Adevarul.ro

Liderii lumii ştiau că Nicolae Ceauşescu nu va accepta reformele introduse de Mihail Gorbaciov. Nimeni nu mai avea aşteptări de la Ceauşescu. Europa se schimba radical, dar devenise clar pentru toţi liderii că Ceauşescu nu va renunţa la putere şi nici nu va face concesii.

În acest context are loc întâlnirea dintre Ceauşescu şi noul ambasador al Statelor Unite la Bucureşti, Alan Green junior. Discuţia are loc în dimineaţa zilei de 6 decembrie 1989, la numai două zile după ultima întâlnire dintre Mihail Gorbaciov şi Ceauşescu.

În toate statele din Estul  Europei comuniştii cedau lin puterea, în cadrul aşa-numitelor revoluţii de catifea. La Bucureşti, Ceauşescu vorbea despre greşelile tovarăşilor comunişti şi acuza URSS şi SUA de „cârdăşie” şi complot împotriva cuceririlor socialiste.

Dialogul purtat de Ceauşescu şi Alan Green,  cu prilejul prezentării scrisorilor de acreditare, lasă să se vadă atât izolarea lui Ceauşescu, cât şi presiunea pe care o resimţea acesta.

Prezentăm mai jos raportul trimis de Alan Green junior la Washington, raport ce redă fidel discuţiile purtate în ziua de 6 decembrie 1989, puţin înainte ca Nicolae Ceauşescu să fie lichidat. Acest raport-telegramă a fost desecretizat şi publicat pe site-ul http://www.wilsoncenter.org.

Ambasadorul Alan Green jr. este ultimul reprezentant al Occidentului care a discutat cu Nicolae Ceauşescu înainte ca preşedintele României să fie condamnat la moarte şi executat.

Documentul prezentat face parte dintr-un proiect mai amplu al organizaţiei „Wilson Center”, proiect intitulat „Sfârşitul Războiului Rece”.

O strângere fermă de mână

Raportul ambasadorului conţine totul, de la locul şi ora întâlnirii, până la observaţii privind starea de spirit şi chiar de sănătate a lui Ceauşescu. Iată cum descrie Alain Green junior atmosfera întâlnirii neobişnuit de lungi pentru o astfel de ceremonie, cum avea să spună chiar Green.

Ceremonia de prezentare a scrisorilor de acreditare a avut loc la orele 10.00 a.m., în biroul lui Ceauşescu din clădirea Consiliului de Miniştri. El a fost însoţit de ministrul de externe Stoian şi de membrii cabinetului său personal. Ceauşescu s-a dovedit a fi un lider în control total al echipei sale, în cele 90 de minute ale întâlnirii. Strângerea sa de mână a fost fermă şi a vorbit fără să folosească notiţe.

Am început spunându-i că preşedintele Bush m-a trimis în România ca ambasador şi prieten al său pentru a încerca, pe cât posibil, să îmbunătăţesc relaţiile dintre SUA şi România. SUA şi alte state occidentale aplaudă schimbările radicale ce se petrec în Europa de Est şi regretă că România a rămas deocamdată în afara acestui proces pozitiv.

Eu şi preşedintele am convenit, înainte de plecarea mea, că este stringent un dialog extins şi productiv cu România, în special în domeniul respectării drepturilor omului. Baza unui astfel de dialog ar trebui să fie accesul fără piedici, pentru mine şi oamenii mei, la români din toate categoriile sociale şi de convingeri diferite.

În ceea ce priveşte relaţiile economice, am subliniat că atât preşedintele Bush, cât şi Congresul împărtăşesc punctul de vedere potrivit căruia concesiile comerciale acordate unor state trebuie să fie condiţionate de respectarea drepturilor omului.

Respectarea drepturilor omului în România, „punctul nevralgic“ al relaţiilor cu Statele Unite

Alan Green jr, fost ambasador al SUA la Bucureşti

Cel mai delicat subiect al discuţiei purtate la 6 decembrie de preşedintele Nicolae Ceauşescu şi ambasadorul Alan Green junior, a fost capitolul respectării drepturilor omului sub regimul comunist.

