Nimeni nu poate susţine că fumatul este benefic

Fumatul a fost un obicei pe care Răzvan Exarhu l-a iubit. „Sunt un hedonist, savurez tot ce prind. Îmi plăcea fumatul şi mă fascinau toate gesturile fumătorilor pasionaţi. E şi asta o formă de dans.“ După 15 ani a reuşit să se elibereze în mod elegant de tutun. „A fost ca o experienţă de dragoste pe care o întrerupi la timp, adică înainte să devină rutină.“

Citiţi şi: Cum m-am lăsat de fumat

„Am fumat prin liceu pipă, dar foarte rar şi numai din frondă. Prima ţigaretă am fumat-o la finalul liceului. Tare şi aromată. Mi s-a făcut rău, pentru că a fost prima oară când am tras fumul în piept. După asta, am intrat în rândul oamenilor“, povesteşte fostul om de radio. „Eram dependent de gesturile prietenilor şi de sentimentul că nimic din ce facem nu contează. Nu era o problemă de gust. Atunci, toate ţigările erau oribile; fumai pentru că ăsta era ritmul general.“

După ce a savurat „multe mahoarce“, a fost iniţiat de un prieten în fumatul pipei. Acesta „­mi-a şi dăruit câteva pipe după ce a fost convins că am învăţat să ard o încărcătură de tutun fără să se stingă. Atunci am aflat că pipele se dăruiesc folosite, arse, maturate, mai ales unui începător, care ar putea să le compromită definitiv prin stângăcia lui.“ Orice fumător de pipă cu „centură neagră“ ştie că „de la un nivel încolo începi să porţi un dialog cu focul. Unii umblă pe cărbuni încinşi, e o copilărie să presezi jarul cu degetul în pipă, când îţi place asta la nebunie şi mai şi înţelegi ce faci.“

În momentul în care s-a lăsat, acum patru ani, fuma cam trei pachete de ţigări pe zi şi un pachet de tutun de pipă la două zile. „Simţeam nevoia să schimb gusturile şi chiar ajunsesem la perversiunea de a-mi răsuci ţigări cu tutun de pipă. Eram destul de prins, cum s-ar zice. Caracterul meu extrem mă împiedică să obţin moderaţia, aşa că prefer să renunţ decât să mă amăgesc cu surogate de senzaţii“, spune Exarhu.

„Atunci când te apuci de fumat nu ai cine ştie ce know-how, ar trebui să fie la fel de simplu şi când renunţi, zic eu. Pur şi simplu, nu am mai fumat. E adevărat că pregăteam asta în minte, pentru că începuseră să îmi displacă câteva lucruri, începând cu mirosul mâinilor mele sau al hainelor şi terminând cu faptul că nu mai aveam gust sau miros. O săptămână am fost puţin mai încordat, am început să înlocuiesc dozele de tutun cu fructe şi legume şi încăpăţânarea mea naturală m-a ajutat să nu îmi fac mari griji.“

După ce s-a lăsat de fumat, Răzvan Exarhu şi-a redescoperit simţul gustului şi cel al mirosului, a început să respire mai uşor, şi-a simţit pielea mai curată şi a scăpat de „mirosul de scrumieră“ al hainelor şi de „sentimentul crescând de culpabilitate faţă de cei din jur, pe care îi asasinam cu fumul“. „Simţeam că intru într-un soi de dependenţă. Nu mai aveam de mult vreo mare plăcere, dar insistam sau mă lăsam în voia obişnuinţei. Şi nu voiam să ajung să tuşesc dimineaţa în corul marilor tabagişti.“

Făţărnicia programelor antifumat

Dependent de tutun se simte şi Andrei Gheorghe. „Dacă noaptea nu am ceva de mâncare în casă, pot să mă culc, dar dacă nu am ţigări, sunt în stare să mă duc până la chioşc“, povesteşte el. Omul de televiziune, care fumează la ora actuală cam trei pachete pe zi, s-a apucat „de mult de tot, în şcoală, în liceu, undeva“. „În liceu oricum fumam; toată lumea fuma, toate WC-urile erau pline, la petreceri tăiai fumul cu cuţitul, în discoteci nu puteai să respiri. Aerul condiţionat era un concept capitalist.“ Gheorghe spune că îi place gustul ţigărilor şi că nu a  încercat până acum să se lase. „Dacă o să trebuiască, o să mă las.“

