Ce afecţiuni au ca simptom încărcarea limbii

În majoritatea cazurilor, aspectul albicios al limbii nu trebuie să ne îngrijoreze, dar uneori poate fi manifestarea la distanţă a unei boli.

Limbă încărcată sau saburală este denumirea pe care o poartă acoperirea limbii cu un depozit albicios-gălbui. Aspectul se întâlneşte în timpul răcelilor banale şi dispare imediat odată cu vindecarea, iar în aceste cazuri nu sunt necesare investigaţii suplimentare. Cel mai adesea, încărcarea limbii provine dintr-o dezvoltare excesivă a candidei.

Această ciupercă trăieşte în cavitatea bucală, dar şi la alte niveluri ale corpului, în echilibru cu flora saprofită, adică bacteriile „bune" care se hrănesc cu resturi de celule moarte. „Sunt numeroase şi variate condiţiile care tulbură acest echilibru: răceala banală, care creează un dismicrobism local ce favorizează dezvoltarea candidei. De asemenea, tratamentele cu antibiotice omoară flora saprofită normală din cavitatea bucală", ne explică medicul de familie Călin Ciubotaru de la Clinica Infosan din Bucureşti. Deşi banale, depozitele albicioase provocate de candidoza bucală se pot face vinovate de apariţia halitozei, adică a respiraţiei urât mirositoare.

Candida albicans preferă mediul acid

Echilibrul florei din cavitatea bucală este menţinut cu ajutorul mai multor mecanisme. În mod normal, limba se curăţă singură atunci când mestecăm, când bem lichide sau când ne spălăm pe dinţi. Mai nou, medicii stomatologi recomandă şi periajul limbii, tocmai pentru a ajuta procesul de igienizare. Saliva are un pH neutru, necesar menţinerii echilibrului microbian, iar un pH acid favorizează dezvoltarea candidei. Din acest motiv, afecţiuni precum refluxul gastroesofagian, care duc la scăderea pH-ului bucal, au drept consecinţă încărcarea limbii. Alte afecţiuni digestive care se soldează cu depozite albicioase pe suprafaţa limbii sunt gastrita şi litiaza biliară.

Însă dezechilibrarea florei microbiene la nivel bucal poate avea şi cauze mai grave. „O condiţie aparte o reprezintă apariţia candidozei în condiţiile scăderii imunităţii, mergând până la imunosupresie, când problema se extinde şi la nivelul faringelui şi esofagului", subliniază medicul Călin Ciubotaru.

O problemă care tulbură curăţarea limbii este xerostomia, adică uscarea gurii din cauza prezenţei unei cantităţi prea mici de salivă. Aceasta poate să apară la persoanele care respiră pe gură, la fumători, la cei cu diabet zaharat sau insipid, precum şi în caz de atrofiere a glandelor salivare (sindrom Sjögren). Şi persoanele care beau prea puţină apă pot suferi de această problemă.

Atenţie la Abuzul de tutun sau de alcool!

Depozitele albicioase de pe limbă pot însemna însă mai mult decât celule moarte şi colonii de candida. Marii fumători şi, potrivit unor specialişti, unii alcoolici, pot prezenta plăci albe, aderente, rezultat al transformării celulelor de pe suprafaţa limbii. Este vorba de un proces de keratinizare, afecţiunea se numeşte  leucoplakie şi este considerată a fi leziune premalignă. Tocmai de aceea este necesară o biopsiere a zonei şi apoi excizia ei, cu ajutorul laserului sau al tratamentelor cu isotretinoin, în funcţie de recomandarea medicului.  

Uneori, nu este afectată faţa dorsală (superioară) a limbii, ci marginile ei. Pete bleu-albicioase care pot forma un desen dantelat sunt expresia unei afecţiuni dermatologice numită lichen plan. Deşi nu este gravă, ea poate duce la ulceraţii cu potenţial de transformare în cancer, de aceea, trebuie tratate conform recomandării medicului dermatolog. 

Cum tratezi candidoza bucală

În problemele banale care duc la proliferarea candidei poate fi suficientă clătirea gurii cu apă cu bicarbonat, pentru că alcalinizează mediul bucal şi distruge ciuperca. De asemenea, se pot face spălături bucale cu o infuzie proaspătă obţinută dintr-o jumătate de linguriţă de pelin şi dintr-o cană de apă fierbinte, răcită în prealabil. Gestul se repetă, după posibilităţi, de trei ori pe zi.