Adevarul.ro

Nimeni nu s-a născut părinte, şi facultăţi, în acest sens, nu există. Nu mai e un secret faptul că emisiunea „Feriţi-vă de măgăruş!“, a reprezentat unul dintre cele mai îndrăgite

Nimeni nu s-a născut părinte, şi facultăţi, în acest sens, nu există. Nu mai e un secret faptul că emisiunea „Feriţi-vă de măgăruş!“, a reprezentat unul dintre cele mai îndrăgite show-uri TVR. Şi nu spun asta pentru a mă da mare – că nu e cazul –, ci pentru că, la aproape zece ani de la desfiinţarea emisiunii - în anul de graţie 1999, lumea nu a uitat-o.

 În ciuda faptului că o „inteligentă“ de la un ziar cu un tiraj cât o scară de bloc şi un număr de cititori aşijderea m-a cârâit ani de zile în articolele ei agramate şi răutăcioase. Fără folos, însă. Marele public, aşa cum spuneam, îşi aminteşte cu bucurie şi nostalgie de micuţul măgăruş, care dădea pedepse hazlii. Am întâlnit oameni care mi-au declarat textual: „Vă mulţumesc pentru că mi-aţi făcut o copilărie fericită“ sau „Am crescut cu dumneavoastră şi vă sunt recunoscător“ , „De ce nu mai reluaţi emisiunea?“ etc.

Simplu, le-am răspuns. În ţara asta, când ceva merge bine, trebuie distrus. Sau „lucrat“. Sau... Ştiţi dumneavoastră mai bine, doar vedeţi zilnic ce se petrece. Nu vreau însă ca materialul de azi să devină ,,pro domo,,. Dimpotrivă. Vreau să reamintesc celor ce nu ştiu că emisiunea era – înainte de toate – o emisiune în care cei mici, şi nu numai, mai învăţau câte ceva. Cultură generală, desigur. Dar necesară. Şi învăţau în joacă. Cu bucurie. Cu dăruire.

Cu sentimentul unei concurenţe absolut loiale. Buuun... S-a scos emisiunea. Ce altceva s-a pus în loc, dragii mei cititori? Aud? Dumneavoastră ştiţi că la emisiune interziceam accesul fetiţelor de patru-cinci anişori dacă erau rujate sau –oh, Doamne! – cu manichiura făcută? Conform preţioaselor indicaţii date de mame sau, mai ales, de bunicuţe... Să fie odrasla lor cât mai împopoţonată cu putinţă.

 Nu eram de acord cu asta pentru că preocuparea de bază era aceea de a trezi în mintea micuţilor ideea de a citi, de a se informa, de a mai afla câte ceva mereu nou. Un act de cultură, la urma urmelor. Făcut cu mijloacele divertismentului. Am crescut generaţii întregi sub binecuvântatul semn al măgăruşului – de altminteri, după cum bine ştiţi, un animal sfânt! Ce li se oferă acum micuţilor? Ştiţi că am întâlnit copii care ştiu pe dinafară cântece din „acelea“?

 Ştiţi că există copii care vorbesc mai rău decât la uşa cortului? Fie el şi scos în stradă, printre blocuri... Mi-e dor să mai aud copii care vorbesc corect româneşte, care să nu stea cât e ziua de lungă la computer. Care să-şi trăiască fiecare vârstă aşa cum trebuie. Mi-e şi mie un dor cumplit de măgăruş...