Adevarul.ro

Durerile „de şale” puternice reprezintă a doua cauză, după răceală şi gripă, pentru care românii se prezintă la doctor pentru un consult de specialitate. Fiecare persoană poate suferi cel puţin o dată în viaţă o criză de lumbago, caracterizată prin dureri „de şale” puternice. La risc sunt vârstnicii şi cei care lucrează cu greutăţi.

Criza de lumbago se manifestă printr-o durere severă, bruscă, la nivelul coloanei vertebrale lombare („la şale”), şi prin spasme, care duc la înţepenirea spatelui. Durerea apare de obicei după o mişcare greşită a corpului, după ridicarea de greutăţi, ca urmare a menţinerii îndelungate a unei poziţii incorecte sau a expunerii la curenţi de aer rece.

„Criza lombară imobilizează bolnavul, punându-l în imposibilitatea de a face mişcări de aplecare, de extensie şi de rotaţie a trunchiului”, explică doctorul Alin Popescu, specialist în medicină sportivă. Ignorată şi netratată corespunzător, criza de lumbago se poate agrava , iar pacientul poate rămâne imobilizat pentru o perioadă mai lungă de timp.

Frecventă şi costisitoare

Statisticile arată că 85 la sută din populaţie riscă să facă, cel puţin o dată în viaţă, o criză de lumbago, dar persoanele a căror muncă presupune efort fizic susţinut şi vârstnicii sunt mult mai predispuşi. Cel mai frecvent este întâlnită în statele puternic industrializate.

„Costurile de tratament sunt semnificative. Astfel, în Statele Unite se estimează costuri care depăşesc 100 de miliarde de dolari în fiecare an. Concluzia care se poate trage este că lumbago este cea mai frecventă şi costisitoare problemă de sănătate în intervalul de vârstă de 30-50 de ani şi este a doua cauză de consult medical după răceală şi gripă”, mai spune medicul Alin Popescu.

Tratamentul scade durerea

Terapia clasică în cazul crizei de lumbago vizează în principal ameliorarea simptomelor şi menţinerea pacientului în activitate. Astfel, medicul va recomanda medicamente pentru combaterea durerii, reducerea inflamaţiei şi a contracturii musculare a spatelui. „Combaterea durerii se obţine cu ajutorul medicamentelor de tipul antiinflamatoarelor nesteroidiene, miorelaxantelor şi al analgezicelor, care se administrează o perioadă scurtă de timp (mai puţin de o săptămână)”, adaugă Alin Popescu. 

Bolnavul continuă să meargă la serviciu

Repausul la pat nu este recomandat, studiile arătând că poate fi chiar dăunător, deoarece se asociază cu o recuperare mai greoaie. Pacienţii sunt încurajaţi să îşi continue activitatea zilnică, inclusiv mersul la serviciu.

„De asemenea, manipulările vertebrale pot determina o ameliorare semnificativă a simptomatologiei. Această metodă se recomandă pacienţilor adulţi la care nu s-a obţinut o ameliorare rapidă în urma tratamentelor medicamentoase”, mai spune medicul. Fizioterapia (TENS, terapia cu ultrasunete) şi acupunctura pot fi şi ele utile.Nu se recomandă kinetoterapia, tracţiunile şi masajul.