Adevarul.ro

Definiţia leadershipului este simplă: lider + followers = leadership. „Nu eşti lider dacă nu te urmează nimeni, poate faci doar o plimbare”, explică Alexandru Gorun, directorul executiv al Fundaţiei Leaders.

„Leadership School” („şcoala de lideri”) înfiinţată de acest ONG îi identifică pe tinerii care au acest potenţial, îi pune în contact pentru a crea o reţea şi le facilitează accesul la modele.

 „Cred că România are nevoie de identificarea şi promovarea unor oameni autentici care să se facă urmaţi şi deopotrivă noi, românii, avem nevoie să înţelegem că a urma nu va atrage după sine un blazon inferior. Chiar avem nevoie de tineri care să vină cu o viziune proaspătă, să-şi asume responsabilităţi şi mai apoi să le îndeplinească.”

„De azi schimb lumea!”

Modelele pe care „Leadership School” le oferă tinerilor pentru a-i inspira aparţin celor mai diverse arii profesionale: traineri, lideri de business care conduc multinaţionale de top, piloţi de aviaţie, pompieri, fondatori de instituţii sau autorităţi care salvează vieţi (cum este medicul Raed Arafat de la SMURD), români care duc drapelul ţării pe toate meridianele (exploratorii David Neacşu şi Alex Găvan).

„Sunt unii care chiar te inspiră. Pleci de-acolo şi zici: «gata, de azi o să schimb lumea!»”, afirmă Florina Pavel, în vârstă de 21 de ani, din Bucureşti, care a participat la trei ediţii „Leadership School”, din patru câte au fost organizate până în prezent.

„Am auzit poveşti de viaţă de la oameni care au plecat foarte de jos şi au ajuns atât de sus încât, dacă îi vedeai atunci în situaţia pe care ne-o povesteau, nici ­n-ai fi crezut că vor ajunge aşa departe”, adaugă Florina. Studenta spune că lecţia cea mai importantă pe care a învăţat-o de la invitaţi a fost că într-o bună zi şi ei, tinerii care au ascultat conferinţele, vor putea fi în locul vorbitorilor.

Actorul George Ivaşcu a fost unul dintre invitaţii care au luat cuvântul în faţa tinerilor la ediţia de vară a şcolii, care a avut loc la începutul lunii, la Poiana Braşov. El consideră că „cel mai important lucru e faptul că aceşti tineri se adună într-un loc, iau contact cu nişte personalităţi şi cu nişte probleme foarte importante de leadership”, semn că „România începe să aibă şanse”.

În altă ordine de idei, la şcoala de lideri actorul a găsit „nişte tineri foarte bine informaţi, deosebit de motivaţi şi cu o curiozitate aplicată foarte frumos intelectual şi profesional”.

Lider e cine poate

Tinerii se pregătesc pentru exerciţiul propus de Maia Morgenstern: grupul trebuie să imite „Surprize, Surprize" iar Mihaela (centru) face parte din trupa de balet

Până acum, numai de bine despre tinerii viitori lideri. Dar nu toată lumea e de aceeaşi părere. Trainerul Dorin Dâncu de la TMI, care are o experienţă de şase ani în domeniul dezvoltării personale, spune că „dacă n-ai nicio înzestrare naturală, şansa să devii lider e destul de mică”. De altfel, mai spune trainerul, „nici n-ar fi sănătos ca în lume să fie numai lideri”.

Despre leadership sunt voci care spun că este o formă de comportament înnăscut şi altele care susţin că poate fi dobândită. Trainerul spune că „adevărul e undeva la mijloc”.

„Eu cred că unele companii vând programele astea ca pe un vis frumos. Dar, în realitate, lideri sunt aceia care pot să fie lideri”, subliniază Dorin şi îl citează pe Henry Ford, întemeietorul imperiului auto cu acelaşi nume, care spunea că „a întreba cine trebuie să fie lider într-o organizaţie e ca şi cum ai întreba cine trebuie să fie tenor  într-un quartet”. Răspunsul este, evident, „cel care poate să cânte ca tenor”.  

Atunci, la ce mai poate fi bun un curs de leadership? „Un curs le spune oamenilor ce fel de ingrediente de comportament trebuie să aibă o persoană ca să se poată numi lider. Cam cum trebuie să se comporte. Şi de aici se şi disting mai multe tipologii de lideri: sunt lideri de business, de conjunctură socială, lideri militari, lideri sportivi etc.”, explică Dorin.

„Aşa că ce-ţi dă o şcoală din asta? Îţi dă câteva idei care, mulate pe partea ta de talent şi de voinţă, te pot duce în direcţia leadership. Dar nici nu-i sănătos să-i facem lideri pe toţi. Gândiţi-vă la o organizaţie cu toţi lideri, ce-ar fi acolo?”, spune trainerul râzând.

