Adevarul.ro

Cum se alcătuia o masă de sărbătoare în condiţiile crizei alimentare din anii ’80. În ultimii ani ai comunismului, gospodinele care stăteau în oraşe erau supuse unor grele încercări atunci când trebuiau să pregătească masa de Paşte.

Citiţi şi:

Lumina copiilor
Învierea, cheia  de boltă a credinţei
Cumparaturi de Paste pe ultima suta de metri
Bătaie pe cozonaci
Ceauşeştii aveau ouă roşii pe masa de Paşte
Sărbători pascale fără drumuri la urgenţă
Paşte românesc pe ritmuri internaţionale
Figuri biblice la televizor, de Paşte

O masă de sărbătoare se alcătuia greu în Epoca de Aur. Dar se alcătuia. Româncele încercau din răsputeri să pregătească pentru zilele de Paşte o friptură de miel, pască, ouă roşii, drob şi cozonac. „Aprovizionarea de Sărbători se făcea încetul cu încetul”, povesteşte Viorica Panaitescu, o bunică de 80 de ani care-şi căuta cu ochii nepoata prin parcul Herăstrău. „Când găseai o coadă la pui, stăteai la pui chiar dacă era cu o lună înainte de o sărbătoare”.

Victoria Coşorea, 66 de ani, spune că de Paşte obişnuia să meargă cu familia „la părinţi, într-un sat de munte, unde se păstrau tradiţiile bisericeşti şi cele culinare. Se făceau cozonaci copţi la cuptor pe vatră şi se tăia mielul din ogradă”. La Bucureşti, însă, „era o problemă să găseşti ceva, orice”. Femeia zâmbeşte amar, a aducere aminte: „În anii aceia am început noi să folosim congelatoarele. Când prindeai ceva, puneai acolo să foloseşti la nevoie”.

Cozonacii, făcuţi noaptea

Cât priveşte cozonacii, lucrurile erau clare. „Tebuia să faci rost din timp de unt, de făină... Eu o aveam pe mama la ţară şi-mi aducea ea ouă”, spune Elena Din, 74 de ani.  „Mâncărurile tradiţionale se făceau foarte greu, dar se făceau”, completează Viorica Panaitescu. „Şi, în plus, totul se făcea în casă, nu găseai cozonaci de cumpărat. Nu se găseau în comerţ produse care aveau ataşate de ele ideea de sărbătoare.”

Fostă vânzătoare la alimentară, Tudorina Popoviciu îşi aminteşte: „Mai încoace, spre ’86-’87, zahărul, uleiul, untul s-au cartelat. Iar stafidele, de pildă, se aduceau din export o dată pe lună”.

Dar chiar dacă obţineai cu multe chinuri ingredientele pentru cozonaci, aveai altă problemă: ziua, presiunea gazelor era foarte scăzută şi trebuia să găseşti o soluţie ca să-i coci. „De prin ’84-’85 am făcut cozonacii numai noaptea. Ziua, gazele erau foarte mici. Nu le luau de tot, dar nu puteai să faci nimic la cuptor, că nici nu se aprindea, atât erau de slabe. Aşa că mă apucam de frământat pe la 11-12 noaptea, după ce se culca lumea, şi terminam cozonacii pe la 3-4 dimineaţa”, povesteşte Tudorina Popoviciu.

Mieii, de la ţărani

Cu mieii era şi mai dificil. În măcelăriile de prin Bucureşti nu-i prea găseai, aşa că trebuia să iei la rând satele din jurul Capitalei. „În anii ’80 erau puţini miei de cumpărat în Bucureşti. Aşa că luam de la ţărani. Mergeam pe drum şi mai vedeam pe la câte o poartă că se taie. Dar proprietarii nu aveau nici ei oi multe, şi vindeau mai mult între ei”, îşi aminteşte Viorica Panaitescu.

La rândul ei, Elena Din spune că aveai o şansă să mai găseşti câte un miel de cumpărat „pe la intrările în oraş. Veneau ciobanii, ţi-l alegeai şi ţi-l tăiau ei acolo”. Partea proastă e că după ce te străduiai să faci rost de toate cele şi masa era gata, te trezeai că pică pentru câteva ceasuri bune curentul: „De multe ori, în ajun de Sărbători se oprea curentul.

