Cum ajuţi un copil cu probleme de învăţare
0
În spatele unor performanţe şcolare scăzute se ascunde uneori o problemă de învăţare ce trebuie tratată. În această categorie sunt tulburările de citire, de scriere ori de calcul. Află cum poţi ajuta copilul să se dezvolte normal!
Citeşte şi:
Învăţătorii, ajutaţi să depisteze copiii cu ADHD
Copiii dislexici au nevoie de profesori specializaţi
În mod greşit, de foarte multe ori, copiii cu performanţe scăzute la şcoală sunt etichetaţi de părinţi şi de educatori ca fiind leneşi, răsfăţaţi, neastâmpăraţi sau, pur şi simplu, mai puţin isteţi. Un procent foarte mare din aceştia sunt însă inteligenţi şi îşi dau toată silinţa să înveţe mai bine, dar nu reuşesc pentru că suferă de tulburări de citire (dislexie), de scriere (disgrafie), de calcul (discalculie) sau de tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie (ADHD).
Creierul, sursa problemelor
Specialiştii europeni estimează că între 7% şi 10% din copii întâmpină probleme în a învăţa să citească, să scrie şi să calculeze. Aceste tulburări apar ca urmare a afectării sistemului nervos al copilului, fie din cauze ereditare, fie în viaţa intrauterină, la naştere sau în primii ani de viaţă. În funcţie de aria cerebrală afectată, copilul poate avea o capacitate redusă de a distinge literele, probleme de memorie sau de orientare în spaţiu. Afectarea poate fi mai mult sau mai puţin importantă, iar de aici rezultă tulburări de diferite grade. În cazul lor, problemele devin vizibile chiar din primele săptămâni din clasa I şi se agravează pe măsură ce materiile devin mai grele.
ADHD-ul se manifestă şi acasă
Dacă segmentului de copii cu tulburări de tipul dislexiei îl adăugăm şi pe cel al copiilor cu ADHD, estimat la 3-7% din totalul copiilor, putem trage concluzia că problemele de învăţare sunt date în puţine cazuri de obrăznicie sau de gradul redus de inteligenţă al copiilor. Tulburarea hiperkinetică este şi ea de natură organică, şi nu comportamentală. Cauzele sale sunt genetice, dar studiile mai noi au arătat că istoricul familial de alcoolism şi de tulburări afective se asociază unui risc mai mare de a dezvolta ADHD. Agitaţia, impulsivitatea şi neatenţia, simptomele caracteristice tulburării, sunt vizibile atât la şcoală, cât şi acasă. Când copilul îşi face temele liniştit acasă înseamnă că problemele sale sunt legate de şcoală: nu-i place să fie separat de părinţi sau de bunici ori este în conflict cu învăţătoarea.
Ce specialişti îi pot ajuta
Cea mai mare problemă pe care o întâmpină copiii cu probleme de învăţare din România este aceea că trebuie să se integreze în clasele cu copii normali, unde nu beneficiază de metode diferite de educaţie, aşa cum ar trebui. Singura şcoală de la noi formată exclusiv din copii dislexici este gimnaziul „Nicolae Bălcescu" din Târgu-Mureş. În condiţiile în care copiii cu tulburări de învăţare trebuie să ţină pasul cu ceilalţi la şcoală, ajutorul unui specialist este foarte important. În caz de dislexie, disgrafie şi de discalculie, specialiştii în logopedie sunt cei la care părinţii pot apela, iar în caz de ADHD - specialiştii în psihiatria copilului. Dacă tulburarea de învăţare nu este severă, câteva sfaturi din partea acestora pot fi suficiente pentru a ajuta copilul să ţină pasul cu restul clasei. În cadrul şedinţelor de logopedie, copilul este ajutat să-şi dezvolte capacităţile deficitare prin jocuri şi prin exerciţii. Planul de terapie este personalizat.
De ce este necesară terapia
Copiii cu tulburări de învăţare sunt priviţi diferit de colegi şi chiar de învăţători sau de profesori. De foarte multe ori, ei primesc etichete, sunt ignoraţi şi neglijaţi. De suferit va avea, pe de o parte, dezvoltarea lor intelectuală, pentru că aceşti copii nu-şi vor atinge potenţialul fără a fi înţeleşi şi sprijiniţi, iar pe de alta, dezvoltarea lor emoţională. Aceşti copii vor avea o încredere scăzută în forţele proprii, vor dezvolta complexe de inferioritate, vor avea probleme de socializare şi pot deveni adulţi anxioşi, depresivi şi neîmpliniţi.
