Adevarul.ro

La Văcăreşti, când dictatorii-fugari au fost mutaţi din Dacia doctorului Nicolae Decă în cea a lui Petrişor Nicolae, coletul de la Snagov a rămas în portbagajul primei maşini. În 1990, la scurt timp după ce i-a „plimbat” pe soţii Ceauşescu, Nicolae Decă a obţinut vize de SUA într-un timp-record şi a părăsit România cu familie cu tot.

După renunţarea la elicopter, teribila zi de 22 decembrie 1989 continuă cu o sumedenie de aventuri rutiere. Prima dintre ele are loc în maşina doctorului Nicolae Decă. Un personaj misterios, care – precum în filmele cu spioni – apare şi dispare la timp.

Citiţi şi:

• VIDEO Ceauşeasca a rămas fără CEC-urile copiilor
• VIDEO Ceauşescu, 23 de minute la „ia-mă, nene!“
• Ceauşescu, lăsat în aer de toată lumea
• Misterele de la Snagov
• Ceauşescu: zborul spre „Balta Mică“
• Dictatorul Ceauşescu în labirintul său
• Timişoara: EXCLUSIV Documente inedite de la Memorialului Revoluţiei dovedesc instigarea la violenţă după 24 decembrie 1989

Decă locuia la Bucureşti, dar făcea naveta zilnic la Spitalul din Găeşti, unde activa ca medic. Pe 22 decembrie, fiind zi de vineri, a „şters-o” mai devreme spre casă. Dacă a sosit la Sălcuţa în jurul orei 13.30, înseamnă că plecase de la Găeşti un pic după 13.00.

Întrebarea e: a ajuns întâmplător la întâlnirea cu Ceauşeştii sau a executat o misiune secretă? Coincidenţele provoacă destule suspiciuni, mai ales prin prisma întâmplărilor ulterioare. Să le punem cap la cap.

Zece coincidenţe bizare

1 Nu Ceauşeştii l-au solicitat pe doctorul Decă să-i ia în maşină, ci el s-a oferit să-i ajute. Decă a insistat „să intre în film” chiar dacă inginerul Marius Popescu, care le hărăzise Ceauşeştilor un alt scenariu, îl soma: „Dom’le, plecaţi! Daţi-i drumul de aici!”

2 Decă a fost extrem de respectuos cu cei doi fugari – a ieşit din maşină, şi-a ridicat pălăria şi a zis: „Să trăiţi, tovarăşe secretar general! Sărut mâna, tovarăşa Ceauşescu!”

3 Le-a oferit dictatorilor o informaţie ca o parolă: „Sunt nepotul blănarului Săndulescu de la dumneavoastră de acolo”, adică de la CC al PCR.

4 Ceauşescu a preferat să renunţe la o gardă de corp (căpitanul Marian Rusu) doar pentru a-l păstra la volan pe doctorul Decă.

5 În portbagajul maşinii lui Decă „a fost uitat”, la Văcăreşti, pachetul acela greu, paralelipipedic, de dimensiuni 70 cm x 40 cm x 30 cm, care părea să conţină o încărcătură preţioasă. „Avea vreo 15-20 de kilograme şi conţinea, probabil, vreo patru milioane de dolari”, susţine inginerul Marius Popescu, martor ocular la urcarea coletului în portbagajul Daciei lui Decă.

6 Nici soţii Ceauşescu, nici maiorul Raţ „nu şi-au amintit” de pachetul din portbagaj, la schimbarea maşinilor. Or, tocmai Raţ îl pusese acolo.

7 Ajuns la Văcăreşti, Decă s-a scuzat că nu mai are benzină, argument demontat de inginerul Popescu: „Un raţionament scurt îmi spune că a fost un truc. Deci, Decă avea benzină să meargă 60 de kilometri Titu – Bucureşti, dar n-avea benzină să meargă 36 de kilometri Titu – Târgovişte!”

