Adevarul.ro

La 25 de ani, Vali, un alt „absolvent” al centrului, duce în spate 11 ani de heroină şi de violenţă. Îşi mai vede încă trecutul în oglindă prin cicatricea prelungă de pe obraz. Dar are multe altele, care nu se văd.

„Am fost un om foarte agresiv; mă băteam cu toată lumea, nu conta motivul: bani, maşini, aur, droguri, orice. Am semne peste tot de la bătăi. Aici sunt înţepat cu cuţitul, între coaste l-am avut băgat, ­de-aici şi până aici am fost tăiat.” Vali trasează cu degetul o linie lungă, verticală, între omoplat şi şold. Vali şi fratele lui, Bebe, au trăit în unul dintre cele mai rău famate cartiere ale Bucureştiului, în zona Pieptănari-Ferentari. Aveau reputaţie de „băieţi răi”. „Am crescut şi cu mentalitatea asta: «Cât de mare e, dacă-i dai cu ceva tot cade»!”

La 14 ani trăgea prima dată din ţigara cu heroină, în curtea şcolii. „Le aduceau traficanţii. O dată, de două ori am tras de la un coleg, apoi mi-am zis: «Ce să mai stau eu să-l aştept pe-ăla», aveam bani în buzunar, cunoşteam lumea în cartier, doar ce-am întrebat vreo doi, trei şi s-a rezolvat.” Tocmai terminase clasa a VIII-a. Între timp, fără să ştie, fratele lui şi doi dintre cei mai buni prieteni, Tibi şi Costi, avuseseră şi ei prima experienţă cu heroina.

Abia mai târziu aveau să afle unii de alţii. „Eram în baie la un prieten acasă şi a intrat frate-miu peste mine exact când îmi făceam. Am aruncat vina unul pe altul, până la urmă n-am mai ţinut cont şi am tras împreună”, povesteşte Bebe, care pe atunci avea 13 ani. „Ai foarte multe motive să te apuci”, explică Vali.

„În primul rând era incitantă aventura de-a obţine drogul. Dup-aia distracţia: dacă sunt câte patru, cinci inşi care consumă împreună e caterincă, se fac glume...” La început, „distracţia” avea loc la şcoală. „Toţi băieţii din generaţia mea, 200 şi ceva câţi eram, toţi consumam.” Se strângeau în parcul şcolii şi dădeau de la unul la altul, de la mai mare la mai mic.

Ţigara a durat doar şase luni, după care au trecut la seringă. „Cam toţi păţesc aşa, nu numai eu”, avertizează Vali. „Dacă te apuci de fumat direct heroină, n-ai şanse să te laşi pentru că e un drog greu şi, dacă vrei să-l înlocuieşti cu unul mai slab, ca marijuana sau ecstasy, nu reuşeşti. Eu le-am încercat şi pe-astea, pentru că le aveam cu cluburile.” De fapt, Vali a încercat toate drogurile de pe piaţă plus diverse combinaţii cu medicamente care le potenţau efectul.

Băieţii se relaxează în curtea centrului Teen Challenge după o zi de muncă

„Amestecam heroina cu cocaina şi făceam speedball. Heroina e un drog care te moleşeşte, iar cocaina îţi dă energie. Când le amesteci îţi dă aşa o senzaţie... o reacţie... n-aş putea să compar cu nimic.”

De patru ori în clasa a IX-a

Genul acesta de combinaţii l-au făcut pe Vali să rateze clasa a IX-a. De patru ori. Doi ani la rând a fost prins cu droguri şi exmatriculat. „În al treilea an trăsesem heroină cu un amestec de medicamente, m-am dus la şcoală şi am început să vomit în clasă.” Situaţia nu ar fi fost atât de gravă dacă Vali nu l-ar fi lovit pe director în cap, cu scaunul.

„Ce era să-i fac dacă ţipa la mine! Să mă uit la el?”. Faţa i se schimonoseşte a dezgust când vine vorba de soarta nefericitului director. „Nu m-a interesat şi nu mă interesează. Am plecat şi nu m-am mai întors... oricum m-au exmatriculat.” A patra oară a renunţat singur la şcoală, avea deja ­mici „afaceri” care-i solicitau permanent prezenţa.

„Nu e drogat în Bucureştiul ăsta care să nu fi vândut vreodată”, mărturiseşte el. Acum că a terminat programul Teen Challenge, Vali s-a înscris pentru a cincea oară la liceu, dar încă nu a părăsit centrul. Îi este teamă, pentru că cea mai grea încercare este întoarcerea acasă.

