Adevarul.ro

Localitatea din judeţul Mureş, fost exemplu de agricultură socialistă, este în faliment. Foarte săracă până la începutul anilor ’80, Şăulia a fost transformată în una dintre cele mai productive localităţi din România din punct de vedere agricol.

Ştiuleţii de porumb erau şterşi de praf în calea conducătorului, iar o falnică expoziţie de legume, fructe şi animale domestice, realizată prin „eforturi mari şi susţinute”, aştepta apariţia lui Ceauşescu în comuna situată deasupra lacului piscicol Zau de Câmpie, din judeţul Mureş. A venit cu trei elicoptere, însoţit de Elena, o dată în anul 1986, iar a doua oară în 1988, îşi aduc aminte oamenii.

Totul pentru preşedinte

Vizitele conducătorului s-au datorat şefului Cooperativei Agricole de Producţie (CAP) din acea vreme, Gheorghe Duma, un apropiat al lui Ceauşeşcu şi totodată membru al Marii Adunări Naţionale, organul suprem al puterii în România. Acesta pregătea terenul cu şase luni înainte.

„Toţi ţăranii din sat erau mobilizaţi cu jumătate de an înainte şi se aduceau oameni şi din satele din jur pentru a cultiva grâu, porumb şi legume”, îşi aminteşte Ciprian Mădărăşan, actualul primar al comunei Şăulia.

Ceauşescu s-a deplasat în localitate la invitaţia lui Gheorghe Duma, venind aici doar pentru a vizita expoziţia realizată de localnici. Acesta ateriza cu elicopterul pe păşunea din vecinătatea comunei, de unde se deplasa în centrul localităţii cu o maşină decapotabilă. Pe traseu, totul arăta impecabil, de la drumuri şi până la recoltele de porumb şi de grâu.

„Expoziţia era realizată din containere mari cu mere, vinete, ardei şi tot ce făcea parte din recoltă. În calea lui Ceauşescu totul arăta pus la punct, până şi ştiuleţii de porumb de pe tulpină erau curăţaţi ca să arate bine”, îşi aminteşte actualul primar, care pe atunci avea 15 ani.

Oamenii stăteau ore în şir, de pe o parte şi de alta a drumului ori pe păşunile comunei. Nicolae şi Elena au poposit doar câteva ore în localitate în cadrul celor două vizite. „Nici nu au luat masa aici. Au venit doar să vadă expoziţia, la chemarea şefului cooperativei, după care plecau”, a mai spus primarul.

Vestita Şăulie e pustie

Înainte ca şeful CAP-ului să pună oamenii la treabă, astfel încât zona să devină una dintre cele mai active din ţară din punct de vedere agricol, localitatea a fost denumită de către ţărani Şăulia Pustie.

„Acum totul e la loc, pustiu. E chiar mai rău ca în trecut. I-am putea spune din nou Şăulia Pustie, deoarece dacă ne uităm în jur atât a mai rămas, toate au căzut în ruină”, susţine unul dintre cei mai bătrâni locuitori ai comunei, Dumitru Văcar.

I se mai spune nenea Mitucu, iar pe vremuri era şoferul CAP-ului. Potrivit acestuia, succesul comunei s-a datorat şefului cooperativei. „Era un ţăran cu patru clase, dar un om muncitor şi bun conducător. De el a depins transformarea în bine a comunei. Apoi, Ceauşescu a venit şi s-a mândrit cu CAP-ul de aici”, a mai spus Mitucu.

Odată cu prăbuşirea regimului comunist a încetat să mai funcţioneze şi agricultura în Şăulia. „Fostul primar (Grigore Vancea, n.r.) a privatizat CAP-ul şi tot ce ţinea de buna funcţionare a localităţii. Aici era un magazin de cereale, mai încolo lăptărie, acum nu mai e nimic”, a conchis bătrânul.


În calea lui Ceauşescu totul arăta pus la punct, până şi ştiuleţii de porumb de pe tulpină erau curăţaţi ca să arate bine.
Ciprian Mădărăşan,
primar Şăulia

Scurt istoric

Comuna Şăulia, situată în nord-vestul judeţului Mureş, a fost atestată istoric pentru prima dată în anul 1377. Localitatea este renumită pentru lacurile sale, precum şi pentru recolta de peşte, având 90 de hectare de luciu de apă. În administrarea comunei intră patru sate, Şăulia Sat, Leorinţa, Pădurea şi Măcicăşeşti. La o suprafaţă totală de 2.625 hectare, în comună trăiesc 2.130 de locuitori.

„Trăiesc din subvenţii

Potrivit actualului primar din Şăulia, CAP-ul a fost cumpărat de o societate comercială care a dat faliment în urmă cu câţiva ani, după care pământul a fost retrocedat locuitorilor comunei.

Regrete

Unele grajduri au rămas în picioare, însă se află într-o stare deplorabilă. Bătrânul Mitucu şi-a construit aici o casă, iar în unul dintre grajduri locuieşte o familie de ţigani, îngrijitorii animalelor deţinute de nepotul său.

