Afecţiuni din sfera ORL

Otitele, amigdalitele, rinitele şi sinuzitele sunt afecţiuni frecvente din sfera ORL care pot apărea indiferent de sezon şi care, în lipsa administrării unui tratament corespunzător, pot duce la complicaţii ce pot lăsa sechele pentru toată viaţa.

În această perioadă, din cauza nerespectării regulilor de igienă, care favorizează răspândirea virusurilor, bacteriilor şi alergenilor, dar şi a obiceiurilor nesănătoase pe care le adoptăm în zilele toride pentru a ne răcori, suntem din ce în ce mai expuşi afecţiunilor ORL.

Piscinele insalubre, printre vinovaţi

Frecventarea piscinelor insuficient dezinfectate şi care nu prezintă filtre pentru îndepărtarea impurităţilor prezintă un factor de risc pentru apariţia otitei, sinuzitei sau rinosinuzitei. Bineînţeles, copiii, care au un sistem imunitar în curs de formare, sunt cei mai vulnerabili. Laringita şi amigdalita, alte afecţiuni din sfera ORL frecvente în sezonul cald, sunt date de consumul băuturilor reci şi îngheţatei, dar şi de folosirea incorectă a aerului condiţionat.

Toate aceste variaţii de temperatură care au loc în organismul nostru favorizează inflamarea mucoasei laringiene şi a amigdalelor. În plus, stilul de viaţă modern, în care predomină poluarea fonică, este incriminat pentru apariţia hipoacuziei, care afectează 7 la sută din populaţia ţării noastre. Un rol important în prevenirea afecţiunilor urechilor îl are igiena locală. Specialiştii atrag atenţia asupra unui obicei des întâlnit: igienizarea greşită a urechii, folosirea beţişoarelor, care agresează şi dezechilibrează mediul din ureche. Cerumenul (ceara din ureche) acţionează ca un agent de curăţare, dar în unele cazuri poate provoca infecţii şi pierderea auzului. Cea mai eficientă modalitate de eliminare a excesului de ceară o reprezintă intervenţia specialistului ORL, în niciun caz folosirea beţişoarelor de urechi.

Nu merge la piscine cu salubritate îndoielnică

Cum se realizează corect igiena urechilor

Senzaţia de ureche înfundată şi scăderea uşoară a auzului sunt frecvente după ce faci baie sau înoţi. Pentru a evita aceste neplăceri, dar şi pentru a limita dezvoltarea micozelor, specialiştii recomandă ştergerea pavilionului extern al urechii cu ajutorul unui prosop imediat după ce faci baie. Introducerea degetului în ureche este un obicei greşit, care poate afecta timpanul. Greşit este să considerăm şi ceara din ureche ca murdărie şi să încercăm să îndepărtăm zilnic cerumenul singuri. Este indicat să-ţi cureţi urechile o dată, de două ori pe săptămână. În locul beţişoarelor, care nu sunt sterile şi pot favoriza răspândirea micozelor, poţi folosi pentru igiena zilnică a urechilor sprayuri speciale, care conţin apă purificată şi clorură de sodiu.

Cum se traduce ORL?

Urechile, nasul şi gâtul sunt organe învecinate, iar eventualele afecţiuni care pot apărea la nivelul uneia dintre aceste zone se pot transmite cu uşurinţă şi la celelalte. Acesta este şi motivul pentru care există o singură specialitate care se ocupă cu diagnosticarea şi tratarea bolilor de la acest nivel, numită Otorinolaringologie, cunoscută sub prescurtarea ORL.

Control medical, de la 6 luni

Deficienţele de auz pot fi sesizate de părinţi chiar din primele luni de la naştere. Atunci când copilul nu clipeşte sau nu întoarce capul la zgomote accidentale ori produse intenţionat, el poate avea o deficienţă de auz. În astfel de cazuri, controlul ORL este obligatoriu şi cuprinde audiograma tonală şi vocală. Audiograma tonală testează capacitatea de a auzi anumite sunete, iar cea vocală verifică înţelegerea cuvintelor.

Ştiai că...

