Adevarul.ro

Declaraţia televizată a durat circa 10 minute, însă a fost doar o parte din mesajul pregătit pentru popor. Cuvântarea integrală a fost publicată în „Scînteia“ de a doua zi

Citiţi şi:

• VIDEO Demisia de 3 minute a lui Nicolae Ceauşescu
• VIDEO Ziua în care Ceauşescu a ordonat: „Foc!“
•  VIDEO „Scrisoarea celor şase“: poştaşul vine de la Moscova
• VIDEO Începutul Revoluţiei: turiştii sovietici şi manevrele diplomatice
• VIDEO „Agenturili“ strâng laţul: conspiraţii şi atacuri de imagine
•  Vaclav Havel: „Ceauşescu nu trebuia executat“ 
•  VIDEO Comploturile din ceafa lui Ceauşescu

De la întoarcerea din Iran, Nicolae Ceauşescu s-a comportat ca un actor al unui film prost regizat. Dictatorul era convins că el e personajul pozitiv. Lua decizii contradictorii şi se baza pe un aliat inexistent: clasa muncitoare. În final, chiar muncitorii pe care-i aştepta să-l salveze l-au făcut să fugă din sediul puterii.

20 decembrie avea să fie pentru Ceauşescu şi ultima zi în care a dormit în patul lui de acasă, din Primăverii. Apoi, în puţinele zile care i-au mai rămas de trăit, s-a lungit în dormitorul său din sediul Comitetului Central, în patul de fier dintr-o cazarmă din Târgovişte ori pe bancheta incomodă a unui TAB.

Şocul revenirii în ţară

Imediat după ce s-a întors din Iran, Nicolae Ceauşescu a fost informat despre gravitatea evenimentelor de la Timişoara. Nu-i venea să creadă că a fost minţit în privinţa victimelor. Elena Ceauşescu şi Manea Mănescu îi raportaseră 13 morţi, în timp ce prim-ministrul Constantin Dăscălescu i-a spus cifrele reale: 52 de morţi în trei zile.

De la aeroport, „nea Nicu” a mers direct la birou, în sediul Comitetului Central al Partidului Comunist. Se concentra asupra demontării acţiunilor destabilizatoare. Unul dintre secretarii de cabinet, Mihai Hârjău, avea să declare în 1994 Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din 1989: 

„La o anumită oră, l-a chemat pe cel care coordona gărzile patriotice. Colonelul Pârcălăbescu. Din frânturile de discuţii care se purtau în anticameră - unii intrau, alţii ieşeau - am înţeles că trebuia să se ia legătura cu câteva judeţe, să se trimită gărzi patriotice la Timişoara“.

Este vorba de mobilizarea a aproximativ 25.000 de persoane din Dolj, Olt şi Vâlcea, care au fost trimise pe 21 decembrie la Timişoara, înarmate cu bâte de lemn,  pentru reprimarea manifestanţilor.

Teleconferinţa disperării

Văzând cum stau lucrurile, Nicolae Ceauşescu a ţinut ca în seara aceleiaşi zile - 20 decembrie 1989 - să se adreseze personal atât prim-secretarilor de partid din judeţe, cât şi „oamenilor muncii”.

Şeful cancelariei prezidenţiale de atunci, Silviu Curticeanu, avea să le declare, în 1993, senatorilor din Comisia „Decembrie 1989”: „Ajunşi la birou, după venirea din Iran, mi-a spus să pregătesc pentru ora 19.00 studioul TV, că vrea să transmită ceva în direct. Era studioul în care înregistra urările de Revelion. Între timp, probabil a vorbit cu Bobu sau cu Dăscălescu şi mi-a spus, pe la ora17.00, că vrea o teleconferinţă înainte de transmisia în direct”.

Teleconferinţa cu prim-secretarii de judeţ a început la ora 18.00. În informarea sa - confuză, cu fraze lungi şi incoerente -, Ceauşescu a făcut referire la situaţia din  Panama, insistând pe înţelegerea sovieto-americană de la Malta.

„Trebuie să atrag atenţia tuturor, nu numai comuniştilor, dar tuturor, de campania care a fost declanşată imediat, de diferite cercuri. Începând cu Budapesta, aceasta demonstrează cu putere (inclusiv preşedintele SUA a declarat că a discutat cu preşedintele Gorbaciov despre problemele României, la Malta), ca de altfel şi declanşarea atacului SUA împotriva Republicii Panama, stat care îşi apără independenţa, integritatea şi suveranitatea şi nu vrea să capituleze în faţa cercurilor imperialiste, antirevoluţionare, care vor să lichideze independenţa şi libertatea teritorială a patriei... Toate acestea impun, din partea tuturor cetăţenilor, o întărire a solidarităţii, de răspuns ferm tuturor cercurilor care acţionează împotriva intereselor poporului român, ca oamenii muncii şi cetăţenii din toate domeniile să dea ei riposta, pentru a neutraliza aceste acţiuni împotriva independenţei socialiste, a independenţei familiei şi poporului nostru!“



Discursul disperării

Înainte de încheierea teleconferinţei, Ceauşescu a avut grijă să le transmită oamenilor din teritoriu că la ora 19.00 va avea un discurs televizat pe tema situaţiei de la Timişoara. Unii dintre prim-secretarii din ţară chiar l-au asigurat pe „tovarăşu’“ că vor lua măsuri ca discursul să fie urmărit de „oamenii muncii”.