România era atent monitorizată, iar anul 1989 provocase o mulţime de motive de îngrijorare din acest punct de vedere.

De la „Scrisoarea celor şase” foşti demnitari comunişti, dată publicităţii în martie, lucrurile se agravaseră. În acel moment, se aflau sub atentă supraveghere, arestaţi sau cu domiciliu forţat, mai multe personalităţi: Mircea Dinescu, Radu Filipescu, Gabriel Andreescu, Doina Cornea.

Ceauşescu a răspuns în stil clasic, printr-un monolog foarte lung, aruncând în curtea noastră întreaga vină a deteriorării relaţiilor dintre noi. După ce şi-a amintit „vremurile bune” ale vizitelor la nivel prezidenţial şi ale acordurilor SUA - România, Ceauşescu a acuzat SUA că încalcă aceste acorduri şi că impun condiţii inacceptabile în relaţiile bilaterale.

El a insistat că îmbunătăţirea acestor relaţii poate fi construită doar pe principiile româneşti binecunoscute: independenţă, suveranitate, egalitate şi neamestec în treburile interne.

Insistenţa SUA şi a celorlaltor state occidentale pe subiectul respectării drepturilor omului  este ipocrită, având în vedere eşecul lor de a asigura drepturi fundamentale, precum un loc de muncă, un acoperiş deasupra capului şi siguranţa în faţa ameninţării cu războiul.

Potrivit lui Ceauşescu, România a adoptat politici care să garanteze aceste drepturi şi nu va fi deturnată de la acestea prin presiuni, indiferent din ce direcţie vor veni ele.

Eforturile SUA de a folosi FMI (Fondul Monetar Internaţional - n.red.) pentru a pune presiune pe România au eşuat în trecut şi vor eşua şi în viitor. Oricum, dacă SUA vor dori să revină la relaţiile bune din trecut, România este pregătită să coopereze.

Răspunzând la problema accesului ambasadei la populaţie, Ceauşescu a spus că toate contactele noastre trebuie să fie realizate în concordanţă cu „regulile” stabilite pentru diplomaţi şi din perspectiva îmbunătăţirii relaţiilor. El s-a plâns că fostul ambasador al SUA s-a implicat în activităţi împotriva României şi, prin urmare, a încălcat aceste „reguli” diplomatice. Ceauşescu a susţinut că românii pot discuta între ei politicile interne ale ţării lor, dar diplomaţii străini nu trebuie să fie implicaţi în asemenea discuţii.

El a atras atenţia că, în timp ce diplomaţii americani pot călători liber prin România, guvernul Statelor Unite a impus restricţii stricte în ceea ce priveşte deplasările diplomaţilor români în SUA.

Comentariu (Ceauşescu ne-a reamintit, deloc subtil, că executivul României are abilitatea de a restricţiona deplasarea diplomaţilor care le fac probleme. Se pare că pe Ceauşescu l-a înfuriat participarea noastră la procese, contactarea unor personalităţi, în legătură cu respectarea drepturilor omului, şi eforturile noastre de a-i vizita pe Brucan, Mazilu etc.).

Ceauşescu, despre schimbările din Europa de Est

Ca răspuns la comentariile mele privind Europa de Est, Ceauşescu a spus că nu vede nimic de aplaudat în evoluţiile din regiune. Preţurile la alimente au explodat în Polonia, la Budapesta au apărut oameni fără locuinţă din rândul populaţiei tinere, şi ameninţarea inflaţiei şi şomajului în întreaga regiune.

Ceauşescu a susţinut că aceste probleme nu pot fi rezolvate cu împrumuturi occidentale; nimic nu poate fi făcut dacă ţările socialiste vor deveni dependente de asistenţa externă. Atât timp cât statele socialiste vor continua în acest fel, există riscul ca toate cuceririle popoarelor lor să fie pierdute.