„Marea şmecherie”


Pentru tineri, însă, o bună modalitate de-a deveni lideri este, într-adevăr, să urmeze un model. „Unul dintre ingredientele importante pentru un lider sunt principiile de viaţă. Dacă nu ai principii după care te ghidezi şi care s-au dovedit a fi eficiente, nu e-n regulă”, afirmă Dorin. „Cred că persoanele care servesc drept modele tinerilor ar trebui să fie cele mediatizate sau cele din vizorul lor. Persoane cunoscute în care tinerii cred şi li se pare că au un comportament care merită urmat.”

Pe de altă parte, spune Dorin ,care nu se lasă până nu întoarce situaţia pe toate feţele, persoanele acestea demne de a fi modele „nu trebuie să intervină în niciun fel pentru a-i influenţa pe tineri, aici e marea şmecherie!” pentru că, „de când e lumea asta, orice act educaţional se face numai cu voinţa celui care vrea să schimbe ceva”.

Dorin consideră că leadershipul nu poate fi influenţat din exterior. „Eu fac ­cursuri de şase ani şi vă spun că după un curs, dacă e foarte bun şi inspiraţional, cam 20% dintre oameni schimbă ceva în viaţa lor. 80% nu schimbă. Dacă cursul e prost, nu schimbă niciunul. Ca urmare, schimbarea nu e determinată neapărat de curs, ci de ce vrea omul ăla să facă în viaţă.”

Dorin aminteşte şi de obiceiul românilor de a da vina pe alţii pentru ce nu pot face. Un fenomen care se numeşte „loserism” (în engleză, loser înseamnă ratat). „Winner (câştigător) e cel care zice: «sunt suma deciziilor pe care le-am luat în viaţă. Ce sunt astăzi e rezultatul deciziilor mele. Nu-i mama, nu-i tata de vină, nu-i mediul, nu-i Bucureştiul ăsta nenorocit de vină, ci eu. Atâta vreme cât altul trebuie să mă influenţeze să fac ceva, problema e greşit pusă şi nu o să schimb niciodată nimic». Uşa dezvoltării personale se deschide din interior.”

În altă ordine de idei, cursurile de dezvoltare personală sunt binevenite, însă, spune trainerul, se va respecta procentajul statistic: doar o parte dintre cei care fac aceste cursuri vor fi lideri. Restul pot continua să le facă până la adânci bătrâneţi.

Ideea e să pui în practică

La simularea de business tinerii au preparat turtă dulce pe care apoi au încercat s-o vândă în centrul Braşovului

Headhunterul Adrian Grigorie, de la MRINetwork, recomandă acest tip de formare pentru că „este o sursă de educaţie complementară care e absolut OK, aduce un plus de valoare şi deschide noi orizonturi”. Ca headhunter, adică persoană care „vânează” oameni pe piaţa muncii pentru a potrivi persoana cu postul, Adrian arată care sunt criteriile pentru evaluarea unui tânăr şi care sunt condiţiile ca invesţia în dezvoltare personală să fie cu folos.

Adică să ajute o persoană care nu are experienţă în muncă să fie totuşi un candidat atrăgător pentru companii. „Dacă persoana e foarte tânără, poţi să te uiţi atent la cum gândeşte, să încerci să-i apreciezi gradul de inteligenţă. E important, mai ales când nu vorbim de o experienţă destul de mare, să încerci să determini modul în care reuşeşte să se orienteze vizavi de anumite situaţii”, explică Adrian.

„Trebuie să apreciezi cât mai corect şi atitudinea faţă de efort: dacă candidatul este dispus necondiţionat la un efort susţinut sau nu. Apoi, cât de repede înţelege anumite situaţii pe care le poate întâlni la potenţialul job”, spune headhunterul.

Cursurile de dezvoltare personală îi ajută pe tineri să interacţioneze mai uşor cu necunoscuţi, să capete încredere în ei, să vorbească în public. Acestea la nivel de bază. Alţii învaţă să coordoneze oameni, să ia decizii rapid, să facă o strategie de afaceri.

Dar, spune Adrian, tinerii pot deveni atractivi pe piaţa muncii numai cu condiţia să şi pună în practică ce învaţă la cursuri. „Ideea este să încerci să experimentezi, să pui imediat în practică ceea ce ai învăţat la un astfel de curs şi să încerci să rafinezi pe cât posibil ceea ce transpui în practică.” Mesajul este: duceţi-vă la cursuri, luaţi aminte, puneţi în practică!

Tinerii activi reuşesc în business

Trainerul Dorin Dâncu a observat, urmărind activitatea unei asociaţii studenţeşti, că tinerii care sunt puşi de timpuriu în situaţii în care trebuie să se ocupe de proiecte „ajung foarte bine în business”, iar alţi colegi de-ai lor, care nu au fost implicaţi în astfel de activităţi, „nu reuşesc la fel”.

„Ca urmare, o persoană tânără trebuie să intre într-o conjunctură organizaţională şi să primească un rol. Şi, în timp, poate deveni lider. Dar, absolut părerea mea personală, calităţile naturale sunt definitorii”, conchide trainerul.