s-ar simţi înţeleşi, iertaţi şi apreciaţi de familie.

Eşecul şcolar poate fi o consecinţă

Carnetul de note trebuie să fie plin de note mari, altfel copilul este privat de lucrurile care îi fac plăcere? Urmarea acestei atitudini a părinţilor poate fi contrară aşteptărilor. Şcolarii pot ajunge să se teamă atât de mult de eşec, încât pot deveni timoraţi la ore şi, de aceea, nu se pot concentra eficient, le poate fi teamă să răspundă la întrebările profesorilor şi pot ajunge să greşească în mod repetat la lucrările de evaluare din cauza stresului, nu a faptului că nu s-au pregătit. Încrederea în sine se deteriorează, iar copilul poate ajunge să aibă şi alte manifestări asociate, precum enurezisul nocturn, care apare, în general, la şcolarii de vârstă mică. Prin urmare, în unele cazuri, severitatea poate produce reacţii contrare celor scontate.

Dovedit: Ticurile nervoase pot fi o consecinţă a presiunii resimţite din cauza unor părinţi prea autoritari.

Copiii trişti, adulţi cu probleme

La polul opus copiilor care îşi eliberează din frustrarea acumulată prin comportament agresiv sunt cei care interiorizează tensiunea, devenind anxioşi sau trişti. Psihologii spun că depresia la copil, care constă în apatie, lipsa poftei de mâncare şi tristeţe nejustificată de un factor identificabil în contextul imediat, poate avea drept sursă severitatea părinţilor. Specialiştii avertizează că aceşti copii pot deveni adulţi care acceptă cu uşurinţă relaţiile umane abuzive, în care agresiunea fizică şi psihică pot fi permanente.

Specialistul nostru
Lena Rusti
psiholog psihoterapeut

Părinţii care au o relaţie bună cu copiii nu simt nevoia de a fi severi, pentru că nu este necesar să-şi impună punctul de vedere prin forţă. Când relaţia devine problematică, părinţii nu găsesc altă modalitate de a se impune decât afirmându-şi puterea. Consecinţa acestui lucru sunt regulile rigide pe care ei le consideră bune, însă fără a explica şi copilului de ce aceste reguli sunt necesare. Prin urmare, severitatea părintelui conduce copilul la frustrări.

Din cauza severităţii părinţilor, copiii pot începe să mintă.