Chimicalele din ambalaje reduc eficienţa vaccinurilor din copilărie

Copiii care intră în contact cu nişte substanţe chimice care se găsesc în ambalajele alimentare sunt mai puţin protejaţi de vaccinul antitetanos şi de cel antidifteric, semnalează un nou studiu al oamenilor de ştiinţă de la Harvard.

Substanţele incriminate pentru faptul că scade efectul vaccinărilor antitetanos şi antidifteric se numesc perfluoruraţi şi sunt folosiţi la scară largă pentru fabricarea ambalajelor alimentare, dar se găsesc şi în compoziţia mochetelor, a tigăilor de teflon, a pungilor de popcorn pentru microunde.

Cercetătorii Universităţii Harvard din SUA au monitorizat starea de sănătate a 587 de copii născuţi în Insulele Faroe între 1999 şi 2001. Concluzia studiului: aceia care au fost expuşi perfluoruraţilor în viaţa intrauterină sau în primii ani de viaţă au avut o imunitate mai redusă în faţa tetanosului şi difteriei.

Reduc numărul anticorpilor

Rezistenţa copiilor în faţa acestor două boli infecţioase a fost testată după vaccinarea împotriva lor, mai întâi la cinci ani şi apoi la şapte ani. Cercetătorii au constatat că nivelul anticorpilor împotriva acestor boli era cu atât mai redus cu cât concentraţia de perfluoruraţi era mai mare în sânge. Atunci când numărul anticorpilor este foarte redus, aceştia nu pot asigura o protecţie îndelungată împotriva infecţiilor. „Impactul negativ al perfluoruraţilor asupra vaccinărilor efectuate în copilărie ar trebui privit ca o ameninţare la adresa sănătăţii publice", este de părere medicul Philippe Grandjean, coordonatorul studiului american.

Tetanosul este o boală infecţioasă care afectează sistemul nervos şi se manifestă prin spasme musculare, care pot duce la asfixiere şi la deces în cazurile grave. Bacilul tetanic se găseşte în sol şi se poate răspândi prin fecalele contaminate ale animalelor sau oamenilor. Rănile, arsurile, degerăturile şi fracturile deschise favorizează dezvoltarea acestui germen.

Difteria este tot o boală infecţioasă, dar mult mai contagioasă decât tetanosul. Ea se transmite prin tuse şi prin strănut şi se manifestă prin răguşeală, tuse uscată, febră, astenie, umflarea regiunii submandibulare şi cervicale anterioare, secreţii nazale purulente, frecvenţă cardiacă mărită şi prin leziuni pe piele.

Citeşte şi:
Dependenţa de internet, similară cu cea de droguri

«De ce îmi lăcrimează ochii permanent?»