Adevarul.ro

Mulţi oameni sunt dependenţi de slujba pe care o au în prezent, însă, oricând poate veni un moment în care se impune o schimbare radicală. Patru personalităţi din România vorbesc despre planurile lor de rezervă.

Citiţi şi:

De ce avem nevoie de o strategie de rezervă

Americanii au fost primii care s-au trezit că nu mai funcţionează ceea ce făceau ei şi că trebuie să scoată „din cutie“ un plan B. Înainte de impactul recesiunii, puţini aveau o strategie secundară bine conturată. Acum, noul plan B se rezumă la a scoate ce-i mai bun din cel mai prost scenariu. Este mai degrabă târgul pe care-l faci cu un verdict pe care nu-l mai poţi evita.

Şi în România au rămas mulţi oameni pe drumuri după ce recesiunea le-a distrus slujbele. Unii au fost pregătiţi şi au schimbat în viteză banda. Cei mai norocoşi nu au fost nevoiţi să facă o reconversie profesională, însă şi-au reconsiderat alternativele sau, pur şi simplu, au găsit mai multe motive să fie fericiţi cu ce au.

O femeie de afaceri, doi oameni de televiziune şi un advertiser au fost de acord să facă un exerciţiu de imaginaţie şi să ne povestească ce ar face dacă nu ar mai avea jobul actual. „În ultimul timp, mi se pare că mai curând lucrez cu planul de rezervă în loc să mă concentrez pe planul A, pesemne că planul A e prea mare ca să mă încumet să-l fac fără o ciornă...”, declară Sandra Pralong, fondatoarea companiei Synergy Communications.

 „Glumesc, desigur, dar uitaţi-vă de câte ori în viaţă o luăm pe tangentă, pentru că oportunităţile în care ne simţim împliniţi sunt altele decât cele pe care le gândeam iniţial”, adaugă ea.

Dacă ar fi nevoită să se reorienteze, Sandra ar prefera să trăiască din pictură şi din scris. „Se spune că viaţa fiecăruia dintre noi este un act de creaţie, dar mie mi-ar plăcea să materializez această creaţie nu în biografie, ci pe pânză.” Sandra se gândeşte serios să facă ea însăşi acele lucruri pe care îi consiliază pe alţii să le facă „pentru a valorifica potenţialul extraordinar al acestei ţări, mai ales în domenii precum cultura, agricultura sau turismul”.

Până acum, cea mai drastică schimbare din cariera Sandrei Pralong a fost să părăsească New Yorkul în 1990 şi să vină în România pentru a pune pe picioare o fundaţie de care nu auzise nimeni – Fundaţia Soros. „Era o şansă unică să mă întorc în ţara mea şi să fac ceva nu atât pentru mine, cât pentru ceilalţi. Iar satisfacţia pe care am avut-o creând o instituţie care să-i ajute pe ceilalţi este fără egal.”

Esca ar alege comerţul sau turismul

Ştirista Andreea Esca lucrează în televiziune de la 19 ani şi declară că nu are niciun alt plan, dar se consideră o persoană deschisă către multe activităţi. „Nu mi-a fost niciodată frică de ziua de mâine şi pot să acţionez la secundă. În general, important este să fii sănătos şi să-ţi doreşti să munceşti”, spune Andreea, încrezătoare.

Dacă, la nevoie, ar trebui să se reorienteze către altă meserie, Andreea ar alege tot ceva legat de relaţia cu oamenii. „Îmi plac mult oamenii şi îi prefer de departe calculatoarelor.

Nu prea sunt genul care să visez, dar mi-ar plăcea să lucrez în comerţ sau în turism. Iar dacă ar fi să «delirăm», mi-ar fi plăcut să fi jucat într-un musical pe Broadway. Ador acest gen şi cred că actorii de musical sunt compleţi. Joacă, dansează, cântă şi fac totul atât de bine.” Andreea Esca nu lucrează, însă,  pe un singur plan. Ca orice persoană cu o carieră de succes, şi-a extins abilităţile şi în presa scrisă, în calitate de redactor-şef al unei reviste pentru femei.

Ştefănescu are „planuri creţe”

Cătălin Ştefănescu, prezentatorul emisiunii „Garantat 100%”, spune că are mai multe planuri de rezervă, „care mai de care mai creţe şi mai şui”, când vine vorba despre cariera sa. „E normal să fie aşa”, afirmă Cătălin. „Asta nu înseamnă însă că mi-am pierdut simţul ridicolului şi că nu-mi văd lungul nasului. Dar ştiu că n-o să întorc niciodată banii cu lopata. La capitolul ăsta mi-am demonstrat, în repetate rânduri, că sunt fraierul cartierului.”

Cu multe reconversii la activ, Bogdan Naumovici este oricând pregătit să schimbe din nou direcţia către altă ocupaţie

Planul B la care s-a gândit iniţial Cătălin Ştefănescu este brandingul.­ Celălalt - publicitatea. „Astea ar fi, poate, primele teritorii spre care m-aş orienta. Sunt lucruri care mă preocupă de mai multă vreme şi cred că aş învăţa destul de repede şi cu plăcere. Însă, dacă e să spun foarte cinstit, să nu mă ascund după vorbe, ceea ce ­mi-ar­ tihni cel mai tare ar fi să trăiesc din scris.” Cătălin este de părere că „de la crescut melci până la agroturism, de la cârciumărie până la predat la şcoală, într-un fel sau altul, toate pot constitui un job din planul B”.

Însă, în ce-l priveşte, partea bună e că face o meserie care îi oferă ceva de descoperit în fiecare zi. „Şi e o meserie de care te rupi foarte greu”, mai spune Cătălin. „Pe de altă parte însă, există o mulţime de alte lucruri fascinante pe care le poţi face. Şi e foarte sănătos să ai în vedere faptul că poate va fi nevoie să te reorientezi. Am prieteni care, deşi erau foarte buni în ceea ce făceau, s-au lăsat de televiziune, de jurnalism, şi spun acum că regretă că n-au făcut-o mai devreme, pentru că au descoperit lucruri care îi bucură mult mai mult.”

Mai multe variante de rezervă

Planul de rezervă, spune headhunterul George Butunoiu, e o parte integrantă a oricărei strategii, şi devine inevitabil mai ales în situaţiile cu risc ridicat - hipercompetitivitate, criză. „Practic, orice om care e ordonat şi organizat are aşa ceva, nu numai legat de cariera profesională, ci în majoritatea situaţiilor în care există nişte obiective pe termen mediu şi lung.

Cei mai meticuloşi au nu numai un singur plan de rezervă, ci chiar mai multe.” Butunoiu este de părere că nu trebuie abuzat, făcând planuri de rezervă în orice situaţie, în schimb, trebuie să ştii când să te opreşti.