În weekend, problemele din spitale sunt mai evidente
0
Pacienţii internaţi sâmbăta sau duminica au un risc mai mare de deces decât cei care au avut nevoie de îngrijiri medicale la mijlocul săptămânii, arată un studiu britanic recent.
Persoanele spitalizate de urgenţă sâmbăta au un risc de deces cu 11% mai mare decât cele care ajung la spital la mijlocul săptămânii, miercurea de exemplu. Iar cele care sunt internate duminica prezintă un risc cu16% mai mare de a muri la un interval de cel mult o lună de la spitalizare.
Acesta este rezultatul sumbru al unui studiu de amploare efectuat în Marea Britanie de experţi de la mai multe universităţi, printre care Colegiul Universitar din Londra, Universitatea din Birmingham şi East Anglia. Rezultatele studiului se bazează pe analiza fişelor medicale ale 14,2 milioane de pacienţi internaţi în spitalele publice din Anglia între aprilie 2009 şi martie 2010.
Potrivit cercetării, pericolul de deces poate fi mai mare de 16%, în funcţie de problema de sănătate care a determinat internarea. Astfel, victimele unui accident vascular cerebral au un risc de deces chiar cu 20% mai mare dacă au ajuns la spital în weekend, decât miercurea, de exemplu.
Motivele cele mai importante descoperite de cercetătorii britanici pentru carenţele din sistem la sfârşit de săptămână sunt numărul prea mic de medici primari pe secţii şi dificultăţile întâmpinate atunci când sunt necesare teste complexe precum tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM).
Unde se situează România
Statisticile de acest gen sunt foarte rare. De altfel, la noi în ţară nu a fost realizat niciodată un astfel de studiu, iar specialiştilor le este dificil să facă estimări în acest sens. Totuşi, experienţele pacienţilor şi ale familiilor lor stau mărturie că nici în România situaţia din spitale în weekend nu este aşa cum ar trebui să fie.
De altfel, chiar şi spitalele de urgenţă din Capitală au multe puncte slabe la acest capitol, tratamentul primit de domnul Mircea nefiind prea departe de cel ilustrat în filmul românesc „Moartea domnului Lăzărescu".
Într-o duminică toridă, domnului Mircea dintr-un sat din apropierea Bucureştiului i s-a făcut rău. Un vecin l-a văzut şi l-a dus rapid cu maşina la unul dintre cele mai mari spitale de urgenţă din Capitală. Aici, medicii l-au ţinut în jur de cinci ore fără a-i aplica însă niciun tratament, fiindcă nu mergea computerul tomograf (CT).
Infecţiile din spital, o altă problemă
„Au vrut să-l trimită la o clinică privată pentru tomografie, pe care ar fi trebuit să o plătim, dar nu aveau salvare care să-l transporte până acolo. Până la urmă, pe la sfârşitul zilei, a ajuns la un alt spital de urgenţă unde, din fericire, funcţiona CT-ul. Investigaţia a arătat că tata făcuse un atac cerebral. Apoi, a fost dus din nou la primul spital, unde a stat internat câteva zile şi unde i s-a aplicat tratamentul pentru AVC (n.r. - accident vascular cerebral)", povesteşte Maria, fiica domnului Mircea. După informaţiile primite de la medici, starea domnului Mircea s-a stabilizat în urma atacului cerebral. Şi, pentru o recuperare mai bună, a fost transferat la un alt spital.
Însă consecinţa, previzibilă într-un asemenea caz, a fost hemipareza, adică paralizia unei jumătăţi a corpului, inclusiv a unei jumătăţi din muşchii faciali. Din nefericire, medicii au ignorat faptul că hemipareza îl împiedica pe domnul Mircea să înghită saliva, care a ajuns, pe cale respiratorie, în
plămâni.
„În sâmbăta următoare, când am fost să-l vizităm, am constatat că tata frigea. I-am alertat pe medici, care i-au luat temperatura, au observat că, într-adevăr, avea febră şi i-au făcut analize de sânge ca să vadă dacă nu cumva are vreo infecţie. Acestea au arătat că a făcut pneumonie, prin urmare, am sărit din lac în puţ. A fost tratat şi s-a stabilizat după AVC, dar s-a îmbolnăvit de plămâni. Iar pneumonia i-a fost fatală", spune cu tristeţe Maria.
