Ce ne influenţează IQ-ul

Gradul de inteligenţă variază în funcţie de moştenirea genetică, de educaţie, dar şi de bolile copilăriei şi de stilul de viaţă. Cel puţin jumătate din inteligenţa noastră o datorăm genelor. Pentru cei care preferă partea goală a paharului, şi lipsa isteţimii se moşteneşte, dar nu se ştie exact în ce măsură.

Proporţia în care inteligenţa noastră depinde de moştenirea genetică variază între 50 şi 75%. Diferenţa provine din variaţiile unor factori de mediu în perioada de dezvoltare a creierului. Cel mai recent studiu pe această temă, publicat în revista americană „Psihiatrie Moleculară", a demonstrat faptul că inteligenţa este un concept complex chiar şi la nivel de ADN. Potrivit acestuia, nu există o singură genă responsabilă de inteligenţă, ci mai multe.

Citeşte şi:
Inteligenţa oscilează. IQ-ului poate să crească, dar şi să scadă în adolescenţă

Studiile realizate pe fraţi la Universitatea din Minnesota au arătat că gemenii monozigoţi (identici) au un IQ similar, indiferent dacă au fost despărţiţi de mici sau dacă au trăit împreună. Similaritatea a fost mai puternică decât în cazul gemenilor nonidentici şi a fraţilor cu vârste diferite. Toate acestea confirmă rolul geneticii în modelarea inteligenţei. Ce se întâmplă, însă, până la procentul de 100%?

O colaborare între genetică şi educaţie

Toţi specialiştii sunt de acord că educaţia primită în copilărie şi mediul de viaţă din primii ani sunt esenţiale în dezvoltarea inteligenţei. „Din punct de vedere funcţional, inteligenţa se traduce printr-un număr mare de conexiuni între neuroni, numite sinapse. Componenta genetică este importantă, în sensul că individul se naşte cu un bagaj structural care îl face apt de a se adapta mai bine sau mai prost la cerinţele mediului ambiant. Următorul factor sunt modelele pe care individul le are în anii de formare", explică Radu Braga, cercetător în neuroştiinţe în cadrul catedrei de Fiziologie a Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila" din Bucureşti.

Influenţele mediului de viaţă pot face diferenţa, de exemplu, între un copil care-şi foloseşte potenţialul la justa sa valoare şi unul care obţine rezultate bune la testele IQ, dar care nu „confirmă" în practică. „Încă din copilărie trebuie să stimulăm activitatea intelectuală prin antrenarea în jocuri care să dezvolte simţul de competiţie (precum şahul), prin rezolvarea a tot felul de probleme, mai ales de matematică sau de perspicacitate, prin citit şi prin dezvoltarea abilităţilor artistice sau tehnice", subliniază prof. dr. Ovidiu Băjenaru, preşedintele Societăţii Române de Neurologie.

În plus, un mediu familial armonios ajută la dezvoltarea unei inteligenţe emoţionale, a empatiei şi a abilităţilor de comunicare. Aceasta pentru că un copil care creşte într-un mediu sănătos va învăţa gesturi şi comportamente pozitive prin imitaţie.

Mişcarea în aer liber, alimentele naturale şi practica de a învăţa mereu ceva nou ajută la formarea de noi sinapse   Foto: Shutterstock

Infecţiile, frână pentru dezvoltarea creierului

Deşi este un organ cu dimensiuni modeste, creierul nostru consumă aproape un sfert din totalul caloriilor de care dispune organismul. Sunt cunoscute cazurile de febră musculară din timpul sesiunilor de examen, în care, pe fondul suprasolicitării psihice, glucoza va fi direcţionată mai degrabă către etajul superior decât către picioare şi braţe.

Creierul nou-născuţilor consumă 90% din totalul de calorii, pentru a-şi construi circuitele. Din acest motiv, dacă micuţii vor contracta o infecţie în primele luni de viaţă, creierul lor va suferi, pentru că organismul bolnav îşi va aloca o parte din energie pentru combaterea infecţiei, devenită prioritară. Aceasta este concluzia la care au ajuns specialiştii Universităţii din New Mexico, Statele Unite, după un studiu care a inclus mai multe state americane .

„Bolile infecţioase «fură» o mare parte din energia necesară unui creier în dezvoltare. Studiile noastre arată că acestea sunt principalele cauze ale variaţiilor IQ‑ului", a declarat cercetătorul Christopher Eppig de la Universitatea New Mexico.

Concluziile au fost confirmate la sfârşitul anului 2010, de cercetările realizate la Universitatea Carleton din Canada. Studii mai vechi arătau că persoanele care au suferit infecţii cu paraziţi intestinali în copilărie prezintă un IQ mai scăzut.

Dieta şi mişcarea dezvoltă sistemul nervos

O alimentaţie echilibrată, din care nu trebuie să lipsească legumele şi fructele, aduce creierului necesarul de antioxidanţi necesari funcţionării acestuia de la vârste mici. Consumul de peşte oceanic, precum sardina, macroul şi tonul, furnizează organismului acizi graşi esenţiali, de tip Omega 3 şi Omega 6, cu efecte dovedite în dezvoltarea sistemului nervos central la copii.

În plus, cercetările realizate la Institutul Francez de Studii Medicale asupra persoanelor cu vârste de peste 65 de ani arată că prevenirea depresiei şi a diabetului şi adoptarea unei diete bogate în fructe şi în legume proaspete amână instalarea demenţei.

Activitatea fizică este un alt factor important pentru stimularea inteligenţei şi pentru punerea ei în valoare. Studiile realizate la Universitatea din Goteborg, Suedia, au arătat că persoanele care au făcut un sport din copilărie au un coeficient de inteligenţă mai ridicat decât cele sedentare. În plus, sportul ajută la eliberarea minţii de „balast" şi pune ordine în gânduri.

„Intelectul este mai degrabă legat de perseverenţa de a învăţa decât de inteligenţă. Iar procesul de învăţare poate să aducă o persoană nu suficient de inteligentă, dar perseverentă la performanţe intelectuale mai înalte decât cele ale unei persoane cu un IQ mai ridicat, dar mai puţin perseverentă", ne spune medicul primar gerontolog Adrian Stănescu.

Dincolo de efectul asupra inteligenţei, studiul continuu previne instalarea bolilor degenerative cerebrale, de tipul demenţei. Specialiştii atrag atenţia asupra faptului că persoanele care şi-au antrenat mintea prin învăţarea de lucruri noi în mod constant au prezentat simptome de demenţă mai târziu sau deloc. Aceasta în ciuda identificării, post‑mortem, a unor modificări la nivel cerebral specifice acestei boli.

"Intelectul este mai degrabă legat de perseverenţa de a învăţa decât de inteligenţă."
Adrian Stănescu
medic primar gerontolog

"Inteligenţa se traduce printr-un număr mare de conexiuni între neuroni, numite sinapse."
Radu Braga
neurocercetător

Inteligenţa, meteosensibilă

Potrivit statisticilor, eurasiaticii au un IQ mai ridicat decât populaţia subsahariană. Iar specialiştii spun că o parte dintre aceste diferenţe se pot explica geografic şi meteorologic. Pe de o parte, temperaturile scăzute stimulează inteligenţa pentru că obligă creierul să se adapteze condiţiilor mai vitrege de trai. În plus, populaţiile care au migrat din Africa subsahariană, considerată  leagănul umanităţii, au avut de întâmpinat provocări mai mari pentru a supravieţui decât cele care au rămas pe loc, iar acest lucru le-a stimulat IQ-ul.

50% este procentul în care moştenirea genetică ne „dă" coeficientul de inteligenţă.