Adevarul.ro

„Facem din fructul pădurii bici”, parafrazează o zicală românească artistul plastic Horia Mureşan, care ţine la Universitatea Populară „Ioan I. Dalles” din Bucureşti un curs de design vestimentar ce include şi o componentă de bricolaj.

Pentru mai multe detalii citiţi şi: Meşter de nevoie

Pentru el, asta înseamnă să iei lucruri pe care alţii le aruncă – ­sârme, cauciuc, hârtii sau bucăţi de stofă – şi să faci din ele, cu imaginaţie, lucruri frumoase: o faţă de pernă, o broşă sau un accesoriu original. „Trebuie doar să ai idei”, asigură Mureşan, şi spune că la cursul său vin de la copii la şomeri şi bunicuţe care vor să înveţe cum să-şi distreze nepoţii. Unii ajung chiar să facă un ban din asta, vânzând lucrurile pe care le fac din nimicuri.

Cursul de la Dalles, care se ţine în fiecare marţi, timp de patru luni, are mereu circa 20 de participanţi, iar interesul ar fi şi mai mare dacă s-ar face mai multă publicitate, spune profesorul. Asta pentru că românii sunt din ce în ce mai interesaţi să meşterească. În 2008, bricolajul a fost piaţa cu cea mai rapidă creştere (31%), urmată de cea de îmbrăcăminte şi încălţăminte, arată un raport despre piaţa românească de retail realizat de PMR Publications în februarie 2009.

Potrivit estimărilor PMR, segmentul DIY („Do it yourself” – „Fă-o singur”) îşi va menţine creşterea relativ puternică anul acesta, datorită numărului mare de proprietăţi cumpărate anterior pe piaţa imobiliară ale căror proprietari trebuie să achiziţioneze produse de bricolaj pentru a-şi decora noile case.

„Din estimările noastre, în aceste magazine se vând anual produse de aproximativ două miliarde de euro, iar piaţa nu va înceta să crească”, declara anul trecut Romano Quinzi, general manager al grupului german OBI, citat de „Adevărul”. „În criză, acest sector creşte în mod normal, pentru că acest concept a fost creat tocmai în jurul ideii de economisire”, a explicat Quinzi, care crede că bricolajul constituie în România una dintre cele mai mari pieţe ca volum.


Înclinaţii tehnice şi imaginaţie

Dacă duci lipsă de bani şi îţi pui puţin capul la contribuţie, poţi să-ţi faci singur aproape orice. „Nu neapărat din prima, dar te scoţi simţitor mai ieftin”, spune Dan Barbu. La fel crede şi Avram Brăileanu, fost tehnolog la Uzina Dacia de la Mioveni, care a început să bricoleze de curiozitate, după ce a ieşit la pensie, în 2005. Şi-a placat singur casa cu polistiren, a montat parchet şi a refăcut instalaţia de apă de la baie şi bucătărie.

Dar legătura sa cu tehnica nu a început în ultimii ani, ci datează de pe vremea când era activ. „La uzină eram cadru tehnic, lucram la normare. Venea un proiect pentru executarea unei piese şi noi făceam toate fazele din procesul tehnologic al piesei respective şi stabileam timpul în care se executa operaţia.

Montarea parchetului este un proiect fără dificultate, dacă urmezi îndeaproape instrucţiunile

Toată fişa mergea la executant. Noi eram cei mai răspunzători de calitatea lucrării”, explică Avram, care locuieşte în comuna Mihăeşti din judeţul Argeş, la 20 de kilometri de Mioveni. „M-am lovit de mai multe chestii d-astea tehnice şi asta m-a ajutat în multe direcţii.”

Deşi nu s-a înhămat la proiecte mari de bricolaj decât în ultima vreme, a ştiut întotdeauna să facă una-alta prin casă. Dovadă stă garajul plin de unelte strânse de-a lungul anilor sau moştenite, o adevărată peşteră a lui Ali Baba pentru orice interesat de tehnică.

În jurul maşinii, o SuperNova roşie, stau înşirate pe trei laturi ale garajului rafturi încropite din câteva lemne şi dulapuri strâmbe pline cu „tot felul de prostii”, cum le spune Avram, care-şi prezintă cu oarecare mândrie comorile. În stânga, pe un stâlp de susţinere din lemn, sunt agăţate două ciocane, un cleşte pentru plante rupt şi un patent. Mai jos este prinsă o menghină nemţească adaptată, găsită la un vecin la fiare vechi.

În spate, pe un raft improvizat, stau două casetofoane de maşină, cutii cu holzşuruburi şi mănuşi de lucru, iar alături, o fostă ladă de zestre transformată în dulap adăposteşte pile, imbusuri, mănunchiuri de chei şi o maşină de înşurubat electrică. De un fir atârnă o lampă improvizată dintr-o cutie de ness şi un bec. Un lanţ de drujbă stă agăţat de un alt stâlp, iar bormaşina împarte locul cu o maşină veche de găurit, în formă de manivelă de cric, cu un cap de care se prinde burghiul.