8 Deşi n-a mai continuat cursa cu Ceauşeştii, Decă a avut grijă ca ei să nu rămână ai nimănui, făcându-le rost de altă maşină pentru continuarea cursei.

9 La scurt timp după Revoluţie, doctorul Decă „s-a topit” în Statele Unite ale Americii. De atunci, nimeni nu i-a mai dat de urmă.

10 În cele trei zile cât au stat în cazarma din Târgovişte, Ceauşeştii nu s-au plâns niciodată că ar fi uitat un obiect important în maşina lui Decă. Dimpotrivă, mai mulţi păzitori ai lor, din perioada 22-25 decembrie, pretind că fosta familie domnitoare le-a promis milioane de dolari dacă-i ajută să scape.

Şi acum, un scenariu: dacă Decă avea misiunea să recupereze misteriosul colet de la fugari şi să-l dea unor destinatari prestabiliţi? De exemplu, cuiva din familia Ceauşescu. Cert e că acele momente au schimbat viaţa misteriosului doctor Decă.

„Ne-a trădat şi ăsta!”

În 1995, maiorul Florian Raţ a povestit Comisiei „Decembrie 1989” ce s-a întâmplat după îmbarcarea în maşina roşie:  „După ce ne-am suit, Decă ne-a spus că ştie el un drum mai sigur spre Târgovişte, pe undeva prin spate. Acesta iese la Combinatul de Oţeluri Speciale. Între timp, şoferul a dat drumul la radio. Era multă gălăgie. Că «a plecat dictatorul» ... iar Ceauşescu a dat ordin să-l închidă. Văzând ce se întâmplă, şi maşini pe şosea, cred  că Decă a vrut să scape de ei. Am intrat în Văcăreşti, nu ştiam zona, unde maşina pârâia, se întrerupea contactul, iar şoferul a spus că nu mai merge. Cred că-şi făcuse un plan în cap. Decă a zis că ne urmăreşte o maşină în care sunt mulţi oameni. Ceauşeştii au crezut că e căpitanul Marian Rusu. Eu le-am spus că nu e Marian, că sunt prea mulţi. Elena Ceauşescu mi-a spus: «Ne-a trădat şi ăsta!»”.

Maiorul Raţ povesteşte şi cum a avut loc transbordarea. „În Văcăreşti, într-o curte, un cetăţean spăla o maşină. Se duce doctorul Decă, apoi mă duc şi eu, că nu mai venea. În fine, i-a spus să ne preia în Dacia neagră, doctorul a mers în faţă, celălalt după noi, iar într-o curbă am făcut transbordarea. Ne-am suit în Dacia neagră în aceeaşi formaţie: Nicolae Ceauşescu în faţă, Elena Ceauşescu, în spatele şoferului, iar eu, lângă ea. După mai multe discuţii, şoferul ne-a spus că e adventist, că a fost asuprit, că i-ar duce pe soţii Ceauşescu la el acasă, dar e ziuă şi îl vede lumea... Până la urmă i-a spus Ceauşescu să mergă înainte, că ştie drumul pe scurtături. Şoferul a spus că ne duce unde a lucrat el, la Centrul de Plante”.

Cetăţeanul cu pricina se numea Petrişor Nicolae, se ocupa cu deratizarea – inclusiv împotriva şobolanilor – şi mergea des la Inspectoratul Judeţean de Protecţia Plantelor, ca să ia substanţele necesare. Inspectoratul se afla la ieşirea din Târgovişte spre Câmpulung Muscel.