... la schimbarea de altitudine este normal să se înfunde trompa lui Eustachio, care face legătura între ureche şi fundul nasului? Prin acest canal se egalizează presiunile de o parte şi de alta a timpanului. Explicaţia este că, la o decolare bruscă, există variaţii de presiune mari, timpul este prea scurt pentru a se egaliza presiunile, iar timpanul nu mai vibrează corespunzător, dând senzaţia de ureche înfundată.

Persoanele care folosesc excesiv telefonul mobil timp de patru ani au un risc dublu de tinitus, arată cele mai recente studii.

Specialistul nostru
Dr. Cezara Danciumedic specialist ORL Spitalul Clinic Colţea

Otitele externe micotice sunt afecţiunile care apar frecvent vara. Oamenii merg la mare, fac baie, le intră apă în urechi, iar aceasta favorizează dezvoltarea micozelor (mediul umed). Ca să scoată apa din urechi folosesc beţişoare de urechi care nu sunt sterile şi îşi fac leziuni în conduct care favorizează pătrunderea microbilor, cu suprainfectarea rănilor, îngustarea conductului, hipoacuzie şi, mai ales, durere acută, deoarece urechea este foarte bogat inervată.

Altă afecţiune des întâlnită vara este amigdalita acută pultacee sau flegmonul peria­migdalian, caracterizată prin durere la înghiţire, trismus (contracţie spastică involuntară a muşchilor mandibulei, care împiedică deschiderea gurii), uneori chiar stare febrilă, şi aceasta apare ca urmare a consumului de băuturi reci şi de îngheţată.

De asemenea, în acest sezon mai poate apărea rinosinuzita, cel mai adesea maxilară, provocată sau reacutizată de statul în aerul condiţionat. Durerile de cap, senzaţia de pulsiune la nivelul obrajilor, secreţiile purulente sunt semne pentru care trebuie să ne adresăm medicului ORL.

Risc: Copiii şi femeile însărcinate sunt cei mai expuşi otitei de piscină.

Ce complicaţii apar în lipsa tratamentului

Durerile la nivelul urechii care apar după o răceală sunt semn clar de otită

Otita, cauzată de infecţii cu virusuri şi cu bacterii, se manifestă prin apariţia febrei de peste 38 de grade Celsius, durerii în spatele urechii şi migrenei. Pot apărea şi tulburări de echilibru sau senzaţie de vomă. În afară de copii şi de bătrâni, cele mai vulnerabile la apariţia otitelor sunt persoanele care suferă de afecţiuni cronice şi au sistemul imunitar slăbit (cele cu diabet, hepatită, probleme renale, TBC, SIDA sau cu cancer).

Tratamentul se administrează după efectuarea antibiogramei, care se obţine în urma analizei în laborator a conţinutului conductului auditiv extern, şi constă în antibiotice. În situaţia în care apar complicaţii, iar infecţia se extinde la alte compartimente ale urechii, tratamentul clasic se asociază cu chirurgia. Netratată, otita externă duce la forme grave, afectând urechea medie şi pe cea internă, cu complicaţii endocraniene (meningite, meningoencefalite, abcese cerebrale), putând duce chiar la pierderea auzului.

Otoscleroza, boală a tinerilor

O altă afecţiune ORL care vizează mai ales persoanele cu vârste între 15 şi 35 de ani este otoscleroza, boală care constă într-o creştere osoasă anormală în jurul scăriţei (oscior al urechii medii), motiv pentru care transmiterea sunetului către urechea internă este afectată. Conform specialiştilor, femeile sunt de două ori mai afectate decât bărbaţii. Deşi sarcina nu duce la apariţia bolii, în această perioadă sunt accentuate simptomele şi de aceea otoscleroza este descoperită de multe ori în această perioadă. Atunci când pierderea auzului este uşoară, nu este necesar tratament. Însă, pe măsură ce auzul devine din ce în ce mai afectat, se folosesc aparatele auditive.