Avram mai păstrează o moară din fier pentru grâu, rindele din lemn, un ceas rusesc cu cuc, o maşină de tuns manuală, un accesoriu de amestecat adeziv pentru bormaşină, un pistol de lipit, pensule de toate mărimile, câteva chei franceze şi un motor de ştergător de parbriz transformat într-o maşină de găurit ce se alimentează de la bateria maşinii.

Şuruburi, şaibe, cuie, rulmenţi, coliere şi burghie stau în recipiente de toate felurile, de la cutii de lemn etichetate la peturi de suc şi cutii metalice de Pepsi tăiate. Nu are nevoie de toate, dar nu-i lipsesc sculele necesare. „Am tot arsenalul. Le-am luat, că ştiam că sunt oarecum necesare la casa omului.”

Nimic nu e greu dacă încerci

„Eu mă bag în toate, şi la instalaţii electrice, la toate prostiile”, spune Avram, în vârstă de 59 de ani. Aşa s-a apucat şi să izoleze casa cu polistiren, ca să facă economie de bani şi energie, dar şi de curiozitate, să vadă ce iese. „Nu mai făcusem niciodată, păi, de unde să fac?” A luat reviste gratuite de la magazinele de bricolaj, în care erau explicate etapele, le-a studiat şi a ales materialele.

N-avea încredere în sfaturile vânzătorilor, aşa că a cumpărat „de capul lui”: „Am citit întâi caracteristicile la fiecare material şi m-am apucat. E o chestie simplă.” Avram a început să izoleze mai întâi spatele casei, a văzut că merge şi a avansat. „Ultima dată am terminat faţa. Tot eu am tencuit, am dat cu vopsea.”

Oricine poate zugrăvi sau vopsi lemnăria unei camere dacă nu-i e frică să se murdărească

Nu i-a dat nimeni sfaturi şi nici n-a furat meserie de la alţii. „Eram croit eu aşa, cu gândul meu, n-am avut de unde să văd. Dar nu e nimic greu dacă încerci. Trebuie să ai puţină imaginaţie şi nişte înclinaţii tehnice.” Tot el a refăcut şi instalaţia la baie, după ce un meseriaş îi dăduse nişte soluţii pe care le-a considerat prea complicate. „Eu am mers pe treburi simpliste.

Toate ţevile din oţel, vechi de 30 de ani, erau încastrate în perete, şi eu le-am scos în afara faianţei. Până la urmă, din pas în pas, câte puţin am îndrăznit şi am realizat eu. Toaletă nu era şi am făcut-o eu. Toate le-am făcut din proprie gândire, să zic aşa.”

Acum, cu ceva experienţă în spate, crede că nu există proiect în care nu s-ar implica. „Dacă ar fi chestii d-astea mai dificile, un acoperiş sau ceva de tâmplărie, să fac o uşă, ar trebui totuşi să cer nişte lămuriri. Din proprie iniţiativă, nu cred că m-aş descurca. Cu toate că, dacă văd modul în care s-a făcut una, îmi dau seama.”

În lipsa unor proiecte imediate de amploare – vrea să continue vara asta izolarea şi cu acoperişul – Avram mai bricolează una-alta. De exemplu, recent a născocit un sistem pentru a agăţa ghivecele cu flori de scheletul viei din curte. Materia primă a fost o bară veche de la o maşină, pe care a îndreptat-o, a tăiat-o în bucăţi şi a decupat-o astfel încât să se sprijine în trei puncte, pe un par şi pe o traversă, devenind o mică etajeră. „Am umblat la tehnică d-asta mai rudimentară. Văd că până acum funcţionează.”

Bricolajul sfidează criza

Piaţa românească de bricolaj pare să sfideze criza. Cel puţin 29 de magazine de bricolaj şi mobilă se vor deschide anul acesta în România, potrivit unui raport realizat de IBC Focus în primele luni ale anului. Toate proiectele însumează peste 200.000 de metri pătraţi construiţi. Potrivit raportului, suprafaţa totală a magazinelor de profil ar putea depăşi anul viitor un milion de metri pătraţi.

Avram Brăileanu a bricolat un sistem pentru agăţarea ghivecelor cu flori de scheletul viei

O primă explicaţie pentru boomul proiectelor de acest tip este că majoritatea au demarat în 2008 şi sunt finanţate din împrumuturi obţinute anul trecut. Dar piaţa de bricolaj este mai puţin afectată de criză, deoarece produsele tip DIY îi ajută pe români să facă economii. De aceea, cei mai mulţi retaileri de profil intenţionează să fie prezenţi în majoritatea oraşelor mari şi mijlocii din România.