Adevarul.ro

Apărare De teama Perestroikăi, Partidul Comunist Român a organizat mitinguri-gigant, „din iniţiativa clasei muncitoare“, pentru a arăta că poporul susţine politica lui Nicolae Ceauşescu.În aprilie 1989, terorizat că Gorbaciov o să-l schimbe din funcţie, Nicolae Ceauşescu a scos peste două milioane de români în stradă, la mitinguri de susţinere.

Panta abruptă pe care o luaseră reformele din URSS­ şi din majoritatea ţărilor din blocul comunist l-a speriat rău pe Ceauşescu, în primăvara lui 1989. Aflat în relaţii foarte reci cu Mihail Gorbaciov, secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, dar şi cu liderii reformatori din ţările vecine, ieşit din graţiile Vestului, dictatorul român se temea că va fi înlocuit, cu sprijin sovietic, cu un perestroikist, de tipul lui Ion Iliescu.

Lipsit de aliaţi externi, Ceauşescu s-a întors către poporul român. Propaganda naţionalistă era omniprezentă, agitând atât „pericolul revizionismului maghiar”, cât şi, mult mai subtil, pericolul rusesc. Pentru a masca teama lui Ceauşescu, că va fi înlocuit de la conducerea României de un comunist reformist, specialiştii în dezinformare ai Securităţii lansaseră legenda că ruşii sunt foarte supăraţi pe români din cauza unor aluzii făcute de dictator, în discursuri, la Basarabia.

Băi de mulţime

În discursurile pe care le susţinuse, la începutul lunii, în faţa plenarei Comitetului Central al PCR şi în faţa Consiliului Naţional al FDUS, Ceauşescu avertizase, voalat, că România este pregătită să se apere împotriva oricărei tentative externe de schimbare a regimului. Mai mult, el reiterase faptul că România putea construi o bombă nucleară, ca avertisment suplimentar.

Aceste afirmaţii nu aveau nici o valoare însă, dacă nu putea demonstra că este susţinut de populaţie şi de partid. Din acest motiv, începând cu miercuri, 19 aprilie, în toată ţara au fost organizate mitinguri, la care au participat, în total, peste două milioane de oameni.

 Pretextul era nevoia „oamenilor muncii” de a-şi exprima mulţumirile faţă de Ceauşescu, sub conducerea căruia România reuşise „să atingă noi culmi de progres şi civilizaţie” şi să-şi plătească datoria externă – cu preţul sărăcirii şi înfometării populaţiei. Primul miting a avut loc la Bucureşti, pe 19 aprilie şi au fost siliţi să participe aproximativ 120.000 de oameni, „sub semnul deplinei unităţi a naţiunii noastre în jurul partidului, al secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu”.

 Au urmat mitinguri organizate în toate judeţele ţării, la care au fost aduşi câte 30 – 80.000 de oameni, cu acelaşi scop, de a demonstra liderilor partidelor comuniste „frăţeşti” că poporul român este dispus să lupte pentru a-l meţine pe Ceauşescu în funcţie.

Istorie – avertisment

„Scînteia”, oficiosul Partidului Comunist Român, prezenta relatările de la mitinguri şi declaraţiile de unitate în jurul lui Ceauşescu, ţinute de politruci la aceste adunări populare. În paralel, însă, pe prima pagină îşi găseau loc articole mari, cu continuare în interiorul ziarului, despre tradiţiile de luptă ale poporului român, mai ales despre rolul PCR şi al clasei muncitoare în lupta antifascistă.

Era subliniată exacerbat unitatea poporului în jurul conducătorului şi disponibilitatea la sacrifciu a românilor, în apărarea „gliei străbune” şi, desigur, a „multiubuitului conducător”. În stilul comunist consacrat, care prefera exprimarea printre rânduri, aceste articole încercau să fie un alt avertisment, pentru cei care ar fi dorit să intervină în politica internă a României – în special URSS, că românii sunt pregătiţi de luptă.

Lovitura de imagine pe care Ceauşescu spera să o dea cu mitingurile uriaşe a eşuat. Atât ruşii şi „aliaţii” comunişti, cât şi vesticii cunoşteau foarte bine starea de spirit a românilor.

Prezenţă pe tabel

Istoricul Marius Oprea a declarat pentru „Adevărul” că mitingurile de la sfârşitul lui aprilie sunt o dovadă clară a faptului că Nicolae Ceauşescu era disperat şi recurgea la măsuri disperate. „Nicolae Ceauşescu simţea că este încercuit şi încerca să demonstreze că poporul este alături de el.

Din cauza asta şi propaganda naţionalist comunistă ajunsese la paroxism. Mesajele pe care le publica «Scînteia», dar nu numai, cu unitatea poporului în jurul lui Ceauşescu, cu dorinţa de luptă pentru apărarea conducătorului, erau elaborate sub directa coordonare a lui Dulea, la direcţia de propagandă de la Comitetul central”, a spus Marius Oprea.

Situaţia conducătorilor regimului comunist românesc era foarte grea. „Trebuie să înţelegeţi că România era atunci cum sunt acum Cuba sau Coreea de nord – ţări izolate, ale căror conducători nu fac altceva decât să se agaţe de putere prin
orice mijloace“, a explicat Oprea.

