Adevarul.ro

Liderii lumii s-au temut că România se va despărţi sângeros de comunism.Răsfăţat de Occident în anii ’70, Ceauşescu era văzut în 1989 ca o piedică în calea reformării Europei de Est. 

În 1989, liderii occidentali se întâlneau rând pe rând cu Mihail Gorbaciov, preşedintele URSS, pentru a-şi coordona mişcările, astfel încât reformele din Blocul de Est să nu scape de sub control.

De fiecare dată când apare în conversaţiile şi analizele acestor lideri, Ceauşescu este descris ca un dictator croit după modelul asiatic - singurul din Europa pe care îl vedeau agăţându-se de putere cu orice preţ, chiar şi cu riscul unei revoluţii. Acest subiect, al revoluţiilor sângeroase, apare ca o premoniţie în discuţiile purtate la 5 iulie 1989, la Paris, de către preşedintele Franţei Francois Mitterrand cu Gorbaciov.

Susţinea c-a aplicat deja perestroika

Vezi aici stenograma întâlnirilor dintre Mihail Gorbaciov şi Francois Mitterrand.

Mitterrand: Aşadar, mâine veţi merge în România. Apreciez răspunsul referitor la România pe care l-aţi dat în cadrul interviurilor acordate Antenei 2 (post de televiziune francez – n.red.) şi postului de radio „Europe – 1”.Totuşi, noi ştim cu toţii că în România există o dictatură adevărată. Singura nelămurire este cu dictatura cui avem de-a face: a lui Ceauşescu sau a soţiei sale?

Gorbaciov: Totuşi, trebuie să facem o evaluare realistă a situaţiei. România era o ţară agrară înapoiată, iar acum este un stat industrializat dezvoltat. Problema este de a completa baza economică şi socială cu un sistem politic adecvat. De exemplu, România a rezolvat complet problema locuinţelor. Este o mare victorie. Dar, pe Ceauşescu îl înspăimântă democraţia. Apropo, Ceauşescu mi-a spus că el a implementat încă de acum 10 ani măsurile pe care le luăm noi, în URSS, în cadrul perestroika.

Mitterrand: V-a spus el asta? Am vizitat România în urmă cu câţiva ani. După asta, n-am revenit niciodată acolo.

Gorbaciov: Ceauşescu a elaborat, probabil, un întreg program de acţiuni pentru dumneavoastră.

Mitterrand: Exact. De când este secretar general al Partidului Comunist Român?

Gorbaciov: Din 1965.

Jivkov, mai isteţ decât Ceauşescu

Mitterrand: Orice regim caută calea către propriul său loc în istorie. În plus, aşa cum spuneam şi ieri, citându-l pe Tacitus, „orice om ajunge să-şi atingă limitele propriei puteri”. De aceea, democraţia trebuie să aibă un mecanism de echilibrare politică. Spre deosebire de Ceauşescu, aflat în cădere, Todor Jivkov acţionează într-un fel mai isteţ şi, aş spune, chiar mai şiret. El de câţi ani este la putere?

Gorbaciov: Conduce Partidul Comunist Bulgar de 35 de ani. Îmi amintesc de o întâlnire a sa cu studenţi de la Universitatea din Sofia, la care am participat . Studenţii îl criticau destul de aspru, iar el continua să repete: „Au dreptate în tot ceea ce spun!”.

Mitterrand: 35 de ani!

Gorbaciov: Şi dumneavoastră credeaţi că două mandate din Franţa - totalizând 14 ani - sunt prea lungi.

Mitterrand (râzând): Şi mandatele noastre sunt lungi. Jivkov are vreo 80 de ani.

Gorbaciov: Nu-şi mai controlează complet picioarele şi muşchii faciali. Când îl văd îmi amintesc de Brejnev [...]Guvernele nu se mai înlocuiesc prin revoluţii

Mitterrand: Pentru o revoluţie e necesară o nouă clasă, care să preia puterea. Decembriştii au fost capabili să folosească izbucnirea puternicei nemulţumiri populare, dar nu erau pregătiţi să ia puterea şi n-a ieşit nimic din asta.

Gorbaciov: A existat multă violenţă în timpul Revoluţiei franceze. Nume ale unor eroi precum Robespierre, Danton şi Marat sunt asociate cu teroarea revoluţionară. Cred că situaţia existentă acum în lume face ca atunci când popoarele vor să schimbe regimul din ţările lor, să schimbe guvernele, nu o mai fac pe calea unei revoluţii. În Polonia, de exemplu, oamenii vor, mai mult decât orice, să evite repetarea evenimentelor din 1980. Apropo, ăsta este motivul pentru care iniţierea de către Jaruzelski a unui dialog cu „Solidaritatea”, cu Lech Walesa şi cu toate forţele politice are un sprijin larg printre polonezi.