Petrişor Nicolae, omul care-şi spăla maşina


Versiunea lui Petrişor Nicolae a fost publicată în cartea „Revoluţia în Dâmboviţa”, autor Vasile Duţă. „Am scos maşina s-o spăl pe platforma podului din faţa porţii şi apoi să merg la Târgovişte, să iau cota de benzină pe luna decembrie. În rezervor aveam numai gazolină. În timp ce scoteam apă din fântână, s-a auzit un scârţâit de roţi, o maşină oprindu-se la circa cinci metri de maşina mea. Din aceasta a coborât un bărbat îmbrăcat în civil, care s-a îndreptat către mine, rugându-mă să-i împrumut benzină pentru a ajunge la Târgovişte, eventual să-mi achite pe loc contravaloarea acesteia. Am mers la garaj, de unde am luat un bidon de plastic şi furtunul pentru a scoate benzină. Când am început să trag benzină, Nicolae Ceauşescu, în persoană, a deschis uşa de la maşina cu care venise, spunându-mi că nu mai este nevoie să scot benzină, ci să merg cu ei la Târgovişte. Pe moment, am rămas şocat şi nu am putut reacţiona, îmi pierdusem controlul şi nu reuşeam să pun buşonul la rezervorul maşinii. Atunci civilul, crezând că-l induc în eroare, şi-a schimbat brusc atitudinea, s-a răstit la mine, şi-a deschis haina, lăsând să se vadă o armă”.

„Am încercat să fug”

Povestea lui Petrişor Nicolae capătă nuanţe de film poliţist. „Ameninţat, sub starea de presiune creată, am urcat în maşină şi am băgat cheia în contact. Persoana a vrut să deschidă uşile din dreapta, dar acestea erau blocate din interior. Între timp, s-au adunat la faţa locului mai multe persoane din sat, care s-au apropiat de maşina străină. Recunoscându-l pe Ceauşescu, fiecare a început să comenteze. Am pornit maşina şi am încercat să fug, fapt pentru care am demarat puternic, depărtându-mă de locul cu pricina. Ceilalţi au fost surprinşi la început. Am fost ajuns din urmă de cealaltă maşină, la circa 2,5 kilometri. A oprit la bara maşinii mele. Civilul a venit pe dreapta şi a bătut cu pumnul în geam. Am deschis uşa, el s-a aşezat pe vine, începând să mă înjure pentru c-am plecat cu maşina. De frică, am coborât din maşină, observând că în cealaltă maşină sunt trei persoane: şoferul, Elena şi Nicolae Ceauşescu. Ceauşescu s-a urcat în faţă, civilul şi Elena în spate”.

Aici, în declaraţia lui Petrişor Nicolae apare o contradicţie: păi, dacă erau şi şoferul, şi „civilul”, şi cei doi Ceauşeşti, înseamnă că erau patru persoane, nu trei!

„Ce, vrei să ne omori?”

„Înainte de a porni, Ceauşescu m-a întrebat dacă ştiu drumul spre Cobia, spunându-mi să plec pentru că suntem urmăriţi. Mi-am aruncat privirea în spatele maşinii şi am constatat că pe spătarul pernei din spatele meu, între Elena Ceauşescu şi civil, se află o altă armă, îndreptată spre înapoi... După circa 600 de metri, am virat la stânga pe un drum lăturalnic. Am fost lovit puternic cu arma în partea dreaptă a capului şi m-am izbit cu capul de geam. Civilul m-a întrebat: «Ce, vrei să ne omori?». I-am spus că suntem urmăriţi. Atunci, el a coborât cu armele în mâini, ieşind în şoseaua principală. A revenit şi a spus că e cel care-l urmărea de la Titu”.

Pe moment, am rămas şocat şi nu am putut reacţiona, îmi pierdusem controlul şi nu reuşeam să pun buşonul la rezervorul maşinii.
Petrişor Nicolae
al doilea şofer de ocazie
al lui Ceauşescu

Vecina lui Petrişor: „Se uitau la casa mea, că era albă ca a lor“

Gheorghiţa Ion din Văcăreşti este vecina de peste drum a lui Petrişor Nicolae. Ea îşi aminteşte ce ghiduşie s-a întâmplat la poarta ei pe 22 decembrie ’89.

