lana Dumitru, designer: „Nu vreau să fac şi să vând haine toată viaţa“

Tânăra în vârstă de 23 de ani a realizat rochia „Facebook“ pentru licenţă, câştigând, fără să-şi propună, un public doritor de hainele sale. Pe Lana n-o interesează să facă parte din breasla designerilor, cu atât mai puţin din industria modei româneşti, dar asta nu influenţează cu nimic clientela sa din ce în ce mai numeroasă. 

„Adevărul": Înainte de a fi designer, ai scris câteva cărţi...

Lana Dumitru: Da, am lansat câteva cărţi de poezie când eram mai mică. Pe prima am publicat-o când aveam 7 ani, se numea „Verimosalb", un cuvânt inventat de mine care definea o poezie cu rimă, dar şi vers alb. La vârsta aceea eram foarte fascinată de versul alb. Ştiu că la şcoală ne învăţau că poezia este cea care are rimă. L-am descoperit pe Nichita înainte să învăţ să citesc, îmi citeau părinţii mei, ambii scriitori, şi am zis că asta e poezie, una chiar foarte bună. Mi-a plăcut poezia cu vers alb şi atunci am publicat acest volum. Am făcut o pauză de scris când am ajuns la Facultatea de Arte.

Cum ai ajuns să faci design?

De mică îmi ilustram cărţile, desenam mereu. Aveam vecin un profesor de desen, pictorul Lucian Cioată, şi mergeam tot timpul la el să desenez. Am învăţat o mulţime de chestii, mai ales că la el erau viitori studenţi care veneau să se pregătească. Când m-am gândit la ce facultate o să dau, mi-am zis că nu există şcoală care să te înveţe să scrii sau să ai talent literar, aşa că mai bine îmi perfecţionez partea aceasta.

Cum a arătat prima rochie pe care ai făcut-o?

Am făcut prima rochie în anul II, când am avut ca temă o colecţie în schiţe, inspirată din penultima lansare a lui Alexander McQueen. Asta se întâmpla înainte să moară. Am făcut virtual o întreagă colecţie şi urma să fie aleasă o schiţă care să devină rochie. Până la urmă, a fost aleasă să participe la omagiul McQueen din Bucureşti, imediat după moartea lui.

Colecţia ta pentru licenţă, care a inclus şi rochia „Facebook", a depăşit graniţele şcolii şi a avut un succes neaşteptat în rândul publicului...

Eu le-am realizat pentru şcoală, pentru că trebuia şi mi-a făcut plăcere, dar, dacă nu era o temă, cel mai probabil că n-aş fi făcut această colecţie. Au fost 12 ţinute pe care le-am prezentat, acum un an, şi după aceea un magazin online mi-a cerut rochia spre vânzare. Nu ştiu cum au aflat de ea, eu nu o răspândisem pe internet. Site n-am avut până anul acesta, dar am fost contactată atunci de mai mulţi jurnalişti şi bloggeri.

Site-ul tău nu este gândit şi ca un magazin online?

Nu se poate comanda, dar pot fi contactată. Nu m-am gândit la ce-aş face dacă vine cineva şi-mi cere mai multe bucăţi deodată, n-aş vrea să fac nimic în serie. Rochiile acestea nu sunt concepute pentru aşa ceva. Oamenii au început să ceară hainele mele, doar că nu aveam cum să le dau, erau unicat. Am zis că dacă lumea vrea rochiile mele, n-ar trebui să refuz, chiar dacă nu este ceea ce-mi doresc pentru mine. Nu mă pregătesc pentru asta, nu vreau să fiu un mare designer. Vreau să fiu un artist care-şi exprimă ideile în multe moduri: design, scris, în artă de orice fel. Nu vreau să fac şi să vând haine toată viaţa, pentru că mi se pare prea simplu să trăieşti aşa.

Dar nu vrei ca rezultatul muncii tale, creaţia ta, să ajungă la public? Nu asta e ideea?

Fac asta mai mult ca să-mi exprim nişte idei, faptul că rochiile mele se vând este secundar, nu mi-am propus asta. Este o cerere destul de mare, iar eu voi pleca în curând la Roma şi va trebui să las afacerea cuiva, pentru că deja am destul de mulţi clienţi.

Care este conceptul din spatele rochiei „Facebook"?

A fost ultima piesă din colecţia mea de licenţă, care s-a numit „Evei". Este un fel de parcurs amuzant al evoluţiei feminine, în care am încercat să surprind mai multe ipostaze ale femeii. Colecţia începea cu rochia „Nud", continua cu mai multe caracteristici feminine - de la agresivitate până la timiditate - şi se termina cu rochia „Facebook". Reprezintă femeia virtuală care preferă să aibă grijă de imaginea ei de pe Facebook decât de cea reală.

Iar „Romanian Apparel"?

Este ultima mea colecţie, un răspuns amuzant pentru toate lamentaţiile de genul: „Noi n-avem American Apparel". Am vrut să fac nişte rochii simple, purtabile oricând, spre deosebire de cele din prima colecţie. Tot timpul mă gândesc la ce-aş vrea eu să port. Iniţial, am realizat rochiile acestea pentru mine, cu gândul la perioada în care voi fi plecată, şi voiam haine care să spună ceva despre mine şi despre România. De exemplu, coloana lui Brâncuşi este foarte celebră şi exploatată, dar n-am văzut-o pe haine.

Care-ţi sunt planurile în ceea ce priveşte designul, de vreme ce nu vrei să faci parte din această breaslă?

Vreau să fac ceva doar atunci când am o idee, să nu fie nimic programat dinainte. Atunci când vreau să exprim ceva... Hainele mi se par un mod foarte simplu de a face oamenii să-ţi poarte părerile. Niciodată n-am planuri, cred că acesta este singurul meu plan. 

"Hainele mi se par un mod foarte simplu de a face oamenii să-ţi poarte părerile. Niciodată n-am planuri, cred că acesta este singurul meu plan."
Lana Dumitru
designer

Succes neaşteptat

Nume: Lana Dumitru
Data şi locul naşterii: 9 iulie 1988, Bucureşti
Starea civilă: necăsătorită
Studiile şi cariera:
- Facultatea de Arte, secţia Design Vestimentar. Trece în al doilea an de master în modă, pe care îl va face la Roma, cu o bursă de studii câştigată.
- Creaţiile ei sunt expuse numai la târguri şi evenimente de modă.
- Rochiile Lanei au preţuri cuprinse între 285 şi 1.000 de lei.
- Site-ul designerului este lanaa.ro.
Locuieşte în:  Bucureşti.