Nicolae Ceauşescu simţea că este încercuit şi încerca să demonstreze că poporul este alături de el. Din cauza asta şi propaganda naţionalist- comunistă ajunsese la paroxism.

Marius Oprea,istoric

Obligaţii

„Faptul că oamenii veneau la mitinguri cu zecile sau sutele de mii nu e de mirare. Se făcea prezenţa pe bază de tabel, cu toţi muncitorii, de către secretarul de partid pe intreprindere. Întrebaţi-l, de exemplu, pe domnul Muşetescu, fostul şef de la privatizări, cum se organizau mitingurile astea. Dânsul ştie, a fost secretar de partid la „23 August” şi organiza deplasarea în masă la mitinguri. Dacă lipseai, ţi se tăia ziua de muncă şi te expuneai la tot felul de neplăceri, aşa că oamenii mergeau şi scandau”, a explicat istoricul.

În ceea ce priveşte discursurile şi telegramele de susţinere şi de unitate, trimise de activiştii din toată ţara, Marius Oprea a declarat că erau alte elemente caracteristice sistemului. „Aşa cum erau atunci comunişti convinşi, aşa sunt acum capitalişti şi ţin discursuri capitaliste. Asta e marea problemă a României, continuitatea.

Şi nu mă refer la continuitatea daco-romană ci la continuitatea comunisto-securiştilor la conducerea ţării. Aceeaşi oameni care îi trimiteau atunci telegrame lui Ceauşescu sunt acum în multe posturi de conducere, în politică şi economie”, a concluzionat Marius Oprea.

Miting popular în faţa Palatului Regal


La Adunarea populară din Bucureşti au participat, conform cifrelor oficiale, peste 120.000 de oameni, aduşi de pe platformele industriale ale capitalei. Locul de desfăşurare al mitingului a fost esplanada din faţa fostului Palat Regal, transformat de comunişti în sediul Comitetului Central al PCR.

Din acelaşi loc, după numai câteva luni, Ceauşescu a fugit de revoluţionari. „Scânteia” scria că manifestarea a fost organizată „din iniţiativa şi dorinţa colectivelor de oameni ai muncii, a organizaţiilor democraţiei muncitoreşti-revoluţionare din municipiul Bucureşti”.

„Moment de adâncă semnificaţie politică, grandioasa manifestare s-a constituit într-o strălucită expresie a caracterului profund democratic al sistemului politic al ţării noastre, în cadrul căruia întâlnirile frecvente ale secretarului general al partidului cu oamenii muncii se desfăşoară ca o practică permanentă”, mai scria oficiosul PCR despre primul din seria de mitinguri prin care Nicolae Ceauşescu încerca să demonstreze că este iubit de popor.

Studenţii din Beijing încep grevele

Continuă prostele studenţeşti din China, declanşate la jumătatea lunii, când a murit liderul reformist Hu Yaobang. Pe 24 aprilie 1989 intră în grevă aproximativ 60.000 de studenţi şi elevi, din 38 de universităţi şi licee din Beijing. Studenţii din celelalte oraşe mari nu reuşesc să se coordoneze cu cei din Beijing şi continuă să participe la cursuri.

Din „Scînteia” 25 aprilie 1989



Planul, realizat integral


Cotidianul este plin cu ştiri pozitive, menite să simuleze entuziasmul poporului în aşteptarea zilei de 1 Mai. Pe prima pagină, Bucureştiul anunţă că a livrat în avans utilaje şi echipamente, Iaşiul că a făcut economii de metal.

„Adunări populare”

Patru pagini din cele şase ale ziarului sunt dedicate unui grupaj de aşa-zise reportaje realizate la „adunările populare” din Gorj, Bihor, Galaţi, Bacău, Alba, Satu Mare şi Sălaj. În realitatea, relatările respective nu sunt altceva decât un colaj realizat prin selectarea unor discursuri ţinute de la tribuna adunărilor respective.

„Revoluţia” lui Horea, Cloşca şi Crişan

Tot pe prima pagină se lăfăie un articol istoric ce datează primele semne ale formării clasei muncitoare în timpul răscoalei lui Horia, Cloşca şi Crişan, când România nu avea proletariat ci doar ţărani iobagi: „Formarea şi afirmarea clasei noastre muncitoare într-o perioadă istorică marcată de măreţe şi semnificative evenimente... – revoluţia de la 1784 condusă de Horia, Cloşca şi Crişan, revoluţia de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu... – au fost puternic înrîurite de acestea, la rîndul său clasa muncitoare aducîndu-şi o importantă contribuţie la obţinerea acestor izbînzi”.

„Argumente ale hărniciei”

Un alt articol vorbeşte despre modul cum îşi pregătesc băimărenii oraşul pentru a întâmpina în „haine de sărbătoare” Ziua Internaţională a Muncii. „Este greu să surprindem evantaiul de realizări, recorduri, satisfacţii care se înscriu în cronica acestor zile”, declară dezarmat jurnalistul, în finalul materialului.

Presiunile SUA asupra Panama

 „Scînteia” rezumă apelul preşedintelui interimar al Republicii Panama, Manuel Solis Palma, adresat vecinilor din America Latină, pentru a denunţa amestecul SUA în problemele interne ale ţării. Manuel Solis Palma cere solidarizarea ţărilor latino – americane „pentru a preveni o eventuală escaladare a presiunilor Statelor Unite ale Americii”.