„Era în vinerea Crăciunului. Eu frământasem nişte cozonaci. Mă tot uitam să văd dacă au crescut. Am auzit o maşină în drum. S-au dat jos doctorul şi cu «sectoristul» (n. red. - maiorul Raţ). Petrişor, vecinul de peste drum, spăla maşina la poartă. Eu am trecut drumul la ei, la Ceauşescu şi la Ceauşeasca, iar ei se uitau la casa asta a mea, poate pentru că era albă, ca a lor, în Bucureşti. Eu le-am zis: «Unde să vă bag eu? Nu am unde. Vă văd că sunteţi strâmtoraţi, dar nu am cum să v-ajut». Iar el a făcut din cap. Era aprins, aşa, cum e focul. Ea era cu haina aia albă spre bej, cu gulerul ăla, iar el era cu paltonul ăla negru. Aveam şi un radio la geam, care vorbea că au plecat Ceauşeştii, iar eu vorbeam cu ei la poartă. Nu mai era nimeni prin jur, în afară de mine şi de Petrişor, că tăiase lumea porcii şi erau toţi în băuturi şi în mâncăruri. Doctorul şi cu omul ăla s-au dus la Petrişor şi i-au spus să-i ducă pe Ceauşeşti, că doctorul nu mai are benzină”.

Minciunile doctorului Nicolae Decă

Înainte să dispară în America, doctorul Nicolae Decă a apucat să depună mărturie despre acea zi istorică. Versiunea sa, consemnată în cartea lui Vasile Duţă, „Revoluţia în Dâmboviţa”, este plină de contradicţii sau neadevăruri flagrante.

„Pe 22 decembrie 1989 veneam pe şoseaua veche spre Bucureşti. În dreptul drumului ce ducea spre Aeroportul militar Boteni, un tip înalt, cu haină cenuşie şi cu aparat de transmisie, dintre acelea de care au miliţienii, m-a oprit. Ulterior aveam să aflu că era Ivan Marian, originar din comuna Petreşti, cel care apărea întotdeauna la televizor în spatele Elenei Ceauşescu, preluând florile care, cu aleasă gratitudine, i se ofereau la diverse manifestaţii. El mi i-a arătat pe soţii Ceauşescu. Erau lângă un elicopter. Mi-a spus: «Dă-mi cheile de la maşină!». Am spus: «Nu, eu conduc». El, Elena şi Nicolae Ceauşescu mai erau însoţiţi de un bărbat cu o manta cenuşie, şi el cu un aparat radio de acelaşi tip şi cu un pistol din cele care trag 30 de focuri.  Nicolae Ceauşescu s-a suit în faţă, lângă mine, iar Elena Ceauşescu în spate, lângă cel de-al doilea bărbat, despre care am aflat că e generalul Neagoe. Marian Ivan a rămas jos”.

Stop joc! Câteva minciuni sunt evidente. Din declaraţiile martorilor, Decă a ajuns după plecarea elicopterului pilotat de Maluţan, deci n-avea cum să-i vadă pe Ceauşeşti „lângă elicopter”.

Numele ofiţerilor sunt fie stâlcite (Ivan Marian, în loc de Rusu Marian), fie inventate (generalul Neagoe, în loc de maiorul Raţ). În realitate - dar nu la Sălcuţa! - existau un Ivan Gelu din Petreşti (aghiotantul Elenei Ceauşescu la Bucureşti) şi un colonel Neagoe.
Declaraţia lui Nicolae Decă pare desprinsă dintr-un film science-fiction. Să-l urmărim, totuşi, mai departe.