Click pe poză pentru a afla simptomele tulburărilor de învăţare!
Pe site-ul www.dislexic.ro vei găsi o listă a logopezilor din 29 de judeţe. Ea este în curs de actualizare.
Specialistul nostru
asist. univ. dr. Florina Rad
medic specialist în psihiatria copilului şi adolescentului
Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Al. Obregia", Bucureşti
Într-o primă etapă de la stabilirea diagnosticului de ADHD, încercăm să le explicăm părinţilor că simptomele copilului lor sunt consecinţa unei tulburări neurobiologice cu componentă genetică şi că nu sunt voite. Înţelegând mecanismul de apariţie, părinţii, pe de o parte, îl culpabilizează mai puţin pe copil şi pe ei înşişi, iar pe de altă parte, devin mai deschişi intervenţiei. Tratamentul este decis împreună cu părinţii, în funcţie de severitatea simptomelor. Cea mai eficientă modalitate de intervenţie în ADHD este abordarea multidisciplinară: medicală, psihologică şi educaţională. Dacă simptomatologia nu este severă, poate fi suficientă învăţarea câtorva tehnici educaţionale de către părinţi, în cadrul unor şedinţe de terapie.
Aşa îl susţii să-şi facă temele acasă!
Primul şi poate cel mai important lucru pe care părinţii trebuie să-l facă dacă au un copil cu tulburări de învăţare este acela de a conştientiza nevoile speciale pe care le are. Iar aceste nevoi speciale nu trebuie să se rezume la şedinţele de logopedie sau la cele de consiliere psihiatrică. După ce acestea se încheie, copilul revine acasă, la ritmul de viaţă obişnuit, care include teme şi joacă. Dacă la cel de-al doilea capitol se poate descurca singur, pentru primul are nevoie de sprijin.
Lecţiile durează mult mai mult
După 8-10 ore de muncă, multor părinţi le este greu să facă teme cu copilul, iar dacă acesta are şi o tulburare de învăţare, lucrurile se complică. Timpul de învăţare al unui copil dislexic sau cu ADHD este de trei-patru ori mai mare decât al celorlalţi copii şi, în foarte multe cazuri, lecţiile se prelungesc până la ore târzii. De foarte multe ori, ei pot fi nevoiţi să repete de zece ori aceeaşi informaţie pentru ca el să o poată reţine. Chiar şi depunând eforturi peste puteri, există riscul ca performanţele copilului să nu fie prea bune. Prin urmare, părinţii trebuie să se înarmeze cu răbdare. Pe lângă toate aceasta, părinţii trebuie să fie pregătiţi să-şi ajute copilul să nu-şi piardă motivaţia, o problemă frecvent întâmpinată în timpul temelor nesfârşite. Cum îl încurajăm când se satură de lecţii? De regulă, cea mai mare răsplată pentru copil este promisiunea timpului petrecut împreună cu părinţii. Recompensele materiale pot să nu funcţioneze mai mult de două-trei zile.
Are nevoie de pauze dese
Intervalul de timp alocat lecţiilor trebuie stabilit de comun acord cu copilul. Pentru că au dificultăţi în a se concentra o perioadă îndelungată, atât copiii dislexici, cât şi cei cu ADHD au nevoie de pauze la fiecare 20-30 de minute de lecţii. Nu este recomandat ca aceste pauze să fie lungi, ci de aproximativ 10-15 minute, timp în care ar trebui să aibă activităţi relaxante. Din cauza aceloraşi probleme de concentrare, nu este deloc recomandat ca televizorul, computerul, telefonul sau radioul să fie pornite în timpul lecţiilor. Acestea îi vor distrage atenţia. Este bine să se înceapă cu materiile considerate mai grele, pentru că există riscul ca, după un timp, copilul să nu mai poată finaliza temele. De asemenea, copilul cu tulburări de învăţare nu trebuie „bombardat" cu multe informaţii noi într-un timp scurt.