Amintindu-şi de trecut, oamenii consideră că era mai bine pe atunci, din punct de vedere financiar şi al traiului de zi cu zi. Nu însă şi în ceea ce priveşte libertatea, fiind constrânşi de CAP să lucreze ore în şir.

„Eram plătiţi pe ce lucram, ne convenea, eu câştigam 1.720 de lei. Numai că lucram de dimineaţa până seara, nu aveam deloc libertate”, ne-a povestit localnicul Ioan Moga.

Lumea se ocupa de creşterea animalelor şi de cultivarea terenurilor. Acesta e specificul şi acum, deoarece e o zonă agricolă. Puţinii agenţi economici din comună sunt orientaţi pe comerţ cu amănuntul şi croitorie, existând doar câteva persoane care deţin utilaje agricole şi prestează muncile necesare contra cost. Majoritatea oamenilor trăiesc din subvenţii, iar în jur de 100 de producători au încheiate contracte cu fabrica de zahăr din Luduş.

Dezvoltare zero

Puţini sunt cei care au fost racordaţi la reţeaua de gaz metan, iar în ceea ce priveşte canalizarea, locuitorii comunei au aflat cum arată aceasta doar în oraşele sau comunele mai dezvoltate din apropiere.

„Nu avem gaz şi canalizare. În ultimii 20 de ani nu s-a făcut nicio investiţie, nu am găsit nimic în documentele lăsate de fostul primar”, spune edilul Ciprian Mădărăşan. Acesta ne-a explicat că localitatea nu s-a putut dezvolta în acest sens, deoarece totul era axat pe agricultură.

„Motivul pentru care nu avem acum gaz şi canalizare este această focalizare pe domeniul agricol, cu care s-a confruntat comuna de mai bine de 20 de ani”, a mai spus primarul. Potrivit acestuia, banii din bugetul local vor ajunge doar până în septembrie.

„Avem 30% din cât am avea nevoie, iar asta fără investiţii. Singura noastră scăpare sunt fondurile europene, rămâne de văzut câţi bani vom putea atrage”, a completat Mădărăşan.


Cooperativa Agricolă de Producţie a fost distrusă după căderea comunismului

Din „Scînteia“, 21 Aprilie 1989

„Simbol al unui timp istoric“

„Peste 120.000 de inimi româneşti, puternic vibrând de aleasă bucurie şi mândrie patriotică, s-au întâlnit în Capitală – inima uriaşă a întregii ţări – într-o grandioasă adunare populară, omagiind partidul, pe secretarul său general, exprimându-şi satisfacţia pentru marile noastre împliniri socialiste, în epoca fără egal în întreaga existenţă a României, «Epoca Nicolae Ceauşescu».”

„Adunări populare“ şi în restul ţării

„La Piteşti au luat parte peste 80.000 de muncitori, ţărani cooperatori, specialişti, elevi şi studenţi. La Braşov au participat circa 80.000 de oameni ai muncii din marile întreprinderi constructoare de maşini din oraş. Acelaşi număr de vibranţi participanţi s-a strâns la Cluj-Napoca, iar în Slatina, Botoşani, Târgovişte, Colibaşi, Alexandria, Focşani, Petroşani şi Suceava au venit câte 30.000 de oameni. Iar câte 10.000 de muncitori şi ţărani cooperatori au venit în alte oraşe ale ţării, Câmpia Turzii, Dorohoi şi Făgăraş.”

„Luna cărţii în uzine şi instituţii“

„În întreprinderi, instituţii, centre de cultură şi creaţie «Cântarea României», în alte aşezăminte culturale au loc prezentări de carte, întâlniri ale cititorilor cu scriitori şi editori, dezbateri, mese rotunde.”

Cannes 1989

„Pentru cea de-a 42-a ediţie a Festivalului Internaţional al filmului de la Cannes au fost selecţionate 22 de pelicule. La manifestare vor participa peste 150 de cineaşti din 50 de ţări. Cu ocazia centenarului naşterii lui Charlie Chaplin, în deschiderea festivalului se va desfăşura omagierea marelui actor şi regizor.”


1989 CE NU SCRIA „SCÎNTEIA“
„Anul Solidarităţii“

Într-o telegramă trimisă la Washington de către Ambasada Statelor Unite ale Americii la Varşovia este estimată “înfrîngerea ruşinoasă” a Partidului Comunist în alegerile programate în Polonia pe 4 iunie 1989. În telegramă se spune că alegerile din iunie sunt riscante pentru regimul comunist şi reprezintă “o imensă oportunitate pentru opoziţie”.

“Deşi speră să aibă un succes modest, ei (regimul comunist – n.red.) vor înregistra, cel mai probabil, o înfrângere totală şi o umilire uriaşă”, se mai spune în telegrama care poartă un titlu interesant: “Alegeri 1989 – Anul Solidaritatea”. Rezultatul consemnat în cele din urmă a confirmat previziunile ambasadei, opoziţia condusă de sindicaliştii “Solidarităţii” câştigând toate cele 161 de locuri din Sejm (camera inferioară) la care a fost lăsată să propună candidaţi şi 99 din cele 100 de fotolii de senatori.


Unii săteni locuiesc în grajduri, alături de animale