Adevarul.ro

Accesul limitat sau interzis al istoricilor la documente oficiale din decembrie ’89 lasă loc de controverse.La aproape două decenii de la evenimentele din decembrie 1989, disputa revoluţie – lovitură de stat continuă fără ca vreuna dintre tabere să poată învinge.

Cititi si:
Revoluţia din decembrie: a fost sau n-a fost?
Faţa ascunsă a luptei pentru dezarmare

Ce a fost în decembrie 1989 în România? Revoltă populară, transformată în revoluţie anticomunistă? Lovitură de stat, pe fondul revoltei populare, care a deturnat revoluţia în favoarea celor care s-au înfipt în fruntea mesei?

A fost un plan al serviciilor secrete străine, care urma să pună în locul lui Nicolae Ceauşescu un gorbaciovist, dar care a eşuat din cauza elanului maselor populare? Aceste ipoteze, împreună cu numeroase alte scenarii, mult mai fanteziste – care implică masoneria, evreii, oligarhia mondială, etc – au fost subiect de dispută încă din 1990. Deşi au trecut mai mult de 19 ani, disputa nu s-a stins.

Dimpotrivă, este alimentată de noi şi noi dovezi, aduse de cei care susţin respectivele scenarii, fie ei revoluţionari, politicieni, istorici sau jurnalişti.

O întâlnire în plus

La masa rotundă organizată miercuri, 13 mai, de Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989, la Muzeul Ţăranului Român, au participat susţinători ai fiecăreia din ipotezele principale privind evenimentele din ‘89.
Ideea organizatorilor a fost de a da loc unei dezbateri de idei, pe tema certitudinilor şi controverselor legate de aceste evenimente.

Din păcate, ca în mai toate împrejurările în care s-a discutat pe tema “Decembrie 1989”, nu a fost vorba de un real dialog între participanţi ci, mai degrabă, de o serie de monologuri, presărată, din când în când. de schimburi de replici.

Revoluţia, murdărită de politică

Personajul principal al evenimentelor din decembrie ’89, Ion Iliescu, a continuat să susţină ideea revoltei populare “care a dărâmat dintr-o dată structurile statului totalitar, ca o lovitură de trăznet”. Fostul preşedinte a identificat şi categoriile de persoane care contestă ipoteza “revoluţiei curate”.

Pe de o parte, a spus el, ar fi nostalgicii vechiului regim, care consideră că în 1989 nu a fost o revoluţie, ci o involuţie, deoarece “s-a trecut de la o orânduire superioară, socialismul, la una inferioară, capitalistă”. Cealaltă categorie de contestatari, în opinia lui Iliescu, este alcătuită din nostalgicii regimului interbelic şi din veleitari, care ar fi dorit acces la putere fără să mai treacă prin examenul votului popular.

El a afirmat că primele contestări la adresa puterii „emanate de revoluţie” au apărut în 1990, pe fondul competiţiei electorale.

Durerile Timişoarei

Reprezentanţii Timişoarei, oraşul în care s-a născut libertatea României, au încercat să explice de ce există senzaţia de deturnare a revoltei populare de către şefii Frontului Salvării Naţionale.

Lorin Fortuna, unul dintre cei mai cunoscuţi revoluţionari timişoreni, a reproşat faptul că liderii Frontului Democratic Român din Timişoara şi liderii comitetelor de iniţiativă din celelalte mari oraşe ale României nu au fost recunoscuţi de noua putere de la Bucureşti, ceea ce induce ideea de confiscare a revoluţiei de către Ion Iliescu şi cei care îi erau alături.

Timişoreanul Claudiu Iordache a vorbit de altă durere. După două decenii, cei peste 1.400 de morţi şi miile de răniţi, mulţi dintre ei concitadini de-ai săi, nu şi-au găsit dreptatea. El a acuzat faptul că s-a făcut o confuzie voită între armata lui Ceauşescu, care a tras în timişoreni şi armata română de acum.

“Această confuzie voită a motivat unele din deciziile scelerate luate după revoluţie”, a spus Iordache, vorbind despre faptul că aproape nici unul dintre militarii care au tras în demonstranţii paşnici din Timişoara nu a fost condamnat. Şi acesta este un fapt de natură să ridice semne de întrebare asupra celor care au preluat puterea după căderea lui Ceauşescu.

Istoricii, rezervaţi

La întâlnire au participat şi mulţi istorici cu renume, care au preferat însă să fie mai rezervaţi. Marea majoritate a cercetătorilor au acuzat lipsa documentelor sau accesul restrâns sau chiar inexistent la documentele care există, ceea ce face foarte dificil demersul ştiinţific.

Din acest motiv, cu puţine excepţii, istoricii preferă să aştepte momentul în care vor avea acces nelimitat la dovezi, înainte de a elabora lucrări cu pretenţii de certitudine.

Un mare istoric francez mi-a spus că mai bine îi împuşcam pe Ceauşeşti fără proces.
Petre Roman
fost premier

Pentru străini nu a fost revoluţie

Toţi vorbitorii la masa rotundă organizată de IRDD au recunoscut că, pentru istoricii şi mass-media din afară, în România nu a avut loc o revoluţie ci o lovitură de stat, pornită din interiorul sistemului, pe fondul sau ajutată de revolta populară. Petre Roman a explicat că episoadele controversate ale revoluţiei, mai ales procesul cuplului Ceauşescu, au aruncat o mare pată pe ceea ce s-a întâmplat. „Un mare istoric francez mi-a spus că mai bine îi împuşcam fără proces, decât cu acel circ”, a spus primul premier post-revoluţionar.

„Această concepţie provine din Franţa, mai ales din presa fraceză, care a declanşat o campanie foarte violentă, ce urmărea să demonstreze că tot ce se întâmplă în Bucureşti este o farsă dirijată de Moscova. Nu a existat o intenţie rea, poate nişte erori ale ziariştilor, care au interpretat greşit anumite aspecte, ca afirmaţia generalului Militaru, că Frontul Salvării Naţionale există de şase luni”, a afirmat istoricul Alex Mihai Stoenescu.

Disputa militarilor

Singurul moment mai animat al dezbaterii a fost declanşat de intervenţia fostului comandant al Direcţiei de Informaţii din cadrul Marelui Stat Major al lui Ceauşescu, contraamiralul (r) Dinu.