Adevarul.ro

Bătuţi, ameninţaţi cu moartea şi aruncaţi în camerele de tortură ale Penitenciarului Jilava, cei doi povestesc despre "momentul decembrie 89"

de stradă. 21 decembrie 2006. Două personalităţi ale României în prag de integrare în Uniunea Europeană. Este vorba despre Varujan Vosganian, ministrul economiei şi comerţului, şi Horia Roman Patapievici, directorul Institutului Cultural Român, care, în urmă cu exact 17 ani, au "petrecut" împreună Revoluţia din Bucureşti.
Fără să ştie unul de celălalt, cei doi au trăit momente aproape identice în locuri comune: împuşcături, moarte, arestare, încarcerare, centrul Capitalei, Jilava. Acum, la 17 ani de la acel decembrie însângerat, Vosganian a fost linşat public pe motiv că ar fi colaborat cu organele Securităţii comuniste, în ciuda repetatelor verdicte de necolaborare emise de CNSAS, iar cel de-al doilea a fost făcut "limbric" şi "derbedeu" de Vadim Tudor în plenul parlamentului.
Unul - arestat, altul - martor
Actualul ministru al economiei şi comerţului, Varujan Vosganian, a ajuns în mijlocul evenimentelor după ce a plecat de la locul de muncă de pe platforma industrială Rahova când a auzit la radio ce se întâmplă în Bucureşti.
La câteva ore după ce a ajuns în Piaţa Universităţii, a fost martorul primelor crime ale Revoluţiei din Bucureşti. În jurul orei 17.00, spune senatorul liberal, a apărut un transportor blindat în viteză şi a călcat câţiva oameni. După două ore, Vosganian a auzit şi primele focuri de armă, moment în care, alături de alte sute de persoane, s-a adăpostit în scările blocurilor din jurul pieţei.
Norocul a făcut ca el să se ascundă într-o curte interioară şi, ulterior, într-un apartament, pentru că, în momentul în care a ieşit, a văzut că este singurul supravieţuitor dintre cei care intraseră în imobilul respectiv. Spre ghinionul lui, a fost imediat arestat şi dus la sediul Securităţii.
Patapievici a fost arestat de cum a ajuns pe stradă. Motivul? L-a luat la rost pe unul dintre soldaţii din dispozitivul amplasat în Piaţa Universităţii fiindcă avea piedica trasă la armă: "Măi, eşti un om tânăr, ce vrei să faci? Să ucizi oameni? Eşti nebun? Tu n-ai aflat ce s-a întâmplat la Timişoara? Trage piedica înapoi". A venit un ofiţer şi, sub ameninţarea armelor, Patapievici a fost arestat şi dus la unul dintre sediile Securităţii.
"Demonstraţie mişto"
Luat şi el la Securitate, Patapievici mai ţine minte imaginea unui ofiţer care-i urla încontinuu: "F…-vă muma-n c.. de porci împuţiţi! Strigaţi împotriva lui Ceauşescu? Tu, mă nemernicule?". "Apoi împărţea palme oricui apuca, inclusiv femeilor, în timp ce le spunea colegilor lui că în Piaţa Universităţii era o
demonstraţie mişto
", adaugă Patapievici.
"Suntem salvaţi! "
Drumul spre Jilava a fost salvarea celor doi participanţi la Revoluţie. Până la destinaţie au încasat cea mai mare bătaie din viaţa lor. Ca să urce în dubă, Vosganian a trecut printr-un cordon de 20 de securişti înarmaţi cu bastoane. "Trebuia să fugi ca un iepure speriat în timp ce ei te loveau cu ce apucau până la dubă. M-au lovit cu bastoanele peste ceafă, umeri, piept, dar cele mai multe le-am încasat când mă suiam în maşină", mărturiseşte el. În drumul spre Jilava de la sediul Securităţii, Vosganian se afla în dubă împreună cu alţi şapte oameni.
La 3 dimineaţa au fost opriţi într-un câmp şi coborâţi din maşină de oamenii care-i păzeau. "Am ştiut atunci că voi muri şi am început să-mi fac inventarul vieţii. Lângă mine era un băiat, Ovidiu Tucă, şi am făcut cu el schimb de telefoane că, dacă vreunul scapă cu viaţă, să spună familiei celuilalt unde e cadavrul". Securiştii care aşteptau ordinul să-i ucidă au fost dezamăgiţi: ordinul nu a mai venit. "Suntem salvaţi! Ne duce la Jilava", spunea în şoaptă atunci liberalul.
Azi cu papion, în '89 cu cătuşe
"Câte bucăţi ai? Opt. Unde le duci? Păi le împuşc în p…a mamii lor", a fost dialogul auzit de Patapievici când încă mai era în sediul miliţiei. "Atunci mi-am dat seama că totul s-a terminat pentru mine şi că se va întâmpla ca la Timişoara, unde oamenii au fost ucişi pentru proteste", povesteşte el. Între timp, când era condus la maşină cu cătuşele pe mâini, a văzut represaliile Securităţii: oameni însângeraţi la tot pasul, unii bătuţi, alţii răniţi de gloanţe, care erau loviţi în continuare.
"Era drumul acela în beznă, pe Victoria Socialismului, spre Casa Diavolului (parlamentului - n.r.) şi credeam că ne duc în câmp să ne împuşte. Era ca un drum spre nicăieri, exact ca străbaterea Stixului", rememorează Patapievici drumul spre Jilava. Au ajuns la penitenciar, fără să ştie unde sunt, abia spre dimineaţă.
"Pe-ăştia îi aranjez acum"
Intrat la Jilava, Patapievici descrie celula: erau acolo un scaun cu spătar şi în jurul lui bucăţi de frânghie, iar în faţa scaunului, o masă de faianţă pe care erau aşezaţi doi drugi de fier şi câteva cârpe, două butoaie imense de plastic pline cu apă, un polonic şi o pâlnie uriaşă.
"Peste tot, pete de sânge neînchegat şi am înţeles că am fost duşi într-o cameră de tortură în care fusese un om recent, iar noi urmam să fim în locul lui", rememorează scriitorul. Totuşi, Patapievici şi cei care-l însoţeau au fost duşi într-o celulă de 15 mp în care stăteau împreună cu alte peste 60 de persoane: "Aşteptam bătăile anchetei, iar uşa se deschidea regulat şi era citit un nume. Când se întorcea, omul era zdrobit, mai mult mort decât viu".
Vosganian a fost "cazat" într-un subsol în care apa ajungea până la glezne împreună cu alţi 200 de oameni: "De acolo te scoteau câte 8 şi credeam că ne scot să ne împuşte. Iar am avut o oră cumplită în care gândeam că ne-au adus să ne împuşte la zid, că era mai comod decât să tragă pe câmp noaptea după noi". Amândoi au rămas la Jilava până la prânzul zilei de 22 decembrie, când fuga dictatorului i-a scăpat de moarte.

