Adevarul.ro

Ai fost şocat să afli că băiatul tău îşi sâcâie şi îşi loveşte colegii şi ai intrat în pământ de ruşine când educatoarea ţi-a făcut observaţie pentru comportamentul lui. Află în continuare ce poţi face pentru a-l ajuta să scape de proastele obiceiuri.

Nu ţi-ai „altoit" niciodată copilul, nu ai avut un comportament agresiv de faţă cu el, nu i-ai permis să se uite la emisiuni neadecvate vârstei lui, dar nu îţi explici de ce i-a dat o palmă colegului, de ce şi-a tras colega de codiţe sau i-a mâzgălit caietul. Psihologii au încercat, de-a lungul timpului, să răspundă la această întrebare.

Unii dintre ei susţin că aceşti copii se nasc cu un nivel scăzut al hormonului cortizol, lucru care le reduce rezistenţa la stres. Alţii leagă comportamentul agresiv de anumite medicamente administrate în timpul sarcinii, de o naştere dificilă sau de o depresie suferită de gravidă.

Un studiu realizat de specialiştii de la Institutul „Kaiser Permanente" din SUA arăta că în jur de 10 la sută din copii, în mare parte băieţi, dar şi fetiţe, se nasc cu o predispoziţie spre agresivitate. În special între vârstele de doi şi zece ani, aceşti copii sunt foarte sensibili şi se enervează uşor. Din fericire, pe măsură ce cresc, agresivitatea se estompează.

Nu-i răspunde cu aceeaşi monedă

Unii părinţi au impresia că au de-a face cu un copil dificil şi încăpăţânat, pe care trebuie să-l strunească prin ţipete şi chiar prin câte o palmă. Răspunzând la ieşirile violente ale copilului în acelaşi mod ca acesta, părinţii nu vor face decât să-i „alimenteze"

agresivitatea.

Acest efect are la bază faptul că toţi copiii au tendinţa de a copia comportamentul adulţilor. Ca dovadă, agresivitatea este o trăsătură de caracter frecventă la copiii ai căror părinţi obişnuiesc să se certe, să ţipe sau să se agreseze fizic ori la cei care au acces la filme şi la emisiuni violente.

Ţine-i morală de faţă cu colegii

La vârste mici, copiii nu înţeleg că trebuie să aibă un anumit tip de comportament social şi nici nu ştiu de ruşine. Îţi poţi ajuta copilul să dobândească sentimentul ruşinii ţinându-i morală în faţa colegilor şi punându-l să-şi ceară iertare celui pe care l-a lovit.

Trebuie să îi spui că nu este bine să se comporte aşa şi că ceea ce a făcut nu trebuie să se mai repete. În ceea ce priveşte învăţarea unor comportamente sociale, utile în acest sens sunt pedepsele şi recompensele. Cu ajutorul lor, copilul va putea distinge acţiunile negative de cele pozitive şi le va evita pe cele care îi aduc pedeapsa.

Încearcă un joc de roluri

O altă „tehnică" eficientă ar fi să-i explici copilului cum îi afectează pe colegi comportamentul său agresiv. Pentru aceasta, roagă-l să se pună în locul unui coleg pe care l-a lovit, întrebându-l: „Cum te-ai simţi dacă tu ai fi cel lovit, în locul colegului X?". Empatia este un sentiment care se dobândeşte în copilărie, iar părinţii îşi pot ajuta în acest mod copilul să înţeleagă trăirile celor din jur.

Un sport de echipă îl poate ajuta

Copiii care au ieşiri agresive ar trebui îndrumaţi către un sport de echipă. Prin intermediul lui vor învăţa să colaboreze, să comunice, să îi accepte pe ceilalţi şi vor descoperi ce înseamnă solidaritatea. În acest fel ar putea renunţa la agresivitate.

Specialistul nostru

Lena Rusti

psiholog

psihoterapeut

Copiii sunt agresivi la vârste foarte mici, pentru că nu fac distincţie între joacă şi durere. La cei aflaţi la sfârşit de grădiniţă sau la început de şcoală,  comportamentul agresiv trebuie monitorizat şi trebuie găsită o explicaţie care să ajute familia să rezolve problema. Uneori, agresivitatea poate fi semnul a ceva ce îi lipseşte: atenţie sau comunicarea nefericirii.

Îl putem încuraja să se exprime sau să obţină atenţie prin mijloace adecvate social. Alteori, agresivitatea semnalează o tulburare de comportament ce poate duce la probleme majore, chiar la a pune în pericol viaţa unor copii. Părinţii pot interveni nu prin pedeapsă, ci prin oferirea unor modele de comportament.

Motivaţie

Copiii agresivi vor fie să iasă în evidenţă, fie să arate că deţin controlul.