„Sunt bolnav, am trei copii“

„În drum spre Găeşti, Nicolae Ceauşescu întreba continuu: «Vine Marian?». Am avut în spate o maşină roşie, o Dacie în care erau patru pădurari din Dragodana. Le-am spus că suntem urmăriţi de această maşină care, însă, nu se apropia la mai mult de 500 de metri. «Nu, trebuie să fie o maşină albă», spuneau ei. Aveam să aflu că aşteptau maşina fratelui lui Marian Ivan, un break alb (n. red. – altă minciună!). Nicolae Ceauşescu m-a întrebat: «Ai auzit ce s-a întâmplat?». N-am ştiut ce să răspund. Era un răspuns important. «A fost lovitură de stat. Mergem să organizăm rezistenţa, vii cu noi?». Pistolul lui Neagoe (n. red. – Raţ) era îndreptat spre mine. Le-am răspuns: «Eu sunt în vârstă, sunt bolnav. Sunt medic. Am trei copii». Mereu întreba: «Vine Marian?». În dreapta, se făcea drumul spre Târgovişte, prin comuna Sperieţieni, Gura Şuţii, Văcăreşti. Neagoe mi-a spus să fac la dreapta spre Târgovişte. Am spus că drumul e prost şi că eu cunosc foarte bine locurile. «De ce nu mergem prin Găeşti?», am întrebat. «Nu, mergem spre Târgovişte!». Prin comună se vedeau rar câte o femeie bătrână, câte un copil. Probabil erau toţi la televizor. Maşina roşie, cu cei patru pădurari, ne urmărea. În dreptul unei mori, Nicolae Ceauşescu zice să opresc. Am oprit. Apoi s-a adresat lui Neagoe (!!!): «Hai să dăm un telefon!». Ea îşi ţinea tot timpul mâna stângă la piept, sub haină. Am aflat că era o foarte bună trăgătoare. Din moară a ieşit o femeie care a spus că ei nu au telefon, dar la CAP, în spate cu 500 de metri, se află unul. Acolo, la CAP, oprise şi maşina roşie. Ceauşescu şi Neagoe (!!!) au intrat din  nou în maşină. «Mergem mai departe»”.

„Petrişor era convins că sunt securist“

Continuă fanteziile doctorului Decă, printre care se mai strecoară şi firave nuanţe de adevăr.

„În comuna Văcăreşti, jiglerul de relanti se înfunda. Am sesizat în faţa unei porţi că un locuitor spăla maşina, un autoturism Dacia 1300 de culoare neagră. Am oprit la doi-trei metri de acel autoturism şi le-am spus pasagerilor că nu mai pot continua drumul fiindcă trebuie să remediez defecţiunea. După ce am coborât din maşină, a coborât şi maiorul, care s-a îndreptat către cetăţeanul respectiv cu haina deschisă şi cu pistolul-mitralieră la vedere. L-a întrebat dacă are benzină. Acesta i-a spus că are 20 de litri, şi atunci maiorul i-a spus: «Mergi cu noi şi-ţi dăm benzină la Târgovişte». Ulterior, acel cetăţean, despre care am aflat că se numeşte Petrişor Niculae, mi-a spus că a fost convins că şi eu sunt securist. În acel timp, Ceauşescu Nicolae şi Elena rămăseseră în maşina mea, iar apoi primul a deschis portiera. Petrişor Niculae – care, probabil zăpăcit, încerca să scoată benzină din rezervor - l-a recunoscut şi a strigat ceva la soţia sa, care venea din acea curte. Imediat l-am văzut urcându-se la volan şi demarând spre Târgovişte. Am urcat şi eu în atutoturismul meu, a urcat după mine şi maiorul, am demarat după Petrişor şi l-am semnalizat să oprească, ceea ce s-a şi întâmplat, după parcurgerea unui kilometru”.

Ne despărţim aici, fără niciun regret, de doctorul Decă. Oricum, şi el s-a despărţit de noi fără să ne lase o mărturie serioasă. Ne-a lăsat doar senzaţia că întâmplările din acea zi l-au transformat într-un om mai liber şi, probabil, infinit mai
bogat.

Ceauşeştii mai erau însoţiţi de un bărbat cu manta cenuşie şi pistol mitralieră care trage 30 de focuri.
Nicolae Decă
doctor