Medicii sunt puţini şi suprasolicitaţi
În weekend, în spitale nu lucrează tot personalul din timpul săptămânii. „Mulţi pacienţi sunt ţinuţi în weekend fără medicaţia corespunzătoare şi fără asistenţă medicală specializată. Spitalizarea costă foarte mult şi nu suntem de acord să se arunce aceşti bani fără niciun beneficiu pentru pacient", spune Cezar Irimia, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer din România (FABC).
Singurele reguli impuse de sistemul medical românesc sunt ca fiecare spital de urgenţă să ofere ajutor medical ambulator şi să aibă câte un medic de gardă pe fiecare secţie. „Teoretic şi pe cadrul legal care există la noi, nu se lasă neacoperite spitalele de urgenţă la sfârşit de săptămână. De altfel, spitalele de urgenţă au, în general, linie de gardă pe toate specialităţile", spune medicul Florentina Furtunescu, şef de lucrări în cadrul Catedrei de Sănătate Publică a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila" din Bucureşti.
centrele de permanenţă, o posibilă soluţie
Profesorul doctor Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România, semnalează că, indiferent de spital, este posibil ca activitatea în weekend să se desfăşoare „la ralanti", încet şi defectuos. „Este normal ca, atunci când nu ai tot personalul medical, intensitatea activităţii medicale să se diminueze. Este posibil, de asemenea, să existe o rată mai mare de deces din această cauză, dar nu avem studii în acest sens", precizează prof. dr. Astărăstoae.
O soluţie oferită de preşedintele Colegiului Medicilor ar fi înfiinţarea centrelor de permanenţă. „Marea problemă este că la noi nu există continuitate în medicina primară. De aceea apar distorsiuni. Iar din câte ştiu eu, centrele de permanenţă, care ar trebui să ofere această continuitate, nu au fost sustenabile financiar până în prezent", completează prof. dr. Vasile Astărăstoae.
"Marea problemă este că la noi nu există continuitate în medicina primară. De aceea apar distorsiuni.''
prof. Vasile Astărăstoae preşedinte Colegiul Medicilor
"Mulţi pacienţi sunt ţinuţi în weekend fără medicaţia corespunzătoare şi fără asistenţă medicală specializată.''
Cezar Irimia preşedinte FABC
Sistemul medical, în cifre
- Potrivit OMS, în 2009, în România existau puţin peste 650 de paturi la 100.000 de locuitori.
- Avem 225,82 medici la 100.000 de locuitori, în timp ce media în Uniunea Europeană a medicilor este de 330,46. Din aceştia, doar 46,77% lucrează în spitale. La acest capitol, ne întrec state precum Bulgaria, cu 368,99 medici la 100.000 de locuitori, şi Ungaria, cu 302,08 medici.
- În oncologie, lucrurile stau şi mai prost. Avem doar 250 de medici pentru cei aproximativ 600.000 de bolnavi de cancer.
- În România există 566,18 asistenţi medicali la 100.000 de locuitori, iar media în UE este de 823,64.
Sistemul sanitar românesc, codaş în Europa
România a ocupat şi anul acesta (ca şi în 2009) locul 32 din 34 în topul numit „Indexul european al sistemelor de sănătate" (Euro Health Consumer Index - EHCI), prezentat în faţa Parlamentului European. Potrivit acestuia, doar Bulgaria şi Serbia au sisteme sanitare mai slabe decât cel al României, în timp ce state precum Letonia, Macedonia şi Albania au obţinut mai multe puncte şi, deci, au servicii medicale mai performante.
Carenţe majore de personal
„România, stat membru al Uniunii Europene încă din 2007, pare să facă progrese minime în domeniul sănătăţii, în ciuda contribuţiei imense de la UE. Rezultatele medicale sunt cele mai slabe dintre cele 34 de ţări incluse în studiu", se arată în raportul ce însoţeşte topul european. Unul dintre principalele motive pentru care întâmpinăm astfel de probleme în sistemul sanitar românesc este lipsa acută a medicilor, a asistenţilor medicali, dar şi a paturilor.
Potrivit statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), citate de medicul Florentina Furtunescu, în 2009, acoperirea cu medici la 100.000 de locuitori în România era puţin peste jumătate, iar în ceea ce priveşte acoperirea cu asistenţi medicali, de aproximativ 70%. „Mulţi dintre aceştia însă nu lucrează în spitalele publice", semnalează specialista.
Se încarcă comentariile...