Mitterrand: Folosind metode dure, liderii Revoluţiei franceze au fost în stare să unească populaţia împotriva ameninţării externe. Ei au fost foarte pricepuţi la asta. La fel cum a fost şi Stalin la vremea lui. (http://chnm.gmu.edu)

Cu dictatura cui avem de-a face: a lui Ceauşescu sau a soţiei sale?
Francois Mitterand
fost preşedinte al Franţei

Ceauşescu, izolat

Nicolae Ceauşescu ajunsese cel mai izolat şef de stat european. Considerat cândva „răsfăţatul Occidentului”, el era evitat în 1989 de aproape toată lumea.

Mitterand a fost în anii ’70 amicul lui Ceauşescu

Ceauşescu în vizită la Mitterrand, 1968  Foto: www.comunismulinromania.ro

În ultimii ani ai lui Ceauşescu, relaţiile dintre România şi Franţa au cunoscut o răcire cum nu se mai pomenise niciodată în istoria lor. S-a întâmplat brusc, la puţin timp după ce Nicolae Ceauşescu sponsorizase campania electorală a lui Mitterrand pentru al doilea mandat de preşedinte. Liderul de la Bucureşti ar fi dat atunci 62.000 de dolari, spune fostul ministru de externe Ştefan Andrei.

După această susţinere, Mitterand l-a răsplătit pe Ceauşescu ajutându-l să-şi reeşaloneze datoriile externe.
Curând, relaţiile dintre ei se rupeau complet, iar Mitterrand se transforma într-unul dintre cei mai înverşunaţi adversari ai lui Ceauşescu.

Conform declaraţiilor lui Ştefan Andrei, totul ar fi pornit de la „reţeaua Caraman”, cea care a obţinut secrete NATO folosind persoane din baza franceză a alianţei. A urmat, apoi, încercarea Securităţii de a lichida mai mulţi disidenţi români aflaţi în exil la Paris.

Gorbaciov: „Kohl nu este un mare i'ntelectual“


Discuţiile diplomatice purtate între patru ochi de cei care au pus capăt războiului rece conţin şi aprecieri deloc măgulitoare la adresa partenerilor din cadrul procesului aflat în derulare.

La 1 noiembrie 1989, Egon Krenz (proaspătul înlocuitor al lui Erik Honecker la conducerea Republicii Democrate Germania) se întâlneşte cu Mihail Gorbaciov, la Moscova. Krenz venise pentru sfaturi, iar Gorbaciov era încântat că scăpase de bătrânul Honecker - pentru planurile sale măreţe, liderul URSS avea nevoie de conducători tineri şi dinamici în toate ţările Pactului de la Varşovia.

Gorbaciov povesteşte amuzat cum Helmut Kohl ar fi fost vizibil speriat atunci când liderul rus a făcut anumite referiri în discursul ţinut, la Berlin, cu câteva săptămâni înainte. „Da, este speriat“, confirmă Krenz. „Am observat asta şi în conversaţia mea cu el. Uita să-şi termine frazele”.

Gorbaciov încheie subiectul cu o scurtă descriere a cancelarului german: „Se pare că Helmut Kohl nu este un mare intelectual, dar se bucură de o oarecare popularitate, mai ales în rândul publicului mic-burghez”. Pentru contrast, Gorbaciov foloseşte expresia „petit-bourgeoise”.

Egon Krenz a făcut patru ani de închisoare (între 1999 şi 2003), pentru crime ale comunismului, în special pentru cei ucişi în timpul încercării de a trece Zidul Berlinului.

Mitterrand: „Bush n-are o gândire originală”

În discuţia de la 5 iulie dintre Gorbaciov şi Mitterrand apare şi o scurtă referire la George Bush senior, pe atunci preşedinte al SUA. Mitterrand este cel nediplomat, de data asta: „În trecut, preşedinţii SUA obişnuiau să fie stăpânii jocului”, spune Mitterrand, referindu-se la libertatea preşedinţilor de a trasa politica externă a Americii.

