Adevarul.ro

Pe 18 decembrie 1989 apărea în „Scînteia tineretului“ un articol care a stârnit, în degringolada acelor zile, un val de panică şi de bănuieli. La aproape 20 de ani, o întrebare persistă: cine şi în ce scop a folosit textul cu pricina, care-i sfătuia pe români cum să se bronzeze pe litoral în plină iarnă?

Pe 18 decembrie 1989, „Scînteia tineretului” publica, în colţul din dreapta jos al paginii 5, un text micuţ, cu un titlu ce părea absurd: „Cîteva sfaturi pentru cei aflaţi în aceste zile la mare”. Elevii români erau învăţaţi cum să se bronzeze pe litoralul românesc în vacanţa de Crăciun.

Tot azi în Adevărul: VIDEO Moartea generalului Milea

Lecţiile cazului Nicolcioiu, de Grigore Cartianu

În timpul Revoluţiei şi în primii ani de după evenimentele din 1989, acel articol ciudat a fost interpretat în fel şi chip. S-a zis că a fost semnalul de începere a Revoluţiei (variantă în care autorul semianonim, S.P., era creditat ca fiind de partea „celor buni”), că a fost semnalul „să se tragă” (variantă în care autorul era plasat de partea „celor răi”).

În cei 20 de ani care au trecut, formulele de „decodare” a textului s-au amestecat. Nu se mai ştie de partea „cui” a fost autorul, dar cei rugaţi să citească articolul cu pricina pot să jure că „e ceva” cu el.

Mai citeşte şi:

• Serialul "Sfârşitul Ceauşeştilor" - Ultima noapte de dictator
• “Fantomele lui Ceauşescu”, în cotidianul spaniol “ABC”
• Ceauşescu: „Agenţi care pentru o ţuică îşi trădează ţara!“
• Evenimente care au prefaţat moartea Ceauşeştilor
• VIDEO Misterul valizei cu bani a lui Ceauşescu
• Cine a luat banii din valiza lui Ceauşescu?

Faptele

Articolul a apărut în rubrica destinată elevilor, „În vacanţă, educaţia nu ia vacanţă”. Începuse vacanţa de iarnă. Textul, aşezat pe o coloană şi încadrat într-un chenar în subsolul paginii, la marginea din dreapta, avea un titlu care a dat imediat de bănuit: „Cîteva sfaturi pentru cei aflaţi în aceste zile la mare”.

Urmau cinci sfaturi - pe bumbi - specifice unei vacanţe de vară. De exemplu: „Evitaţi expunerea intempestivă şi prelungită la soare. E de preferat să începeţi mai prudent, cu reprize de 10-15 minute – când pe o parte, când pe alta. Astfel, vă veţi asigura un bronzaj plăcut şi uniform pe tot corpul”.

În timp au apărut diverse decodări, unele încărcate de suspiciune: „Cum să dai sfaturi de vară în timpul iernii?! E ceva putred aici”. Chiar şi iniţialele autorului (S.P.) au suferit numeroase decodări. Sorin Preda, autorul, îşi aminteşte: „S.P. însemna, pe rând, Sala Palatului, Semnat Postelnicu, Sus Poporul... Oricâte precizări am făcut şi orice argument am adus, degeaba”.

Puncte de vedere

Mircea Ferestrăuariu avea 25 de ani în decembrie 1989 şi era locotenent în cadrul Şcolii Militare de Ofiţeri Activi şi Artilerie Antiaeriană şi Radiolocaţii „Leontin Sălăjan” din Braşov. Îşi aminteşte clar cum s-a răspândit în unitatea militară zvonul că „e ceva” cu articolul din „Scînteia tineretului”, că ar fi un articol codat şi cum, după câteva zile, a apărut şi o decodare pe care mai toată lumea din unitate şi-o copia de pe o fiţuică.

Mircea Ferestrăuariu are şi-acum decodarea, într-o cutie cu documente din casă. „Nu ştiu cum a intrat în şcoală decodarea, cine a adus-o, de unde, dar ea părea veridică. Iar la sfârşitul decodării scria că ea fusese făcută de un maior şi de un căpitan, maiorul Ioan Ardelean şi căpitanul Ioan Hendre. Numele nu-mi erau cunoscute, nu erau din unitatea noastră.

Oricum, eu sunt absolut convins că articolul a fost un ordin codat către forţele de represiune care nu făceau parte din structurile militare. Cine se duce la mare în decembrie să facă plajă şi baie? E de neconceput ca la vremea respectivă să apară un astfel de articol şi nimeni să nu sesizeze că e ceva aberant”.

Unde a dispărut titlul rubricii?

Potrivit lui Sorin Preda, autorul articolului, textul cu pricina nu era decât „o glumă la Pagina elevului”. „Ideea era să dau sfaturi fireşti pentru vară în timpul iernii: nu staţi mai mult de 15 minute pe o parte, că riscaţi să faceţi insolaţie etc.”.

