Pentru a micşora riscurile asupra sănătăţii, specialiştii recomandă folosirea apei îmbuteliate. Rugina, plumbul şi clorul sunt câteva pericole ascunse în apa de la robinet. Chiar şi când aceste impurităţi sunt la limita acceptată, ingerarea zilnică duce în timp la diverse afecţiuni.
Clorinarea este o metodă eficientă de purificare a apei de băut şi a prevenit foarte multe boli care se puteau transmite prin intermediul apei de la robinet. Totuşi, studiile au arătat că aportul constant de clor în organism ajunge să fie un factor de risc în apariţia cancerului, iar persoanele cu istoric în privinţa acestei boli ar trebui să evite de la bun început consumul apei potabile clorinate.
De asemenea, este contraindicat consumul de apă de la robinet persoanelor care au afectări renale, pentru că le agravează starea.
„Potabilă", dar cu plumb
Calitatea apei la staţia de purificare poate fi în parametrii normali, dar, până la momentul în care apa ajunge la robinetul din casă, calitatea ei poate fi mult alterată. Materialele din care sunt realizate instalaţiile de distribuţie a apei şi care pot avea elemente realizate din plumb duc la încărcarea apei cu metale grele.
Studiile au arătat că, mai ales în cazul copiilor, şi cantităţile mici de plumb pot cauza probleme de învăţare şi deficit de atenţie, iar, în multe dintre cazuri, aceste modificări sunt ireversibile. Presiunea sângelui şi producţia de hemoglobină, care asigură transportul de oxigen în organism, pot fi afectate, la adulţi, de ingerarea apei care conţine plumb.
Comparativ cu plumbul, efectele ruginei care poate fi prezentă în apă din cauza instalaţiilor vechi sunt mai puţin nocive. Totuşi, fierul ingerat poate leza direct celulele din tractul gastrointestinal şi poate fi toxic pentru întreg organismul dacă depăşeşte dozele pe care le poate suporta acesta.
Apa carbogazoasă dă disfuncţii digestive
Specialiştii spun că apele minerale îmbuteliate, fie carbogazoase, fie plate, sunt mult superioare din punct de vedere calitativ apei de la robinet. Totuşi, apa carbogazoasă poate creşte aciditatea gastrică şi poate favoriza tulburările digestive, dacă persoana are deja o predispoziţie în acest sens. De asemenea, pot apărea tulburări ale poftei de mâncare, în sensul scăderii ei.
„Apele minerale carbogazoase pot fi obţinute prin adăugare de dioxid de carbon sau pot fi carbogazoase în mod natural", explică profesorul Gheorghe Mencinicopschi, directorul ştiinţific al Institutului Naţional de Cercetări Alimentare.
Potrivit profesorului, dioxidul de carbon poate fi de provenienţă geologică, din pânza freatică de unde este extrasă şi apa, poate fi obţinut prin fermentaţie, dar şi în urma unor arderi. „Ar trebui să alegem pentru consum apele plate carbogazoase în mod natural sau pe cele plate, care sunt bune pentru toată lumea", mai spune profesorul Mencinicopschi.
Apa plată, ideală
Apa plată este tot o apă minerală, dar spre deosebire de apa carbogazoasă nu conţine dioxid de carbon şi poate fi consumată fără riscuri de orice persoană. Avantajul este că ajută şi la mineralizarea corpului prin aportul de magneziu, de calciu şi de alte substanţe, diferite în funcţie de producător. Cele mai bune ape plate sunt cele care provin din izvoare de munte, nepoluate.
Apa medicinală, cu recomandare de la medic
Apele minerale care depăşesc o concentraţie de minerale de 1,5 grame la litru se numesc ape minerale medicinale. Astfel de ape pot fi consumate doar la recomandarea medicului şi se consumă în cure, în majoritatea cazurilor, ca parte a tratamentelor balneare. Astfel de ape se găsesc, de exemplu, în staţiunile de tratament de la Călimăneşti-Căciulata, Slănic Moldova sau Moneasa.
* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza