„Marea demonstraţie a oamenilor muncii“, organizată în sprijinul regimului, s-a transformat în revoltă anticeauşistă.Diversioniştii asta aşteptau: peste 100.000 de oameni adunaţi la un loc!. Sfătuit de lingăii din jurul său, dar şi de propriile porniri paranoice, Nicolae Ceauşescu a crezut că organizarea unui miting va rezolva problemele de la Timişoara.
 Câinele călcat pe coadăde Grigore Cartianu |
 Cine ne trezeşte din mahmureală?de Ion M. Ioniţă |
Citiţi şi:
- VIDEO Discursul lui Ceauşescu de la mitingul din 21 decembrie 1989, ora 12.30
- VIDEO 20 decembrie 1989: disperarea lui Ceauşescu
- VIDEO Demisia de 3 minute a lui Nicolae Ceauşescu
Organizarea mitingului din 21 decembrie 1989 a fost bomboana de pe coliva Ceauşeştilor. Grupările diversioniste au avut „obiectul muncii“ pentru declanşarea revoltei în Bucureşti. În acest timp, Timişoara era declarat oraş liber.
La Bucureşti, aparent era linişte, însă tensiunile acumulate deveniseră insuportabile. Era suficientă o scânteie pentru ca totul să explodeze. Mitingul, la care au fost convocaţi „oamenii muncii” pentru susţinerea „iubitului conducător”, a fost ceea ce aşteptau diversioniştii. Un cadou nesperat, făcut de un dictator în derivă.
Îmbătat cu apă rece după discursul televizat din seara precedentă, Nicolae Ceauşescu a vrut să iasă în evidenţă ca în 1968. În urmă cu 21 de ani, discursul antisovietic din aceeaşi Piaţă, de la acelaşi balcon, i-a adus o popularitate fantastică.
Citiţi şi:
- VIDEO Ziua în care Ceauşescu a ordonat: „Foc!“
- VIDEO „Scrisoarea celor şase“: poştaşul vine de la Moscova
- VIDEO Începutul Revoluţiei: turiştii sovietici şi manevrele diplomatice
- VIDEO „Agenturili“ strâng laţul: conspiraţii şi atacuri de imagine
Lista cu promisiuni
În seara zilei de 20 decembrie 1989, la scurt timp după revenirea din Iran, Ceauşescu l-a întrebat pe Barbu Petrescu, primarul Capitalei: „Se poate organiza mâine un mare miting al oamenilor muncii?” Petrescu i-a răspuns: „Da, tovarăşe secretar general. Spuneţi doar ora şi efectivul”. Ceauşescu a hotărât: ora 12.00, cel puţin 100.000 de „oameni ai muncii” de pe marile platforme industriale ale Capitalei.
A doua zi, într-o scurtă întâlnire cu membrii CPEx, Ceauşescu le-a spus: „Ne invită tovarăşii de la Capitală la o mare adunare populară. Trebuie să anunţăm unele măsuri“. „Nea Nicu“ începea şedinţa cu o minciună, căci nu „tovarăşii de la Capitală” avuseseră ideea mitingului, ci el însuşi!
„A fost o mică întâlnire, de câteva minute, în biroul acela mic, de lângă el. În ultima vreme nu mai ţinea şedinţe în biroul lui, la sfatul ei, ca să nu se consume cantitatea de oxigen. El a intenţionat să vină la miting cu o serie de îmbunătăţiri, pentru creşterea nivelului de trai. Vă amintiţi de cele câteva procente, de femeile cu mulţi copii. Îşi făcuse nişte notiţe pe un carnet, circa două păginuţe. Când a plecat la miting, le uitase pe birou. Şi eu am văzut că se caută înainte de a lua cuvântul. M-am dus, m-am uitat, le-am luat şi i le-am adus. Că altfel s-ar fi zburlit imediat că dormim pe noi, cum avea obiceiul”, îşi amintea, în 1993, secretarul său de cabinet, Constantin Manea, în faţa Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989.
Anunţul lui Ceauşescu este deja cunoscut. Acompaniat de huiduieli, „nea Nicu“ mai dădea 200 de lei în plus la salariu, mai adăuga 100 de lei la pensie şi le fericea cu 2.000 de lei pe mamele cu mai mult de doi copii.
Cei peste 100.000 de manifestanţi din Piaţa Palatului şi din împrejurimi erau practic prinşi ca într-un cleşte. Zona Pieţei Palatului a fost izolată de restul oraşului prin trupe de Miliţie, Securitate şi Armată.
Într-un raport al Comisiei „Decembrie 1989“ se arată cum au fost alertate toate forţele de ordine. „În dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, la miting au fost concentrate 147 de cadre de Miliţie, echipate militar şi civil, şi 300 de ofiţeri de la Şcoala de Perfecţionare a Cadrelor de Miliţie din Bucureşti, toţi în ţinută civilă.