Te-apuca plânsul. Plângeai din multe motive în comunism. Şi ziceai: «Ţine-mă, Doamne, să trec şi peste asta!»”, povesteşte Viorica Panaitescu.

Teama de a merge la slujba de Înviere

În ultimii ani ai Epocii de Aur, interdicţia de a merge la biserică nu mai era explicită. Regimul avea metode mai subtile pentru a le complica românilor existenţa religioasă. Nopţile de Înviere şi de Crăciun erau singurele din an când discotecile rămâneau deschise până dimineaţa, ca să-i tenteze pe tineri mai mult decât slujba religioasă.

De asemenea, femeile nu primeau libere de la muncă înaintea acestor sărbători ca să nu aibă timp pentru pregătirea meselor tradiţionale.

Dumitra Sabău, 47 de ani, crede că oamenii nu mergeau la biserică, pe timpul lui Ceauşescu, din laşitate: „Ar fi trebuit să lupte pentru credinţa lor! Se spunea că n-avem voie să mergem la biserică, dar n-am auzit să fi păţit cineva ceva din cauza asta”. Fost brutar la Fabrica de Pâine Berceni, ea recunoaşte că existau categorii sociale ale căror membri riscau mult dacă erau depistaţi ca „mistici”: „Nu aveau voie cei de sus, dar nu oamenii simpli”, explică ea.

Părinţii Marianei Popescu, 59 de ani, erau obligaţi să dea impresia că pentru ei Învierea sau Paştele nu exista. Profesoara îşi aminteşte foarte bine acele vremuri: „Tata era ofiţer şi profesor la Şcoala de ofiţeri superiori «Nicolae Bălcescu» din Sibiu. Locuiam într-unul din cele două blocuri special construite pentru ofiţeri şi, chiar dacă era o comunitate mică şi aparent ne înţelegeam bine toţi, trebuia să te fereşti. Îţi era frică.

Aşa încât nu prea sărbătoream Paştele. Nu mergeam niciodată la biserică. Mama făcea cozonaci, aveam miel şi ouă roşii, dar nu trebuia să ştie nimeni”.

Din „Scînteia“, 18 aprilie 1989

Daniela Silivaş, aur la Paris

Din grupajul cu ştiri sportive al „Scînteii” din 18 aprilie 1989 aflăm că sportiva româncă Daniela Silivaş a câştigat proba feminină din cadrul concursului internaţional de gimnastică de la Paris. Tripla campioană olimpică Daniela Silivaş a fost urmată, la individual compus, de Svetlana Boghinskaia (URSS) şi de Cristina Bontaş.

Pregătiri de 1 Mai la Suceava

Oamenii muncii din Suceava se pregăteau să întâmpine ziua de 1 Mai „cu noi şi însemnate succese în îndeplinirea sarcinilor de plan”, după cum ne informează „Scînteia”. Aflăm astfel că, în primele trei luni ale anului, sucevenii puseseră suplimentar „la dispoziţia economiei naţionale” 5.400 de tone de pirită, 1.550 de tone de minereu de fier, 179 de tone de cupru, plumb şi zinc.

Ziua naţională a Republicii Zimbabwe

În pagina 5 a oficiosului descoperim o telegramă trimisă de Nicolae Ceauşescu lui Robert Gabriel Mugabe, preşedintele Republicii Zimbabwe, cu ocazia zilei naţionale a ţării pe care acesta din urmă o conducea. Se împlineau, în 1989, nouă ani de la proclamarea independenţei.

România, la târgul de la Milano

O ştire scurtă de pe ultima pagină a „Scînteii” ne informează că România participă la cea de-a 67-a ediţie a Târgului Internaţional de la Milano, alături de alte 71 de ţări. Ţara noastră era reprezentată de 11 întreprinderi de comerţ exterior.

Pile, cunoştinţe, relaţii

Mai cu seamă în apropierea Sărbătorilor, românii trebuiau să pună în funcţiune sistemul de relaţii. Era bine să cunoşti pe cineva care lucra în comerţ în anii aceia ca să-ţi faci viaţa mai uşoară. „Cam pe relaţii reuşeai să procuri ce era mai greu de găsit. Totdeauna s-a vândut pe sub mână în România”, spune Victoria Coşorea.