Adevarul.ro

Încă din primele zile de viaţă, când nou-născutul este extrem de vulnerabil, este obligatorie imunizarea contra hepatitei B şi TBC-ului.

În ciuda unor idei vehiculate în ultima vreme privind consecinţele negative pe termen lung ale vaccinurilor, studiile confirmă în continuare necesitatea imunizării copiilor împotriva anumitor boli încă din primele zile de după naştere. „Schemele de vaccinare sunt realizate după studii ce arată clar de care boli trebuie protejaţi copiii. Fiecare ţară are propriul calendar de imunizare obligatorie, în funcţie de bolile cu cea mai mare prevalenţă", explică prof. dr. Silvia Stoicescu, preşedintele Asociaţiei Române de Neonatologie.

Nou-născutul nu are imunitate proprie

Principalul motiv pentru care majoritatea vaccinurilor se realizează în primele zile de viaţă este acela că nou-născuţii nu au imunitate proprie. Prin urmare, ei sunt extrem de vulnerabili în faţa unor boli care, chiar şi în cazul adulţilor, sunt foarte periculoase, cum ar fi hepatita B şi TBC-ul. „Un copil născut la nouă luni are doar anticorpii care trec de la mamă la făt în ultimul trimestru de sarcină. Este vorba despre o imunitate pasivă, care depinde foarte mult de bolile pe care le-a avut mama şi de germenii cu care a intrat în contact de-a lungul vieţii. Acest tip de imunitate este relativ redusă, deci nu poate proteja nou-născutul de ameninţările cu care ar putea intra în contact după naştere", precizează prof. dr. Silvia Stoicescu. De altfel, adevărata imunitate a copilului începe să acţioneze de-abia după vârsta de trei luni, când bebeluşul produce primii anticorpi.

Unele se fac obligatoriu, în maternitate

Primul vaccin care se face în prezent la nou-născuţi este cel antihepatitic B. „Imunizarea împotriva virusului hepatitic B se face în primele 24 de ore de la naştere, fiindcă la noi în ţară multe femei sunt purtătoare ale acestui virus şi numai astfel poate fi prevenită transmiterea la copil", spune medicul.  De asemenea, un alt vaccin obligatoriu în maternitate este cel care protejează de tuberculoză, numit B.C.G. Acesta este în continuare necesar în ţara noastră, în contextul în care România se situează încă pe unul dintre primele locuri în topul statelor cu cele mai multe cazuri de TBC din Europa.

Următoarele vaccinuri, adică cele împotriva tusei convulsive, difteriei, tetanosului, rujeolei, poliomielitei etc., se realizează la următoarele vizite medicale sau la şcoală. Toate vaccinurile incluse în Programul Naţional de Vaccinare sunt gratuite. Pentru mai puţine înţepături, părinţii pot recurge la inocularea unui singur vaccin, care include mai multe tulpini de virusuri din schema obligatorie. Aceste formule nu sunt incluse însă în Programul Naţional şi se realizează doar contra cost.

Cele combinate, mai eficiente

În urmă cu doi ani, reprezentanţii Ministerului Sănătăţii au emis un ordin potrivit căruia vaccinul D.T.P. (diftero-tetano-pertussis) cuprinde încă două noi tulpini. Este vorba despre tulpina poliomielitei (afectează sistemul nervos şi duce la paralizie) şi despre bacteria Haemophilus influenzae (responsabilă de infecţii respiratorii cu consecinţe grave la copii, precum meningita şi otita).

Opţionalele, doar la indicaţia medicului

Numărul vaccinurilor disponibile la ora actuală pentru copii este mult mai mare decât cel din schema obligatorie, însă ele sunt încadrate în categoria opţionalelor şi se realizează doar contra cost. Aceasta nu înseamnă că părinţii care îşi permit trebuie să-şi protejeze copiii apelând la toate tipurile de imunizare existente. „Bineînţeles, vaccinarea nu trebuie făcută excesiv şi mai ales nu trebuie realizată la cererea părinţilor, ci doar la recomandarea unui medic, în funcţie de particularităţile copilului respectiv", atrage atenţia prof. dr. Silvia Stoicescu. Medicul spune, de asemenea, că orice vaccinare, inclusiv cele din schema obligatorie, se face respectând un set de condiţii clare: copilul să aibă vârsta potrivită, să aibă o anumită greutate, să fie într-un anume grad de dezvoltare, să nu sufere de anumite afecţiuni etc.

Vaccinarea HPV, controversată

În România, cancerul de col uterin, dat de infecţia cu tulpini oncogene ale virusului papilloma uman (HPV), este principala cauză de deces în rândul femeilor, potrivit celor mai recente date statistice. După abstinenţă şi după folosirea prezervativului, cea mai sigură modalitate de a preveni infecţia cu HPV este vaccinarea înaintea începerii vieţii sexuale. În prezent, există două vaccinuri HPV, însă, în jurul lor, au existat controverse încă de la punerea pe piaţă.

„Deşi s-au înregistrat câteva decese la fetiţe care s-au vaccinat în acest sens, încă nu s-a demonstrat ştiinţific că vaccinul împotriva virusului papilloma uman creşte riscul de deces. Acest vaccin însă ar trebui avut în vedere, în contextul în care, în prezent, cei mai mulţi tineri au o viaţă sexuală tumultuoasă, începută în jurul vârstei de 12-14 ani. Dar fiecare părinte este liber să hotărască pentru propriul copil", explică medicul pediatru Rodica Contes Lazăr de la Clinica Medicală „Dorobanţi" din Bucureşti. Dacă persoana în cauză şi-a început deja viaţa sexuală, vaccinarea trebuie precedată de un test de sânge pentru a elimina orice suspiciune legată de infectarea cu HPV.

99% din copii sunt  vaccinaţi în cadrul campaniilor naţionale obligatorii de imunizare.

Gripa, frecventă între 4 şi 7 ani

Repetarea anuală a vaccinului gripal este necesară în cazul tuturor copiilor, dar mai ales al celor cu vârste cuprinse între 4 şi 7 ani. Un studiu prezentat de medicul infecţionist Gheorghe Jugulete, în cadrul Congresului Naţional de Pediatrie desfăşurat în perioada 28 septembrie-1 octombrie, arată că această etapă de
vârstă este cea mai predispusă la infecţiile gripale, însumând 43,8% din totalul cazurilor de gripă la copii.

Adevărat sau fals despre imunizare

După vaccinare, copilul poate manifesta simptome specifice gripei Foto: shutterstock

„Devin ineficiente dacă sistemul imunitar este slăbit"

Adevărat. Pe fondul imunităţii slăbite, organismul nu mai are resurse pentru a crea anticorpi. De aceea, pentru a avea efectul dorit, vaccinul trebuie realizat la cel puţin patru săptămâni după un episod infecţios care a slăbit imunitatea.

„Vaccinul R.O.R. predispune la autism"

Fals. Primele suspiciuni în ceea ce priveşte legătura dintre vaccinul R.O.R. şi autism au apărut în anul 1998. Ele se bazau pe reclamaţiile unui grup de părinţi care susţineau că, după vaccinul R.O.R., copiii lor au fost diagnosticaţi cu autism. Studiile realizate în ultimii ani au demonstrat că vaccinarea împotriva rujeolei, rubeolei şi oreionului nu dă autism.

„Efectele adverse pun viaţa celor mici în pericol"

Fals. 90% din efectele adverse sunt simptome banale, precum stare de somnolenţă, dureri de cap, înroşirea zonei înţepăturii, stare de nervozitate, lipsa poftei de mâncare şi, uneori, febră uşoară. Aceste simptome sunt însă de scurtă durată.

„Vaccinurile favorizează bolile autoimune la vârsta adultă"

Parţial adevărat. Într-adevăr, vaccinurile determină o stimulare excesivă a sistemului imunitar şi este posibil ca, la un moment dat, acesta să nu mai distingă clar între agenţii patogeni şi propriile organe. „Nu numai stimularea intensivă a imunităţii se face vinovată de bolile autoimune, ci şi factorii care ţin de stilul de viaţă dezordonat, precum somnul insuficient sau alimentaţia dezechilibrată", explică medicul primar pediatru Rodica Contes Lazăr.

„Vaccinul diftero-tetano-pertussis, împotriva tusei convulsive, este eficient numai trei ani"

Adevărat. Infecţia cu bacteria Bordetella pertussis, care duce la tuse convulsivă, poate apărea chiar şi la copiii care au primit toate cele cinci doze de vaccin, susţin oamenii de ştiinţă americani de la Centrul Medical „Kaiser" din California. Specialiştii mai susţin că riscul ca un copil să facă boala este de 20 de ori mai mare în cazul în care au trecut mai mult de trei ani de la vaccinare decât în cazul unei imunizări mai recente.

Vaccinuri recomandate în copilărie