În baza unui ordin al Ministerului de Interne, sarcina organizării barajelor pentru buna desfăşurare a mitingului a fost preluată de generalul Bucurescu Geanu, locţiitor al şefului Departamentului Securităţii Statului, şi de colonelul Marin Bărbulescu, şeful Miliţiei Capitalei. Au fost organizate 10 baraje şi o rezervă“.
Acelaşi raport arată că, pe tot traseul, anumite străzi au fost blocate cu autobuze, tractoare sau camioane pentru a-i împiedica pe participaţii la miting să iasă din coloane şi să plece. Centrul oraşului a fost împânzit şi cu trupe de Securitate.
Momentul de cotitură al demonstraţiei organizate la ordinul lui Ceauşescu a fost diversiunea din zona restaurantului Cina. În cartea „Revoluţia Română din Decembrie 1989“, istoricul Ioan Scurtu scrie: „În timpul cuvântării s-a auzit un zgomot de petardă, urmat de un hârâit la instalaţia de sonorizare, care au creat panică în rândul participanţilor. Potrivit unor relatări, mai multe femei au fost împunse în spate cu ţepuşe de lemn, iar acestea au început să ţipe. Cert este că, într-o stare de confuzie şi de teamă, participanţii, mai ales cei din faţă, au aruncat tablourile, pancartele şi steagurile, căutând să se ferească de eventuale lovituri”.
Secretarul de cabinet al lui Ceauşescu, Nicolae Manea, îşi aduce aminte de cercetările făcute de organizatorii mitingului, după plecarea oamenilor din Piaţă: „După evacuarea populaţiei prezente la miting au rămas multe pancarte şi lozinci. S-a făcut curăţenie. Nu ştiu cine spunea, parcă Barbu Petrescu, primarul Capitalei, că au fost adunate foarte multe sule. Unele dintre ele erau cu vârful însângerat. Explicaţia ar fi fost că o echipă bine pregătită ar fi înţepat femeile şi ele au ţipat, fie de disperare, fie de durere. Deci, aşa s-a produs. A fost foarte bine organizat”.
Cuvântarea lui Ceauşescu s-a încheiat cu Piaţa aproape goală. Mihai Hârjău, secretar al Cabinetului 1, avea să constate: „După scurtă vreme, Ceauşescu a văzut că nu mai are cui vorbi şi nu mai poate sta în balcon. A trebuit să revină în interior, pentru că lumea deja degajase Piaţa. Practic era paralizat. Nu a mai putut să vorbească. I-a dat ordin lui Milea să cheme Armata. În acelaşi timp am văzut cum din Palatul Regal şi din părţile laterale au apărut nişte trupe îmbrăcate în albastru, cu nişte scuturi. Cele câteva sute de militari au ocupat Piaţa. Între timp s-au cristalizat nişte grupuri de participanţi care se pregăteau să pătrundă în faţa clădirii”.
Aşa a început Revoluţia în Bucureşti. La Piaţa Romană, la Rosetti, la Intercontinental şi la Sala Dalles s-au format primele grupuri de demonstranţi. În sediul CC al PCR erau luaute măsuri draconice. În noaptea de 21 decembrie 1989, Ceauşescu n-a dormit acasă. A rămas în camera de odihnă a biroului său din sediul CC. Era ultima noapte în fortăreaţa Puterii, dar şi ultima noapte ca preşedinte al României. Din acel moment mai avea de trăit patru zile.
Mărturii despre spargerea mitingului
.jpg)
În timpul mitingului din 21 decembrie au fost mai multe diversiuni. Implicat în evenimente, colonelul Andrei Păsăreanu descrie una dintre aceste încercări de spargere a demonstraţiei în cartea „Demers către adevăr – România Decembrie 1989“. Este vorba de grupuri constituite, în principal, din muncitori de pe platforma Pipera. „Pe platforma industrială Pipera exista o importantă grupare de opozanţi, cu nucleul la Întreprinderea de Cinescoape (ICIN), unde de «producţia specială» se ocupa col. ing. Păsăreanu Andrei, care avea legături cu toate întreprinderile din zonă“.
Grupurile care au acţionat în Piaţă aveau, la acea dată, o structură organizatorică bine pusă la punct. „S-au format echipe sub îndrumarea subinginerului Trăistaru T., inginer Varga C., inginer Predescu Gh., maistru Petre Şt., maistru Dragotă C., muncitor Manole C., inginer Petcu P., tehnician Niculescu T., tehnician Bârsan Daniela şi alţii. Prin mobilizarea făcută, muncitorii şi salariaţii din platforma Pipera au fost primii care au participat şi contribuit la deturnarea mitingului din 21 decembrie“, scrie Păsăreanu în cartea sa.