De ce să dai iarna sfaturi de vară? „Pentru că rubrica din Pagina elevului se numea «Zîmbete pe jumătate». Era deci o rubrică de umor. Eu eram titularul rubricii şi semnam S.P., Sorin Preda, P. Sorin, de multe ori nici nu semnam”, povesteşte autorul. „Suspect e faptul că, pentru prima oară, titlul rubricii, «Zîmbete pe jumătate», a dispărut, aşa cum a dispărut ulterior şi «martorul», pagina cu corecturile şi avizele şefilor pe ea”.

Răsfoind câteva numere din colecţia ziarului din 1988 şi 1989, observi că Pagina elevului era săptămânală şi că ea conţinea, într-adevăr, o rubrică intitulată „Zîmbete pe jumătate”. Îţi mai sare în ochi faptul că, în timpul vacanţelor şcolare, Pagina elevului se reducea la o rubrică ocupând o treime din pagină, „În vacanţă, educaţia nu ia vacanţă”. Pastila de umor, cu tot cu numele rubricii, se păstra.

Pe 18 decembrie însă, titulatura „Zîmbete pe jumătate”, care oferea într-un fel cheia de lectură a textului, nu există. „Privit de afară, fără titlu de rubrică, textul poate să pară o ciudăţenie”, recunoaşte Sorin Preda. „Multe dintre sfaturi pot fi interpretate, nu staţi la soare prea mult, nu vă avântaţi în larg, dar ziua de luni, 18 decembrie, ziua apariţiei, e bătută în cuie şi anulează orice scenariu. Ea n-avea legătură cu nimic. La Timişoara începuse pe 16, iar revoluţia propriu-zisă a început după 21. Şi, până la urmă, care era scopul unui astfel de text? Faci instrucţie cu diversioniştii? Ce terorişti sunt aceia pe care trebuie să-i şcoleşti prin presă, să le spui ce au de făcut, cum să procedeze?! Debarcarea din Normandia s-a pornit în urma unui vers de Verlaine. Un vers la radio, nu instructaj. În decembrie 1989, o asemenea lectură a textului meu putea fi înţeleasă. Acum, după 20 de ani, e nebunie curată...”

Ciudăţenii şi întrebări

Încercăm o întoarcere în timp. „Textul a apărut luni, 18 decembrie, dar eu îl predasem în cursul săptămânii, marţi, miercuri, mult mai devreme. Aşa se întâmpla cu toate textele de rubrică fixă”, spune Sorin Preda.

Povestea e confirmată de Dan Dumitrescu, unul dintre secretarii de redacţie ai „Scînteii tineretului”: „Întâmplător, cunosc bine fantasmagoria asta, care a apărut la Revoluţie. Răspundeam de numărul în care a apărut această poveste. Mie mi-a predat Sorin Preda acea rubrică pe care, e adevărat, a scris-o oarecum într-un sictir. Adică, chestia aceea cu invitaţia la plajă şi cum să nu ne ardem era o ironie la adresa ofertei sărăcăcioase pe care o aveau elevii în vacanţa de iarnă”.

Fostul secretar de redacţie e categoric: „Dacă voia cineva să dea vreun semnal cuiva, eu eram acela şi nu autorul. Pentru că nu Sorin Preda a hotărât data apariţiei materialului pe care l-a scris”. Dumitrescu explică: „Eu am fost de serviciu pe ziar când am primit textul, am paginat toată rubrica să apară într-o anumită zi, dar au venit foarte multe materiale oficiale, politice, aşa că am scos din ziar rubrica respectivă cu totul, inclusiv textul lui Sorin Preda. Am zis că o public altădată. A doua oară când mi-a venit rândul să fiu de serviciu pe ziar, mi-am amintit de rubrică şi am folosit-o fiindcă era deja culeasă”.

Rubrica de umor a lui Sorin Preda se numea „Zîmbete pe jumătate”. Pe 18 decembrie, titulatura a dispărut

Cum a dispărut capul rubricii atunci, asta rămâne o dilemă. Fostul secretar de redacţie crede că s-a întâmplat din motive de lipsă de spaţiu: „Dracu’ se gândea atunci că se poate ajunge atât de departe”.

O altă ciudăţenie: dispariţia foii-martor cu semnături şi corecturi. Dan Dumitrescu îşi aminteşte: „La fiecare ziar se păstra, într-adevăr, un pachet cu manuscrisele, cu periile, cu şpalturile, cu cititul corecturii, cu toate chestiile astea. Şi nu e exclus ca în forfota aia de după Revoluţie, văzându-se acest material, cineva să fi vrut să vadă acest pachet şi să-l fi răvăşit, pur şi simplu să fi luat şpaltul de acolo. Că atunci, după Revoluţie, a fost o debandadă de nedescris...”.

Cine a xeroxat articolul?

Încă o problemă nelămurită: cui a folosit textul respectiv în acele zile? Pentru că el a creat, într-adevăr, o isterie generală. Sorin Preda îşi aminteşte bine momentul în care, efectiv, a început să se îngrijoreze: „De-abia în 22-23 decembrie a început nebunia. În 23 decembrie a apărut în Bucureşti textul meu, tras la xerox, iar deasupra articolului scria de mână: «Iată cine-a tras în noi!».

Şi-atunci, la ce xerox s-a tras articolul? Că în tot Bucureştiul nu erau decât câteva xeroxuri, erau xeroxurile de la CC al PCR... Dar să şi scrii pe ele de mână, asta era o chestie gândită. Şi copiile au apărut aproape simultan în mai multe oraşe, că sunau din toată ţara telefoane la redacţie, «ce-i cu chestia asta?». Textul se împrăştiase peste tot, într-un timp relativ foarte scurt, cu reacţii prompte. Încep să cred că scenariul ăsta a folosit cuiva. Dar cui? Cine şi de ce avea interes să mute în altă parte, în acele zile, atenţia presei şi a oamenilor? Oricum, în toată povestea asta, textul meu a căzut ca o mănuşă”.

Un text care i-a mâncat zilele

Sorin Preda, autorul, spune că textul i-a provocat destule spaime. În acele zile încurcate a primit adesea replica: „Ar trebui să te împuşcăm, din pricina ta mor atâţia tineri”. A dat o dezminţire în „România liberă”. N-a avut efect, „telefoanele în redacţie parcă se înmulţiseră”. A mers la TVR pentru o nouă dezminţire, „nu vedeam altceva mai bun decât o dezminţire la televiziune, toată lumea se uita”.

A fost trimis de urgenţă la Ministerul Apărării Naţionale, la ministrul Nicolae Militaru, să explice ce şi cum. Câteva zile mai târziu, la redacţie au venit oameni de la fosta Securitate. „Mi-au spus că vor să ştie ce e cu acel S.P. de la finalul textului. Şi când le spuneam că eu sunt S.P., plecau uşor dezamăgiţi. Că o problemă era dacă textul nu avea autor, că dacă nu avea, putea, într-adevăr, să fie semn de conspiraţie. Oricum, povestea asta mie mi-a mâncat o bună parte din viaţă”.

Epilog

Adevărul nu va fi cunoscut, poate, niciodată. Deocamdată, să încercăm un exerciţiu de logică. Dacă textul ar fi conţinut într-adevăr un mesaj cifrat, atunci el ar fi funcţionat mai degrabă între cei care puneau la cale mişcări de stradă pentru răsturnarea lui Ceauşescu.

Pentru regimul aflat încă la putere era un nonsens, căci acesta avea la dispoziţie toate mijloacele instituţionale de a comunica, nu mai avea nevoie şi de mesaje criptate.

De aceea, publicăm o singură variantă de decodare a textului apărut în „Scînteia tineretului” din 18 decembrie 1989. Cea cu „sfaturile către terorişti” o lăsăm în seama celor mai aplecaţi spre teoria conspiraţiei.

Articolul din „Scînteia tineretului“ din 18 decembrie 1989
Câteva sfaturi pentru cei aflaţi în aceste zile la mare

• Evitaţi expunerea intempestivă şi prelungită la soare. E de preferat să începeţi mai prudent, cu reprize scurte de 10-15 minute - când pe-o parte, când pe alta. Astfel, vă veţi asigura un bronzaj plăcut şi uniform pe tot corpul.
  

• Nu vă avântaţi prea mult în larg. Oricum, în caz de pericol, nu strigaţi. Este inutil. Şansele ca prin apropiere să se afle vreo persoană dispusă a vă asculta sunt minime.

• Profitaţi de binefacerile razelor ultraviolete. După cum se ştie, ele sunt mai active între orele 5.30 şi 7.30. Se recomandă cu precădere persoanelor mai debile.

• Dacă sunteţi o fire sentimentală şi agreaţi apusurile de soare, librăriile de pe litoral va oferă un larg sortiment de vederi cu acest subiect.

• Şi încă ceva - dacă aceste “sfaturi” v-au pus pe gânduri şi aveţi deja anumite ezitări, gândindu-vă să renunţaţi în favoarea muntelui, înseamnă că nu iubiţi în suficientă măsură marea. (S.P.)

Decodarea, într-o variantă a complotiştilor anti-Ceauşescu
Câteva sfaturi pentru lupta împotriva tiranului

• Evitaţi contactul prelungit cu forţele de represiune. Acţionaţi la început izolat şi în reprize scurte, de câte 10-15 minute, când dintr-un loc, când din altul, pentru a mări panica şi deruta. Astfel, eficienţa va fi asigurată.

• Nu vă avântaţi prea mult în mulţime. Oricum, în caz de pericol, nu strigaţi. Sunteţi pe cont propriu. Nimeni nu vă va ajuta în caz că veţi fi prinşi sau demascaţi.

• Acţionaţi de preferinţă între orele 5.30 şi 7.30. Forţele de ordine sunt mai puţin atente în acest interval. Se recomandă abordarea persoanelor mai credule, pe care le puteţi atrage mai uşor în acţiunea anti-Ceauşescu.

• Seara, la lăsarea întunericului, spargeţi vitrinele magazinelor de pe bulevarde. Autorităţile vor intra în panică, iar oamenii vor prinde curaj.

• Dacă vă e frică, mai bine renunţaţi. Altfel, îi veţi pune în pericol şi pe ceilalţi, care sunt pregătiţi pentru acţiuni de comando în mediul urban. (Sala Palatului)