Tratamentul chirurgical este necesar în cazuri grave, când aparatele auditive nu mai sunt de folos. Chirurgia vizează înlocuirea scăriţei afectate cu una artificială, din plastic sau din metal. Operaţia este în general una eficientă, deoarece redă auzul şi opreşte progresia otosclerozei către alte structuri ale urechii.

Statistică: Până la 3-4 ani, 83% din copii fac otită.

Sinuzita se complică prin abcese cerebrale

Sinuzita, inflamaţia sinusurilor, se caracterizează prin nas înfundat, congestionat şi prin scurgeri galben-verzui. În lipsa unui tratament corespunzător, sinuzita poate da o serie de complicaţii grave: infecţie a oaselor craniului (osteomielită), probleme oculare, meningită sau abcese cerebrale. Sinuzitele maxilare (la nivelul sinusurilor maxilare) sunt cele mai frecvente forme şi au la origine o infecţie dentară. Puroiul prezent la nivelul sinusurilor maxilare sau frontale necesită puncţii pentru eliminarea lui. Când antibioticele, antiinflamatoarele şi puncţiile sunt ineficiente, intervenţia chirurgicală este singura metodă de tratament.

Când se scot amigdalele

Amigdalele filtrează bacteriile şi alte microorganisme pentru a preveni infectarea organismului. În anumite condiţii însă, nu mai fac faţă infecţiilor, se înroşesc şi se umflă, ducând la amigdalită. Tratamentul medicamentos al amigdalitei vizează administrarea de antibiotice timp de zece zile. Însă amigdalita recurentă necesită un tratament prelungit, modalitate prin care se poate evita de multe ori intervenţia chirurgicală de excizie a amigdalelor amigdalectomie). Aceasta este indicată în caz de mărire în volum a amigdalelor, care afectează respiraţia, dă complicaţii cardiopulmonare şi/sau dificultăţi la înghiţit, dar şi în cazul prezenţei unui abces periamigdalian la care tratamentul medicamentos nu a dat rezultate.

Răguşeala, semn de cancer

Cancerul laringian este cel mai întâlnit tip de cancer localizat în sfera ORL. Potrivit specialiştilor, răguşeala prelungită este unul dintre primele semne care ar trebui să ne îngrijoreze. De aceea, orice răguşeală care nu trece în trei săptămâni trebuie să te trimită la medic. Asociată cu inflamarea unor ganglioni la nivelul gâtului, poate semnala cancerul laringian. În fazele avansate apar greutatea în respiraţie şi tulburările de deglutiţie. Statisticile arată că 99 la sută din cazurile de cancer laringian se înregistrează la fumătorii înrăiţi, care fumează zilnic în jur de două pachete de ţigări. În fazele incipiente tratamentul constă în intervenţia chirurgicală pentru înlăturarea tumorii sau în cobaltoterapie (utilizarea terapeutică a razelor gamma de înaltă energie, provenind de la o sursă de cobalt, cu scopul de a distruge celulele canceroase). În fazele avansate, tratamentul constă doar în intervenţie chirurgicală.

Două din trei persoane cu otoscleroză au membri ai familiei cu aceeaşi afecţiune.

Rinita cauzează polipi şi sinuzită

Cea mai frecventă alergie întâlnită pe timpul verii este alergia la polen („febra fânului"), o formă de rinită alergică. Peste 15 la sută din populaţia adultă suferă de această formă de alergie. Rinoreea (secreţiile nazale), congestia nazală, cefaleea, lăcrimarea abundentă, strănutul, tusea, pruritul ocular şi/sau nazal, eritemul conjunctival, somnolenţa permanentă, starea generală alterată anunţă manifestarea rinitei alergice. În lipsa unui trament corect, rinita cauzează sinuzită şi polipi nazali. Tratamentul constă în administrarea de sprayuri nazale, de antihistaminice şi de corticosteroizi pe cale orală. Pentru a nu crea dependenţă însă, tratamentul medicamentos trebuie urmat numai la recomandarea medicului.