Deşi este de acord cu interzicerea fumatului în unele spaţii publice – „nici mie nu-mi plac birourile de ziar unde atârnă fumul peste pagină, sau şedinţa de redacţie unde nu se mai poate respira“ –, crede că legislaţia antifumat duce inevitabil către discriminarea fumătorilor. Iar „programele anti-fumat mi se par o făţărnicie, n-au niciun fel de eficienţă din start. E o utilizare nejudicioasă a banului pubic, argumentată printr-o dorinţă pozitivă.“ Statul nu face nimic pentru fumători. „Percepe taxe uriaşe, dar felul în care le întoarce e o bătaie de joc.“

Prognoza este optimistă

Andrei Gheorghe nu poate dormi noaptea dacă nu are ţigări în casă

Deşi fumează mai mult ca alţi cetăţeni din Uniunea Europeană, românii sunt influenţaţi în măsura cea mai mare de avertizările de pe pachetele de ţigări, arată un eurobarometru din decembrie 2008. Nu este însă şi cazul lui Cătălin Florian Răduţ, preşedintele Asociaţiei Fumătorilor. „Să vedem ce scrie pe pachetul meu de ţigări: «Fumatul poate să ucidă. » Cum poate să ucidă fumatul, mă împiedic de ţigară şi mor?“, glumeşte el.

Organizaţia sa a luat fiinţă anul trecut pentru a se opune tendinţei de segregare fumători-nefumători, pe care preşedintele o compară segregării negrilor în SUA sau a evreilor de către nazişti. „Societatea noastră e copleşită de decizii susţinute cu aşa-zise adevăruri ştiinţifice, în loc să se ocupe de chestii concrete, de exemplu drogurile din şcoli.“ Răduţ susţine că fumatul nu este un rău social, iar efectele negative ale tutunului, anunţate pe pachetele de ţigări şi în mass-media, nu există.

„Oricine poate uşor să afirme câte ceva. Dar nu ne bazăm viaţa pe afirmaţii, ci pe realităţi ştiinţifice.“ De exemplu, potrivit Societăţii Americane de Cancer, 1,35 milioane de decese sunt provocate anual de cancerul pulmonar, ceea ce, potrivit lui Răduţ, înseamnă 0,02% din populaţia globului, deci „prognoza este optimistă“. În plus, sunt mai ­mulţi nefumători decât fumători care fac cancer pulmonar, iar studii recente au arătat că ar exista o genă a acestui tip de cancer care determină cine face boala şi cine nu.

Florian Răduţ se dă pe sine drept exemplu pentru a-şi susţine teoria: „Am 40 şi un pic de ani, fumez din timpul facultăţii, acum am ajuns la trei pachete jumate pe zi, am o condiţie fizică bună, n-am probleme cu tensiunea arterială, am dinţii albi, nu am nicio problemă“.

Obiectivul Asociaţie Fumătorilor este să-i conştientizeze pe consumatorii de tutun că legislaţia antifumat este antisocială şi că trebuie să acţioneze în interesul propriu. „E pur şi simplu o chestie de democraţie elementară.“

Pe de altă parte, nici măcar companiile de tutun nu mai susţin că efectele negative ale fumatului nu există, spune medicul pneumolog Florin Mihălţan de la Institutul Naţional de Pneumologie „Marius Nasta“ din Bucureşti. „Ştiinţific, nu rezistă nimeni. Din 1968, de la primul raport al societăţii americane care a semnalat legătura dintre fumat şi cancer, au apărut nenumărate studii care demonstrează inducerea cancerului pulmonar de fumat.“