Securiştii, recunoscuţi de la întâlnirile literare
Atât Patapievici, cât şi Vosganian au remarcat că în demonstraţie erau infiltraţi securişti. "Atunci l-am văzut pe un tip pe care-l cunoşteam de la un cenaclu din timpul liceului. A dat rapoarte. Eu ştiam că e securist pentru că prin "88 m-am întâlnit cu el şi mi-a recunoscut", povesteşte actualul director al Institutului Cultural Român.
Vosganian îşi aminteşte că, în timp ce el era obligat să stea cu mâinile sus, picioarele depărtate şi cu faţa la perete, "alţii, care încercau să-şi lase braţele jos, erau loviţi imediat cu patul puştii peste umăr sau, dacă se prăbuşeau, erau loviţi în testicule cu bocancii ca să se ridice la loc". Printre altele, mai spune liberalul, "ţin minte că un medic a ordonat veninos: dimineaţă, pe toţi ăştia îi aduceţi goi ca nişte viermi ca să văd eu cine sunt".

Ziua de 22 decembrie i-a adus din nou în stradă
După eliberarea din Penitenciarul Jilava, atât Vosganian, cât şi Patapievici s-au întors în stradă, dar tot nu s-au întâlnit. Primul a ajuns înapoi în Piaţa Universităţii, unde, alături de ceilalţi demonstranţi, s-a expus tirurilor "teroriştilor", iar cel de-al doilea a stat pe lângă Televiziune, un alt loc fierbinte al Revoluţiei decembriste.