„Roosevelt şi Truman, continuă Mitterrand, şi-au făcut propria politică externă. Punându-l sub acuzare pe Nixon, Congresul şi-a luat revanşa. Oricum, George Bush ar avea o politică externă moderată chiar şi fără constrângerile Congresului, fiindcă este un conservator… Ca preşedinte, Bush are un mare defect - îi lipseşte cu desăvârşire o gândire originală”. (Making the History of 1989, http://chnm.gmu.edu)

Ceauşescu, între Kim Il Sung şi Castro

Niciunul dintre şefii statelor din Blocul de Est nu a fost încântat să cedeze puterea. Lucrurile scăpaseră însă de sub control, iar liderii lumii deveniseră şi ei spectatori. Într-un astfel de context, Ceauşescu a fost singurul lider comunist din Europa care s-a împotrivit istoriei, până la capăt.

Anatol Cerniaev, consilier al lui Mihail Gorbaciov, scria în jurnalul său, la 10 noiembrie 1989: „Zidul Berlinului a picat. Această etapă din istoria sistemelor socialiste s-a încheiat. După căderea partidelor comuniste din Polonia şi Ungaria, iată că s-a dus şi partidul lui Honecker.Astăzi, am primit vestea retragerii lui Deng Xiaoping (liderul Partidului Comunist Chinez) şi a lui Todor Jivkov (preşedintele bulgar). Doar «cei mai buni prieteni ai noştri” - liderul cubanez Fidel Castro, cel român - Nicolae Ceauşescu şi cel nord-coreean - Kim Il Sung, mai supravieţuiesc. Exact oamenii care ne urăsc cel mai mult”.

Ceauşescu avea să mai trăiască doar şase săptămâni.

Din „Scînteia“, 7 iulie 1989

O pagină întreagă a „Scînteii” din 7 iulie 1989 este dedicată Bucureştiului, „înfloritoarea capitală a României”. Rând pe rând, sunt inventariate prefacerile prin care a trecut „legendara cetate a lui Bucur” în ultimii ani. Aflăm, de pildă, că Bucureştiul „realizează 13 la sută din producţia industrială a ţării”, că „în cele 12 instituţii de învăţămînt superior (cu 33 de facultăţi) se pregătesc pentru a fi specialiştii de mîine aproximativ 60.000 de studenţi”, că „Bucureştiul este oraşul în care, dintr-o populaţie de două milioane, un milion şi jumătate de oameni locuiesc în apartamente noi, moderne, confortabile, construite în aceşti ani”.

Metroul, prilej de laudă

O bucată semnificativă a articolului care tratează modernizarea Bucureştiului are în centrul său procesul de realizare a metroului. „A început cu săpături, cu un vast şantier. Bucureşteanul s-a simţit întrucîtva incomodat de această încă o «răscolire» a oraşului. Dar cînd, după un timp foarte scurt pentru o lucrare de asemenea anvergură şi complexitate, primul tronson a fost dat în folosinţă, bucureştenii au venit într-un adevărat pelerinaj să-l vadă.” La finalul paragrafului, oficiosul ne informează că peste 700.000 de bucureşteni călătoresc zilnic cu metroul.

Scorniceştiul fruntaş

„Scînteia” continuă să publice în paginile sale numeroasele telegrame trimise de „oamenii muncii de pe ogoare” tovarăşului Nicolae Ceauşescu, la încheierea recoltării grâului şi a orzului. Sunt raportate, în continuare, producţii impresionante la hectar. În ediţia din 7 iulie 1989, fruntaşă este – cum era de aşteptat – Cooperativa Agricolă de Producţie Scorniceşti, judeţul Olt, cu 12.683 de kilograme de grâu la hectar.

Reclamă socialistă

 „Comerţ modern, civilizat”, aşa se intitulează un mesaj publicitar din pagina 5 a „Scînteii” din 7 iulie 1989. Reclama are în centrul ei „prefacerile înnoitoare” prin care a trecut oraşul-staţiune Breaza, de pe Valea Prahovei. Oficiosul detaliază: „Amplasat în centrul oraşului-staţiune, magazinul general Breaza se desfăşoară pe o suprafaţă de 2.500 mp şi dispune de unităţi tip «Alimentara», de menaj, articole electrocasnice, textile, încălţăminte, cosmetice, articole sport-turism, decorative şi artizanat”.

În lumea capitalului

„Milioane de tineri – lipsiţi de perspectiva unui loc de muncă, a unei vieţi sigure şi demne” titrează „Scînteia”, cu majuscule, pe ultima pagină, în cadrul rubricii, de-acum cunoscute, „În lumea capitalului”. Oficiosul e categoric: tinerii din ţările capitaliste „sînt privaţi de cel mai elementar drept – dreptul la muncă”. Intertitlurile presărate prin text sunt şi ele reprezentative: „Şomeri cu diplome”, „Mii de solicitanţi pentru cîteva posturi libere”, „Fiii imigranţilor – cei mai defavorizaţi”, „Destine sub semnul disperării”.