Specialistul nostru
Dr. Elena Lăţcan
doctorand chirurgie reconstructivă, reabilitare protetică oromaxilo-facială

Utilizarea imagisticii tridimensionale (3D) este cea mai nouă metodă de diagnosticare în caz de afecţiuni ORL. De asemenea, imagistica tridimensională permite o mai bună planificare a tratamentului operator şi protetic (întindere în suprafaţă, profunzime) şi monitorizare, precum şi o analizare eficientă a rezultatelor. Ea mai oferă şi măsurători exacte cu privire la înălţime, lăţime, grosime pentru poziţionarea implanturilor.

O altă metodă modernă de tratament ORL (inclusiv cu utilizarea sistemului 3D) care se recomandă atunci când nu se mai poate face nimic prin metode chirurgicale obişnuite, după accidente sau în caz de malformaţii chirurgicale, este chirurgia reconstructivă protetică cu silicon (prin folosirea fixării protezelor cu implant de titaniu, bare şi clipsuri din aur sau a magneţilor de titaniu).

Această procedură redă pacientului fără speranţă înfăţişarea aproape normală, acesta putându-şi relua viaţa socială, fiindu-i îmbunătăţită considerabil calitatea vieţii. Metoda se aplică la orice vârstă şi nu prezintă contraindicaţii.

Reflexoterapia reduce inflamaţiile

Zonele reflexe ale organelor din sfera ORL se găsesc la nivelul degetelor de la picioare

De-a lungul timpului, pentru tratarea afecţiunilor ORL, eficiente s-au dovedit şi terapiile alternative. Reflexoterapia se foloseşte cu succes pentru combaterea otitelor, sinuzitelor şi rinitelor. Ca urmare, în caz de rinită, se vor masa zonele reflexe nazale de la nivelul degetelor mari de la picioare. Ca urmare, este îmbunătăţită circulaţia sanguină în zona mucoasei nazale, ceea ce duce la descongestionare. Sunt indicate una-două şedinţe pe zi în cazul rinitelor acute, pentru o perioadă de cinci-şapte zile, apoi o şedinţă pe zi timp de
10-15 zile.

În cazul rinitelor cronice şi alergice, sunt recomandate două-trei şedinţe pe săptămână, timp de trei-patru săptămâni. În schimb, pentru combaterea sinuzitelor maxilare, este recomandat masajul degetelor mari de la picioare, la baza unghiei. Cu ajutorul reflexoterapiei este redus procesul inflamator local. Sunt indicate două-trei şedinţe pe săptămână, timp de trei-patru săptămâni.

Pe de altă parte, în caz de sinuzite frontale, reflexoterapia ajută la reducerea procesului inflamator fără puncţii sau fără alte intervenţii chirurgicale. Zonele reflexe pentru sinusurile frontale sunt amplasate în toate degetele de la picioare, pe partea plantară. Pentru tratarea sinuzitelor cronice se va face o şedinţă pe zi, timp de 15-20 zile. Pentru a preveni viitoarele episoade de sinuzită, tratamentul va continua două-trei săptămâni, cu câte două-trei şedinţe pe săptămână. O altă afecţiune la care reflexoterapia şi-a dovedit eficacitatea este reprezentată de otite.

Masajul tălpilor în caz de otite

Zonele reflexe ale urechilor sunt amplasate între degetele
3 şi 4 (se numără începând cu degetul mare). Urechea dreaptă are zonă reflexă în piciorul stâng, iar urechea stângă în piciorul drept. În caz de otită acută, sunt indicate până la trei şedinţe pe zi, timp de cinci-şapte zile. În cazul otitelor cronice, este indicată o şedinţă pe zi, timp de 10-15 zile.

Bine de ştiut: Şedinţele de reflexoterapie durează între 30 şi 50 de minute.

Alte remedii naturale eficiente

În caz de rinită acută, sunt indicate infuziile din cuişoare sau din scorţişoară, câte două-trei ceşti pe zi, datorită efectului antivirotic.

În caz de sinuzite, sunt eficiente infuziile din coada-şoricelului, salvie sau din trei-fraţi-pătaţi, câte două-trei ceşti pe zi.

Spălăturile calde cu infuzie din gălbenele şi/sau tătăneasă sau aplicarea unui tampon cu vată îmbibat în soluţie alcoolică de propolis cu concentraţia de 5-7% sunt eficiente în caz de otită externă.