Încurajările îi cresc încrederea în sine
Copilul cu tulburări de învăţare este conştient de faptul că nu poate face faţă cerinţelor, în ciuda faptului că-şi dă toată silinţa, şi că este diferit de ceilalţi copii. El realizează că rezultatele sale şcolare nu îndeplinesc aşteptările părinţilor şi poate căpăta convingerea că nu poate face nimic bine, că este inferior celorlalţi, că este incapabil şi inutil. Părinţii şi educatorii joacă un rol crucial în modul în care copilul îşi construieşte încrederea în capacităţile proprii. Pentru aceasta, el trebuie să simtă că ideile îi sunt apreciate şi să fie recompensat prin laude ori de câte ori duce la îndeplinire o sarcină. În timpul temelor, o atitudine încurajatoare din partea părinţilor va ajuta copilul să continue rezolvarea temelor rămase. Atunci când ia o notă proastă, el nu trebuie certat sau pedepsit, ci trebuie să i se spună că efortul pe care l-a depus este de apreciat. Trebuie evitate replicile de tipul „Nu te-ai străduit suficient" sau „Nu eşti în stare".
Nu-l supraveghea permanent!
Copilul cu tulburări de învăţare, ca de altfel orice copil, nu trebuie urmărit în permanenţă de părinţi în timpul temelor. În intervalul de 20-30 de minute de lecţii, el trebuie lăsat cel puţin zece minute singur, pentru că în acest mod este ajutat să-şi dezvolte independenţa. Pe măsură ce copilul creşte, părinţii trebuie să-l supravegheze tot mai puţin, iar în timpul petrecut lângă el, sub nicio formă nu trebuie să-l cicălească.
Identifică-i punctele forte!
Dacă în cazul ADHD-ului, simptomele se atenuează pe măsură ce copilul creşte, iar cu terapie specializată va fi cu atât mai puţin o problemă, tulburările de tip dislexie sau disgrafie persistă de regulă la vârste adulte. Din acest motiv, este foarte important ca părinţii să descopere şi să pună în valoare abilităţile mai bine dezvoltate ale copilului. Pentru aceasta, trebuie să fie atenţi la preocupările sale şi să-l încurajeze să aibă activităţi extraşcolare. Sportul, muzica şi artele pot fi activităţi la care copilul excelează. Odată ce-şi va descoperi potenţialul, el va putea să-şi construiască încrederea în sine şi să-şi aleagă profesia.
Comunică periodic cu educatorii
Copilul cu tulburări de învăţare trebuie să primească sprijin nu doar din partea părinţilor, ci şi de la învăţător şi profesori. Ei trebuie informaţi de părinţi şi trebuie să comunice cu aceştia despre evoluţia şcolară a copilului. În timpul orelor, învăţătorii ar trebui să simplifice enunţurile problemelor date unui astfel de elev, oferindu-i astfel şansa de a-şi pune în valoarea aptitudinile şi cunoştinţele dobândite, pentru a deveni mai sigur pe sine. De asemenea, ar trebui să-i ofere copilului cu tulburări de învăţare mai mult timp pentru a rezolva problemele.
Atenţie! Copiii cu tulburări de învăţare se sustrage deseori de la îndeplinirea sarcinilor şcolare prin minciună. El spune că nu are teme pentru acasă şi nici de învăţat.
Specialistul nostru
Eva Bartok
logoped
Gimnaziul „Nicolae Bălcescu", Târgu-Mureş
preşedintele Asociaţiei Române pentru Copii Dislexici
Nu este un lucru uşor să accepţi că ai un copil diferit. Unor părinţi le ia mai mult timp să se obişnuiască cu ideea, iar cei care nu reuşesc acest lucru nu-şi vor putea ajuta copilul. Ei trebuie să înţeleagă că intelectul copiilor cu dislexie, disgrafie sau cu discalculie este normal, iar unii dintre aceşti copii au un nivel de inteligenţă peste medie. Ei pot deveni adulţi echilibraţi dacă sunt ajutaţi să-şi dezvolte personalitatea şi să facă faţă provocărilor. Tulburările de învăţare nu ar trebui să fie un impediment pentru copii atâta vreme cât părinţii înţeleg că au nişte nevoi speciale şi se implică în educarea lor.
Se încarcă comentariile...
