Eşti programat genetic să te îngraşi? Iată cum poţi „păcăli” genele

Persoanele al căror ADN conţine „gena obezităţii", ce creşte cu până la 70% riscul de îngrăşare excesivă, îşi pot „păcăli" programarea genetică. Soluţia este practicarea exerciţiilor fizice, potrivit oamenilor de ştiinţă din Cambridge (Marea Britanie).

Citeşte şi:
Specialist în chirurgia obezităţii: „Nu trebuie să ajungem la 150 kg ca să luăm măsuri"

Două treimi din britanici au una sau două variaţii ale genei FTO, care amplifică riscul obezităţii de la 30% până la 70%. Persoanele cu aceste caracteristici genetice mănâncă mai mult cu 100 de calorii, la fiecare masă. Numărul caloriilor primite într-o săptămână este cu 2.100 mai mare decât la cei care nu au această genă în ADN-ul lor.

Astfel, creşterea greutăţii corporale este aproape iminentă.

Însă oamenii de ştiinţă de la Institutul de Ştiinţe ale Metabolismului din Cambridge au descoperit că practicarea exerciţiilor fizice diminuează efectele negative ale acestei programări genetice, arată studiul publicat în revista de specialitate „PLoS Medicine" şi citat de health.com.

După ce au analizat genoamele şi stilurile de viaţă a aproximativ 220.000 de adulţi, cercetătorii au descoperit că putem înceta a fi „sclavii propriilor noastre gene" dacă facem mişcare regulat.

Riscul de obezitate, în procente

Persoanele sedentare care au o singură variaţie a genei FTO au cu 30% mai multe şanse să devină obeze, pe parcursul vieţii. În schimb, persoanele cu aceeaşi caracteristică genetică dar care sunt active fizic îşi reduc riscurile cu 8%. Exerciţiile fizice asociate cu o alimentaţie echilibrate ajută şi mai mult la „păcălirea" genelor, reducând pericolul îngrăşării cu 27%.

În cazul persoanelor care au două variaţii ale genei FTO, ce prezintă aproape 70% risc de obezitate, exerciţiile fizice au reuşit să scadă acest pericol cu 21%.

„Sportul nu neutralizează total predispoziţia genetică la îngrăşare, dar studiul arată că programarea dată de gene nu este literă de lege şi nu conduce neapărat la obezitate", a declarat coordonatorul cercetării, prof. dr. Ruth Loos, de la Institutul de Ştiinţe ale Metabolismului din Cambridge.