Ai probleme cu auzul?

De cele mai multe ori, pierderea de auz se instalează gradual, fară disconfort sau durere. Întrebările de mai jos te pot ajuta să afli dacă şi tu suferi de această problemă.
- Îi rogi adesea pe oameni să repete ce au spus?
- Îţi este greu să urmăreşti conversaţiile care implică mai mult de două persoane?
- Ai probleme în a înţelege ce spune o persoană care nu se află în faţa ta?
- Înţelegi mai greu ce spun femeile şi copiii?
- Dai volumul la televizor sau la radio mai tare decât ceilalţi?
- Auzi bâzâituri sau sunete în urechi?

Masarea zonelor reflexogene este contraindicată dacă la nivelul lor există eczeme sau infecţii.

Când se operează deviaţia de sept

La 80 la sută din persoane, septul nazal (perete subţire din interiorul nasului care desparte cele două cavităţi nazale) este deplasat într-o parte. Acest lucru se numeşte deviaţie de sept. Problema apare atunci când deviaţia de sept este severă, blocând una dintre cele două căi prin care aerul pătrunde către faringe şi cauzând respiraţie dificilă, congestie nazală, sângerări nazale şi sinuzite frecvente. Operaţia prin care se îndreaptă septul se numeşte septoplastie. În timpul acesteia, chirurgul realizează prin narine o incizie pentru a separa mucoasa de cartilajul şi de osul situate dedesubt. Medicul extirpează sau repoziţionează cartilajul şi apoi reaşază mucoasa peste cartilaj şi peste os.

Implantul redă auzul

Implantul cohlear, dispozitiv de mici dimensiuni, le permite celor cu hipoacuzii profunde să recepţioneze sunete. O spiră cu mai mulţi electrozi de contact se plasează în urechea internă. Electrozii stimulează direct nervul auditiv, prin curenţi electrici slabi, transmiţând astfel sunetele. Implantul cohlear captează sunetele prin microfon şi le transmite la procesorul vocal, unde sunt transformate în semnale electrice. În ţara noastră, se nasc anual 300-400 de copii cu probleme hipoacuzice, care au nevoie de un astfel de dispozitiv.

Polipii, micşoraţifără durere

În cazul copiilor, coblaţia este cea mai modernă tehnică pentru micşorarea polipilor şi a amigdalelor fără durere şi fără sângerare. Intervenţia durează între 15 şi 30 de minute, iar durerile postoperatorii sunt minime. Intervenţia se face cu un electrod încins la 65 de grade Celsius, care topeşte amigdalele, polipii sau cornetele nazale. Spitalizarea durează o zi.

Specialistul nostru
Dr. Ruxandra Constantina
medic de familie competenţă în apifitoterapie reflexoterapeut

În caz de rinite, sinuzite, amigdalite, se administrează intern preparate pentru creşterea imunităţii pe bază de echinacea, propolis, chimen, măceşe. Acestea se iau în paralel cu plante cu efect antiseptic şi antiinflamator (se face gargară cu ceai de salvie, infuzie de turiţă-mare sau de nalbă sau se fac inhalaţii cu muşeţel, flori de fân şi apă cu sare, cu ulei esenţial de brad, pin, eucalipt).

În caz de otite, cel mai frecvent sunt folosite plantele cu proprietăţi vasodilatatoare şi antiinflamatoare, aplicate extern (de exemplu muşeţelul sau urzica, infuzia se prepară dintr-o lingură de plantă la 250 ml de apă clocotită). Cu acestea se fac spălături calde sau băi de aburi la ureche timp de 10 minute seara.

Eficiente sunt şi uleiurile de cimbrişor şi de muşeţel (câte trei picături la intervale de două zile), alternativ cu trei picături de suc de urechelniţă. Se pot aplica şi comprese calde pe urechea bolnavă, îmbibate în soluţia obţinută din 250 ml de vin alb fiert şi o lingură de iarbă proaspătă de rozmarin sau comprese calde cu zeamă de varză acră, ţinute o oră pe ureche.