Momentul-cheie a fost, însă, organizarea mitingului de către Ceauşescu. „Scoaterea în stradă a populaţiei şi strângerea la un loc a unui număr foarte mare de manifestanţi era foarte dificil de realizat, având în vedere măsurile deosebite luate de Ceauşescu în acea perioadă. Aceasta se putea face numai cu aprobarea lui. În noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989, ofiţerul de serviciu de la Centrala Industrială de Electronică l-a anunţat pe colonelul Păsăreanu să se prezinte la serviciu pentru organizarea unui mare miting în Capitală, programat pentru ora 9.00. Tot ce se dorea era ca mase mari de oameni să fie strânse la un loc. De acum, pentru organizaţie, cuvântul de ordine era «boicotarea mitingului»“, se mai arată în carte.
Din moment ce existau mii de oameni, organizaţia putea acţiona. „Echipe formate din 3-5 persoane trebuiau să pătrundă în mulţimea din Piaţă şi să facă scandal, să se certe între ei, să se împingă, să simuleze căderi, să ţipe, să producă busculade, deplasându-se mereu pentru a nu fi localizaţi de către organele de ordine, apoi să părăsească Piaţa. Aşa s-a făcut. S-a pătruns dinspre nord - Calea Victoriei, Ateneu - şi s-a ieşit prin sud, Biserica Bucur-Romarta“, povesteşte Păsăreanu în cartea sa.
Aceste evenimente sunt întărite cu declaraţiile unor martori, citaţi în „Demers către adevăr – România Decembrie 1989“. Iată ce spune Gheorghe Scurtu, care avea atunci 22 de ani şi era muncitor la Fabrica de Macarale: „În ziua de 21 decembrie, împreună cu alţi tineri, am provocat debandadă în mulţime, am simulat conflicte, ne-am împins, am fluierat şi am huiduit, iar pe fondul zgomotelor ce se auzeau, am strigat: «Vin tancurile!»“.
Altă declaraţie îi aparţine lui Laurenţiu Petrescu, pe atunci elev în vârstă de 19 ani. „În dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989, în urma unui telefon primit de tatăl meu, Petrescu Paul, de la colaboratorul şi prietenul său Păsăreanu Andrei, am plecat împreună cu fratele meu Mircea şi cu tata să participăm la miting. În staţia de metrou Piaţa Romană ne-am întâlnit cu un cunoscut al tatălui meu, care era însoţit de patru bărbaţi. Consemnul a fost să pătrundem în rândul maselor de oameni şi să provocăm dezordine. Să ne împingem, să ţipăm, să ne lovim reciproc, să simulăm căderi şi să fugim prin mulţime. Am pătruns prin zona Ateneu şi am ieşit pe la Biserica Kreţulescu.“
Sergiu Nicolaescu susţine că a participat de unul singur la mitingul din 21 decembrie, fără a fi convocat special. El mai spune că era pregătit să-l lichideze pe Ceauşescu. Regizorul povesteşte că a luat un pistol şi o grenadă de la comandantul unei unităţi militare care îl ajuta la filmări cu trupe şi tehnică. Acţiunea lui Nicolaescu pare desprinsă dintr-un film de acţiune.
„Am plecat la studioul de la Buftea. Acolo am luat, de la directorul filmului meu, trei aparate de emisie-recepţie şi o goarnă. În felul ăsta, m-am gândit eu, mă duc la miting.... Mi-am zis: intru în Piaţă, mă apropii cât mai mult de Ceauşescu şi, la un moment dat, cu goarna i-aş fi spus lui Ceauşescu ceva. Şi în momentul în care el îmi răspundea altceva, eu îmi declanşam grenada în buzunar. Muream şi eu, dar murea şi el“, a declarat Sergiu Nicolaescu pentru „Adevărul”.
Regizorul continuă: „Am trecut fără probleme. Şi m-am dus în zona în care trebuia. Şi în momentul ăla am simţit că pleacă ceva din spate. Zgomotul acela. Şi am văzut un grup de inşi care au venit pe Calea Victoriei, au făcut diverse acţiuni acolo, de împuns cu nu ştiu ce, şi pe urmă au fugit pe lângă biserică în jos şi s-au dus în Cişmigiu şi de acolo au dispărut. Erau, să zic aşa, douăzeci şi ceva de oameni. Până în 30 de ani. Eu i-am urmărit pe ei pentru că ziceam că mi-i iau ca aliaţi, dar nu. Băieţii au întins-o imediat. Deci, ei aveau un plan. Şi când m-am întors eu, Piaţa se golea“.
Consemnul a fost să pătrundem în rândul maselor de oameni şi să provocăm dezordine.
Laurenţiu Petrescu
revoluţionar
.jpg)
* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza