Adevarul.ro

Pentru a-i îmbogăţi lui Nicolae Ceauşescu CV-ul de ilegalist, istoricii partidului au trucat poza de la „marea manifestaţie antifascistă“ din 1939, introducându-i între manifestanţi pe cei doi soţi. România sărbătorea în 1989 împlinirea a 50 de ani de la „marea manifestaţie antifascistă“ de la 1 Mai 1939, în organizarea căreia Nicolae şi Elena Ceauşescu ar fi avut un „rol determinant”.

„În realitate, marea manifestaţie de la 1 Mai 1939 fusese organizată de ţărănişti”, spune Cornel Ilie, manager de proiect la Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR), restabilind adevărul istoric al unui moment denaturat şi exploatat la maximum de comunişti, pentru a se legitima. Comuniştii nu aveau cum să joace vreun rol la respectiva demonstraţie, întrucât erau în ilegalitate şi mult prea puţini.

Momentul era, într-adevăr, crucial – România era presată, în 1939, să decidă de partea cui se va situa în marele război.  Falsificarea adevărului privind marea manifestaţie din 1939 s-a făcut în doi paşi.

„Prima etapă s-a petrecut imediat după ce comuniştii au preluat puterea, explică istoricul Cornel Ilie, când au spus că şi ei au avut un rol important în organizarea acestei manifestaţii. Mai tîrziu, lucrurile au fost împinse şi mai departe, pentru ca în final să susţină că manifestaţia a fost, de fapt, pusă la cale de PCR şi că rolul cel mai important l-a avut Ceauşescu”.

Dosarul de ilegalist al lui Ceauşescu era subţire

Elena şi Nicolae Ceauşescu în tinereţe

Mai mult, după cum regăsim şi în „Scînteia” din 1989, istoricii comunişti pretindeau că nu numai el ar fi organizat demonstraţia, ci şi soţia sa, „prietenă mereu alături de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu (Petrescu)...”, spunea „Scînteia”.

Mai exista un aspect pe care istoricii de casă ai cuplului l-au avut în vedere. Cornel Ilie vorbeşte despre una dintre obsesiile nomenclaturii, obsesie din care s-a născut şi ideea acestui fals: „În perioada comunistă, s-a pus mare accent pe trecutul din ilegalitate al liderilor PCR.

Cum Ceauşescu, «cel mai iubit fiu al poporului», stătea destul de slab la acest capitol, trecutul său de ilegalist a fost încărcat cu diferite evenimente. Unul dintre acestea a fost participarea lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu la manifestaţia de la 1 Mai 1939”.

Falsificarea pozei de la manifestaţie

Pentru ca participarea soţilor Ceauşescu să fie şi mai veridică, istoricii de partid s-au gândit că o poză a celor doi în mijlocul demonstraţiei din 1939 ar fi o soluţie perfectă.

Aşa s-a născut ideea „plantării” celor doi Ceauşeşti între manifestanţi. Ea a fost pusă în practică şi a fost lansată „pe piaţă” în 1989, când se împlineau 100 de ani de la prima manifestaţie de 1 mai şi 50 de ani de la acţiunea din 1939.

„În grupul de demonstranţi a fost plasată o fotografie a lui Nicolae Ceauşescu luată de pe o legitimaţie a acestuia. După cum se poate observa, capul lui are o poziţie nefirească, uitându-se drept în faţă, în timp ce restul oamenilor se uită spre stânga. Pentru Elena Ceauşescu, s-a folosit o imagine de când aceasta participase la concursul «Miss Munca».

Pentru că avea o rochie cu buline şi volane, s-a luat doar capul. Şi pentru că nu dădea bine să apară doar ei doi, adică se putea pune întrebarea «De ce nu mai apare nici un comunist cunoscut în poză?», a fost băgat şi chipul lui Constantin David, un ilegalist adevărat, executat de legionari la Jilava în 1940. Acesta apare imediat sub N. Ceauşescu, uşor stânga”, povesteşte Cornel Ilie peripeţiile prin care a trecut poza destinată istoriei.

Falsul a fost executat de către Serviciul Atelier

Fotografic şi Fototecă al Institutului de Studii Istorice şi Social Politice de pe lângă CC al PCR, cunoscut ca Institutul de Istorie a Partidului.

„S-a căutat ca activitatea lui Ceauşescu să se tragă cât mai îndărăt. Încă de la 14 ani, se spunea că a avut o acţiune revoluţionară şi s-a pus în fruntea clasei muncitoare”, explică şi istoricul Lucian Boia.

Comuniştii au confiscat sărbătoarea sindicatelor

Comuniştii au confiscat treptat sărbătoarea de 1 Mai, transformând-o din celebrarea muncii într-o zi având conotaţii exclusiv politice. Mai târziu, ea nu va fi altceva decât un eveniment consacrat cultului personalităţii soţilor Ceauşescu.

Oana Ilie, cercetător ştiinţific la MNIR, povesteşte momentul de răscruce din care ziua muncii a fost subordonată definitiv politicului. În 1948, anul când partidul comunist s-a unit cu PSD, formând Partidul Muncitoresc Român (PMR), s-a făcut o ultimă concesie sindicatelor - Confederaţia Generală a Muncii a primit acceptul de a organiza evenimentul, cu o condiţie - „să nu fie umbrită activitatea şi lupta Partidului”.

Din 8 aprilie a început desfăşurarea de mitinguri în fabrici şi instituţii, adunări la sate, întruniri în şcoli şi cazărmi pentru a se sublinia importanţa zilei,  întreceri în muncă la fabrici. „Rolul Confederaţiei Generale a Muncii era însă decorativ, deoarece tezele pentru mitinguri şi  lozincile purtau pecetea Secţiei de Propagandă şi Agitaţie a Comitetului Central al PMR”, spune Oana Ilie.

Ziua de 1 mai cădea în sâmbăta Paştelui şi de aceea au apărut unele controverse privind aniversarea. „Alexandra Sidorovici, fost acuzator public şi soţia lui Silviu Brucan, cerea ca demonstraţia să se facă fără muzică sau să se amâne defilarea pentru a doua zi”, povesteşte Oana Ilie.

 În cele din urmă, evenimentul a avut loc pe 1 mai, cu defilare şi un discurs de 10 minute ţinut de un reprezentant al sindicatelor. Armata a participat şi ea la paradă, defilând în coloană separată şi purtând portretul lui Emil Bodnăraş.

Carol al II–lea şi „Armindenii”

În spatele manifestaţiei populare din 1 mai 1939, pe care au confiscat-o ulterior comuniştii, s-a aflat regele Carol al II–lea. Istoricul Zoe Petre aşază în context mobilizarea populară de atunci: „Carol al II–lea înfiinţase breslele în locul sindicatelor şi a reînviat la 1 mai serbarea populară de Armindeni, tocmai pentru a contracara 1 Mai muncitoresc”.

Pentru că înainte de a fi ziua oamenilor muncii, 1 mai era ziua în care românii sărbătoreau, în mod tradiţional, „Armindeniul”, simbolizând vechiul zeu al vegetaţiei, care proteja recoltele şi animalele. „1 mai coincide cu sărbătoarea de Armindeni, cu ieşirile la iarbă verde, cu petrecerile cu lăutari şi nelipsitul vin pelin”, spune etnologul Şerban Anghelescu.

 „E o sărbătoare veche, care nu are nicio legătură cu sărbătoarea oamenilor muncii”. În ziua de 1 mai, stâlpii porţilor şi caselor, dar şi intrările în adăposturile vitelor se împodobeau cu ramuri verzi de mesteacăn şi toată lumea petrecea la iarbă verde, cu miel, caş proaspăt şi vin pelin, pentru schimbarea sângelui. „În secolul al XIX–lea, Armindeniul era în floare, o spun şi paşoptiştii în Memoriile lor”, adaugă Şerban Anghelescu.

Din „Scînteia“, 1 mai 1989

Expoziţie omagială

Prima pagină a oficiosului găzduieşte un articol amplu, prilejuit de deschiderea expoziţiei omagiale fotodocumentare organizate „cu prilejul aniversării a 100 de ani de la declararea zilei de 1 Mai ca zi a solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc şi a 50 de ani de la marea demonstraţie patriotică, antifascistă şi antirăzboinică de la 1 Mai 1939”.

Se insistă pe ideea că Nicolae şi Elena Ceauşescu ar fi avut „o contribuţie determinantă” în organizarea manifestaţiei de la 1 Mai 1939, din vremea lui Carol al II–lea.

Telegrama uteciştilor

Pagina 1 include şi o telegramă adresată tovarăşului Nicolae Ceauşescu de către Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist, dată fiind sărbătorirea pe 2 mai a Zilei Tineretului.

 Tânăra generaţie a patriei adresează conducătorului suprem „cele mai alese sentimente de neţărmurită dragoste, profundă stimă şi preţuire” şi omagiază „cutezanţa şi abnegaţia dedicate mobilizării clasei muncitoare”. 

Realizările Epocii de Aur

O întreagă pagină a „Scînteii” e dedicată „monumentelor muncii creatoare din glorioasa «Epocă Nicolae Ceauşescu»”. Sunt prezentate, printre altele, ecluza de la Agigea, Dâmboviţa sistematizată, mineralierul „Comăneşti”, metroul bucureştean. Un titlu scris cu majuscule ne informează şi că „peste 82 la sută din populaţia ţării locuieşte în case noi”.

Sărăcie în Marea Britanie

Nu lipseşte din oficios o ştire care tratează neajunsurile lumii capitaliste. „12 la sută din populaţia Marii Britanii trăieşte sub limita oficială a sărăciei”, aflăm din pagina 5. Potrivit „Scînteii”, „aproximativ patru milioane de familii sînt considerate sărace şi au nevoie de sprijin urgent din partea autorităţilor pentru a putea supravieţui”.

1989 CE NU SCRIA  „SCÎNTEIA“

„Sindromul polonez“ în China

1 mai 1989 – O analiză a CIA, referitoare la evenimentele în desfăşurare din China, vorbeşte de marea teamă a liderilor comunişti de la Beijing.

Este vorba de „sindromul polonez”, adică posibilitatea ca muncitorii să se alăture studenţilor ce protestau deja în centrele universitare. În marile oraşe, mai spune raportul, există disidenţi care le-ar putea furniza muncitorilor şi studenţilor, chiar dacă scopurile lor nu sunt tocmai identice, formule de organizare şi lideri.