„Prima dată când am mers acasă după un an de zile, direct de vechiul anturaj am dat. Erau în faţă la metrou, se combinau între ei, vorbeau despre cum să mai facă rost de nişte bani, adică despre exact aceleaşi lucruri ca acum un an, când am plecat de-acolo. Eu doar i-am salutat şi-am plecat, pentru că ştiu că, dacă stau, încă sunt slab. Unsprezece ani de dependenţă nu-i ştergi cu un an şi trei luni.”

De un an şi trei luni, Vali s-a lăsat de droguri şi vrea să-şi continue studiile

Banii, greu de produs

Principala preocupare a toxicomanului este să facă rost de bani. La început, Vali se mulţumea cu banii primiţi de acasă. „Mă trimitea mama la şcoală, îmi dădea o sută de mii şi-i ziceam: «Păi ce fac eu, mamă, cu o sută de mii?» Aşa că-mi mai dădea cincizeci.” De la tata şi bunica mai strângea vreo două sute. Bila de heroină de 0,33 grame costa 80.000. Adică opt lei, în banii de acum. Părinţii nu erau bogaţi, dar se sacrificau.

„Ne dădeau şi noi îi spărgeam pe heroină. La început, când te apuci de droguri, ţi se pare o jucărie. Cum este acum în Bucureşti marijuana, toată lumea vrea să încerce, aşa era la noi atunci heroina.” Dar şi de la marijuana tot la heroină se ajunge. Sau la LSD, care „te «prăjeşte» mai repede ca heroina”, explică Vali, care se declară total împotriva legalizării drogurilor uşoare. Prin 2000 a început însă criza. O perioadă, heroina nu a mai intrat în ţară, consumatorii cereau marfă, traficanţii nu aveau să le vândă. Atunci a început să se scumpească, iar băieţii au început să fure. Vali a scos din bancă 150 de milioane de lei vechi, bani strânşi de bunica lui, tot pentru el.

„I-am scos doar cu buletinul, am zis că a luat foc casa”. I-au ajuns trei săptămâni. Vali îşi aminteşte însă de o „captură” şi mai generoasă. „Acum vreo trei ani am intrat într-un restaurant de lăutari. Ţiganii stăteau la masă, iar în cuier, la nici10 metri de ei, erau o geacă de piele şi-o borsetă.” Geaca era mai greu de furat aşa că a „riscat” cu borseta. A pus-o pe după gât şi s-a tupilat afară. „Am găsit 3.600 de euro şi 116 milioane de lei în borseta aia. Dar în trei săptămâni nu mai aveam bani să-mi iau un pachet de ţigări.” 

Familia ruinată

În anul 2000, Vali, fratele lui şi încă doi amici au fost arestaţi. Se injectau pe stradă. Au stat 48 de ore închişi. Familiile lor au aflat de la poliţie că băieţii erau dependenţi de droguri.

A fost un moment de cumpănă. În arest, băieţii şi-au promis că aventura cu drogurile se termină acolo. Ajunseseră prea departe. Promisiunea însă a expirat odată cu mandatul. Au ieşit din arest, au luat un taxi şi-au mers direct în Ferentari, la „surse”.

„Am ajuns acasă rupţi în gură. Mama a început să ţipe, să facă urât, dar n-aveam nicio treabă. Majoritatea consumatorilor au o inimă rece, pentru că drogul te face să nu mai ţii cont că e maică-ta, că e taică-tu... mie îmi trebuie bani ca să iau drogul, în rest nu mă interesează.” Apoi au început vizitele, repetate, la dezintoxicare. Spitalul 9, secţia 16, „la agitaţi”.

„Trei nopţi am stat legat de pat, aveam răni pe-aici”. Vali îşi arată încheieturile mâinilor şi picioarele. „Îţi dau somnifere, dar sevrajul tot îl ai şi din cauza asta te leagă de pat.”

Bebe a stat la dezintoxicare o lună încheiată, pe semnătura mamei, pentru că era minor. Trei săptămâni l-au ţinut legat de pat.

„Aia a fost cred cea mai dificilă perioadă din viaţa mea. Până atunci nu cunoscusem răul aşa intens. Eram agresiv, ţipam, înjuram. După trei săptămâni, când am început să-mi revin, am făcut un pact cu doctorii că nu mai fac gălăgie, nu mai sparg geamuri şi m-au lăsat în pace.” Bebe a prins atunci un moment când paznicul nu era atent şi-a încercat să fugă.

 „M-au alergat pe-acolo până m-au prins şi m-au adus înapoi.” Acum, cei doi fraţi se motivează reciproc să termine programul de la Teen Challenge. Schimbarea se citeşte deja pe chipul şi în atitudinea amândurora. Numai în Bucureşti însă, câteva sute de toxicomani mint, fură şi înşală pentru o doză.

Mai citeşte şi: Întoarcerea din Iadul drogurilor