Personalul din subordinea lui Ceauşescu pregătea de zor sala, însă nimic nu-i mai era pe plac lui „nea Nicu”. Iată ce declara Comisiei „Decembrie 1989” directorul cancelariei, Silviu Curticeanu: „După teleconferinţă mi-a spus să mai pun nişte scaune în sală, pentru că vrea să mai participe şi alte persoane la transmisia directă. Urmau să participe, din  biroul permanent, Elena Ceauşescu, Ion Dincă, Gogu Rădulescu, ministrul de Externe - Ion Stoian - şi ministrul Apărării - Vasile Milea. A venit în studio, a văzut situaţia şi a dat scaunele afară. A ţinut discursul în picioare“.

Discursul a durat aproximativ 10 minute şi era o variantă prescurtată a cuvântării care fusese deja dată la tipar, ca să apară a doua zi în „Scînteia“. Cuvântarea integrală a putut fi citită de „oamenii muncii“ în ziua de joi, 21 decembrie 1989.

Decretul disperării

După teleconferinţă şi după transmisiunea televizată, Nicolae Ceauşescu s-a întâlnit în sediul CC al PCR cu însărcinatul cu afaceri ad interim al Ambasadei URSS la Bucureşti. Întâlnirea a avut loc în jurul orei 20.00, iar o jumătate de oră mai târziu, Ceauşescu semna decretul cu privire la starea de necesitate în judeţul Timiş.

În textul decretului se spunea: „Toate unităţile Armatei, Ministerului de Interne şi formaţiunilor gărzilor patriotice sunt puse în stare de alarmă“. Mai mult, erau interzise „orice întruniri publice şi circulaţia în grupuri mai mari de cinci persoane“.

În acest timp, la Cabinetul 1 a fost zarvă mare. Printre cei chemaţi la ordine s-a numărat şi primarul Capitalei, Barbu Petrescu. Aceasta a fost însărcinat de Ceauşescu să mobilizeze “oamenii muncii” pentru a organiza, în dimineaţa zilei următoare, o mare manifestaţie populară împotriva „huliganilor” de la Timişoara.


Ceauşescu voia, de fapt, să demonstreze solidaritatea „întregului nostru popor“ - „strâns unit în jurul PCR” - cu „cel mai iubit fiu al poporului“. Era convins că românii sunt gata să sară în foc pentru el. Nici nu-i trecea prin cap că „oamenii muncii“ l-ar putea abandona. Cu atât mai puţin că s-ar întoarce împotriva sa. Era 20 decembrie 1989, iar Ceauşescu chiar se credea Mesia al poporului român.

Rezistenţa din eter: aici, Radio Europa Liberă!

Evenimentele de la Timişoara au fost difuzate în toate mediile occidentale

În timp ce Nicolae Ceauşescu pregătea ultimele zvâcniri ale regimului său represiv, majoritatea românilor comutaseră frecvenţele aparatelor de radio la Europa Liberă. Începând cu 18 decembrie 1989, postul a prezentat situaţia de la Timişoara. Din 20 decembrie, mesajele anticeauşiste s-au înmulţit.

Iată o parte din conţinutul jurnalelor de ştiri de la Europa Liberă, din ziua în care Ceauşescu instituia starea de necesitate la Timişoara.

Cuvântul lui Eugen Ionescu de la Paris: „Sunt alături de voi, vă doresc libertate!”

O bandă imprimată cu împuşcăturile de la Timişoara, în care se aud rafale de arme automate, a fost difuzată toată ziua.

Apelul doctorului Vasile Flutzer, preşedinte al Comitetului Român pentru Drepturile Omului: „Ostaşii români nu trag în fiicele şi fii poporului!”

20 decembrie 1989, miting de protest în Piaţa Odeon din München: Doru Braia, militant pentru drepturile omului, îi cere lui Ceauşescu să plece.

Comunicat al agenţiei iugoslave Taniug: „În România a fost decretată starea de necesitate. Răniţii sunt lăsaţi să moară, nefiind îngrijiţi, iar ulterior sunt îngropaţi în gropi comune”.

Este citat postul de radio de la Sofia: „La Bucureşti se văd pe străzi patrule militare din ce în ce mai numeroase”.

În cursul emisiunilor au mai fost anunţate şi manifestaţii de protest ale românilor din Occident. 

Sunt alături de voi, vă doresc libertate!
Eugen Ionescu
20 decembrie 1989

Europa îi număra zilele lui Ceauşescu

În cartea „Revoluţia din Decembrie 1989“, Alesandru Duţu publică o serie de reacţii ale unor lideri europeni la adresa deciziilor luate de Ceauşescu. Declaraţiile acestora au fost făcute tot pe 20 decembrie, ziua în care Ceauşescu decreta starea de necesitate în judeţul Timiş.

François Mitterrand, preşedintele Franţei, aflat în vizită în RDG, a declarat la televiziune: „În România nu e un regim ideologic. E un regim personal, familial, care nu are niciun motiv să subziste. Sunt convins că zilele acestui regim, într-o Europă aflată în plină evoluţie, sunt numărate“.

Alois Mock, ministrul de Externe al Austriei, a  declarat pentru „Times“: „Călcarea brutală în picioare a celor mai elementare drepturi ale omului, în România, a creat o stare periculoasă pentru pacea Europei”.

William Waldgrave, ministru adjunct de Externe al Marii Britanii, spunea la BBC: „Informarea corectă şi cuprinzătoare a cetăţenilor români are o importanţă imensă.

Numai aşa le vom putea dovedi românilor că opinia publică mondială urmăreşte comportamentul regimului de la Bucureşti şi numai aşa vom putea arăta că, după părerea noastră, zilele regimului sunt numărate. Şi că, în curând, persecuţiile pe care oamenii le-au suferit se vor sfârşi“.