Adevarul.ro

„Dă Doamne cât mai mulţi bolnavi!”, e ruga fierbinte a celor ce scot aur din “bube, mucigaiuri şi noroi”.

Sună cinic, dar chiar şi în vremea crizei comerţul cu sănătate este cea mai bănoasă afacere.

De la medicul care, pentru faptul că agreează o anumită firmă şi prescrie medicamentele acesteia, primeşte o „atenţie” de 10% din valoarea prescrisă într-o lună până la farmacistul care vinde şi cel care produce medicamentul, bolnavul este pâinea cea de toate zilele.

Pentru marii producători şi distribuitori de medicamente sau pentru marile lanţuri farmaceutice, când creşte numărul suferinzilor afacerea merge ca unsă.

Pacientul perfect este bolnavul cronic care are cât mai multe boli asociate, al căror tratament este cât mai consistent subvenţionat de stat, vârstnic, ipohondru, dependent de cele mai scumpe tratamente şi pe perioade cât mai îndelungate de timp.

La urma-urmei, ce folos îţi pot aduce un pacient sănătos, unul care ia doar două aspirine pe an sau altul care, dimpotrivă, se stinge prea repede?

Primii în Europa la boli şi suferinţă, românii sunt cloşca cu puii de aur ai unei industrii de miliarde de euro.

Orfanii unui sistem care ar trebui să prevină mai degrabă decât să trateze tardiv, românii sunt victimele sigure ale medicilor sponsorizaţi de diverse corporaţii sau ai lanţurilor de farmacii care le vând medicamente fără prescripţie (aşa-numitele OTC-uri).

Pentru unii este un paradox faptul că, deşi consumă din ce în ce mai multe medicamente, românii rămân cei mai bolnavi europeni. O consecinţă firească, atâta timp cât consumul este influenţat şi de interesele marilor jucători din piaţa pentru care pacienţii români sunt doar bolnavii de aur.