Cancer, emfizem pulmonar, sterilitate

Potrivit medicului, principalele riscuri la care se supun fumătorii sunt cele de a dezvolta afecţiuni ale sistemulu  respirator (cancer bronhopulmonar, emfizem pulmonar, bronşită şi astm bronşic), boli cardiovasculare (boli coronariene, infarct miocardic, accident vascular cerebral) şi alte tipuri de cancer (al cavităţii bucale, buzelor, limbii, faringelui, esofagului, vezicii urinare). Fumatul mai are efecte negative şi asupra pielii (o îmbătrâneşte şi o ridează), asupra organelor sexuale (în cazul bărbaţilor, scade capacitatea spermatozoizilor de fecundare a unui ovul, iar în cazul femeilor, poate produce infertilitate şi este un factor de risc pentru naşteri premature, feţi morţi sau malformaţii), poate interfera cu medicaţia, încetinind metabolismul unor medicamente, şi poate să influeţeze negativ ­cursul unor afecţiuni cronice.

Potrivit pneumologului, voinţa nu funcţionează decât în 5% din cazurile de persoane care vor să se lase de fumat. „Restul sunt dependenţi şi au nevoie de susţinere“, care este acordată, printre altele, în programul de renunţare la fumat de la Institutul Nasta. Aici, pacienţii primesc consiliere pe plan psihologic pentru dependenţele comportamentale şi psihice şi asistenţă terapeutică (medicamente).

Orice persoană care a auzit de fumat ştie că acesta nu este sănatos, confirmă şi psihologul Lena Rusti de la Mentarex Consult. „Presiunea media îi poate ajuta pe unii să se mobilizeze pentru a renunţa la fumat, pe când o parte pot găsi în asta un motiv în plus să nu se lase. Multe persoane se lasă de fumat după o problemă de sănătate, căci îşi conştientizează propriul corp şi hotărăsc să îl respecte mai mult. În ultimul timp, din cauza «crizei», unele persoane au hotărât să nu mai fumeze pentru că era un cost semnificativ în bugetul lor, însă altele au luat acest factor de stres ca pe un întăritor şi fumează şi mai mult decât înainte.“

Dependenţa de gest

Prezentatoarea de la Antena 3 Alessandra Stoicescu s-a apucat din nou de fumat după o pauză de trei ani. „M-am lăsat acum cinci ani pentru că m-am speriat, am avut un junghi intercostal şi m-am temut să nu fie ceva mai grav. De ziua următoare pur şi simplu nu am mai putut să fumez. M-am reapucat peste trei ani dintr-o prostie: mi s-a făcut poftă de o ţigară şi apoi nu m-am mai putut opri, am redevenit fumătoare. Sunt convinsă că, dacă vrei, te poţi lăsa fără probleme, e o chestiune de voinţă. Dependenţa de nicotină dispare după 30 de zile şi apoi rămâne doar dependenţa de gest, care este mult mai puternică.“

În opinia psihologului Lena Rusti, „multe dintre persoanele care nu vor să se lase de fumat se amăgesc că ar putea-o face oricând, însă nu vor, întărindu-şi astfel o dependenţă pe care o neagă pe de altă parte“. Dorinţa de a fuma rămâne o problemă chiar după ce s-a încheiat perioada de sevraj, pentru că fumatul este asociat cu anumite comportamente, stări, situaţii. Odată întâlnită situaţia respectivă, în mod automat „apare şi nevoia puternică de a fuma. Aceasta este de fapt adevărata încercare a fumătorului, de a reuşi să-şi înlocuiască depedenţa cu o alta, pozitivă, care să nu îi facă rău, sau chiar să îl ajute.“

Românii, fruntaşi la fumat

România se află pe locul al patrulea în Uniunea Europeană la consumul de tutun (36% din populaţie declară că fumează zilnic sau ocazional), fiind depăşită doar de Grecia (42%), Bulgaria (39%) şi Letonia (37%), potrivit unui Eurobarometru realizat în decembrie 2008. Respondenţii din Slovenia fumează cel mai puţin (22%), pe penultimele locuri din clasament situându-se Suedia şi Finlanda. La nivel european, trei din zece cetăţeni cu vârsta de peste 15 ani spun că fumează. Aproape jumătate dintre cetăţenii Europei (46%) spun că nu au fumat niciodată, iar 22% declară că s-au lăsat de fumat.