În orice caz, România nu va putea fi obligată nici de către SUA şi nici de către orice altă ţară să urmeze această cale.
Ceauşescu a continuat spunând că statutul de superputere deţinut de SUA, Rusia şi alte ţări nu le dă dreptul de a-şi impune voinţa asupra altor state. În urmă cu 21 de ani, ţările din cadrul Tratatutului de la Varşovia au invadat Cehoslovacia şi abia acum se retrag.

Ceauşescu a reamintit că el a denunţat invadarea Cehoslovaciei chiar în ziua când ea s-a produs. El a afirmat că ceea ce se întâmplă acum în Europa de Est nu sunt decât continuarea amestecului sovietic, iar voi (SUA), aplaudaţi acum acest lucru.

Făcând aluzie la Malta, Ceauşescu a spus că preşedinţii SUA şi URSS au convenit să impună schimbări destabilizatoare în Europa de Est. O astfel de politică nu are viitor.

În ceea ce priveşte România, ea va continua politica sa de independenţă - factorul decisiv care a asigurat supravieţuirea ţării de-a lungul istoriei sale.

Ceauşescu, convins că istoria îi va da dreptate

În încheierea telegramei-raport, Alan Green junior îşi spune părerea despre acest straniu lider din Europa de Est. La final, ambasadorul vorbeşte despre teatralismul discursului ţinut de Nicolae Ceauşescu, despre afirmaţiile care l-au şocat cel mai mult şi despre convingerea preşedintelui că istoria îi va da dreptate.

Întâlnirea cu Ceauşescu a durat cel puţin dublu faţă de timpul acordat în mod obişnuit pentru prezentarea scrisorilor de acreditare. Prin prestaţia sa, Ceauşescu ne-a arătat de ce el şi România rămân ciudata excepţie din Europa de Est. Deşi a existat un element clar de teatralism în prestaţia lui Ceauşescu, el pare sincer dedicat actualei sale politici şi este convins că istoria îi va da dreptate, în cele din urmă. 

Oricât de greşită ar fi această abordare, pare imposibil ca ea să fie schimbată cât timp Ceauşescu nu-şi pierde stăpânirea de sine sau sănătatea. În orice caz, el a fost direct atenţionat că aşteptăm de la România paşi concreţi, în special în domeniul drepturilor omului, dacă, într-adevăr, există dorinţa de a reface aceste relaţiile.

Comentarile nediplomatice şi fără menajamente făcute de Ceauşescu referitor la intervenţia sovietică în Europa de Est au fost deosebit de şocante. Unele dintre acestea s-ar putea să fi fost calculate pentru a ne reaminti valoarea României ca o contrapondere tradiţională la ambiţiile sovietice în regiune.

În acelaşi timp, remarcele lui Ceauşescu sunt conforme cu informaţiile provenite din alte surse şi indică tensionarea relaţiilor sovieto-române.

Din „Scînteia“, 9 iuLie 1989

Tratatul de la Varşovia

În prima pagină a „Scînteii“ sunt publicate numai articole referitoare la lucrările Consfătuirii Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia.

Consfătuirea se desfăşurase la Bucureşti, între 6 şi 8 iulie, şi s-a încheiat cu semnarea unui document intitulat „Pentru o Europă stabilă şi în securitate, fără arme nucleare şi chimice, pentru reducerea substanţială a forţelor armate, armamentelor şi cheltuielilor militare“.

„Orizonturi cutezătoare“

În pagina 2 a ziarului de partid sunt prezentate câteva date privind succesele cincinalului 1985 - 1990. Ele sunt aşezate alături de datele planificate, prin proiectul Programului - Directivă, pentru cincinalul 1990 - 1995.

Creşterile urmau să fie mai mici decât cele din cincinalul care se încheia. De exemplu, cheltuielile social-culturale de la bugetul de stat ar fi trebuit să ajungă în 1995 la 16.000 de lei pentru fiecare familie, comparativ cu 14.900 de lei (în anul 1990) şi 3.530 de lei (în 1965).

Anchetă despre soare

La rubrica „Ştiinţă şi Educaţie“, ziarul publică o anchetă menită să demonteze alarmismul „informaţiilor“ despre intensificarea activităţii soarelui. Scopul este declarat încă din deschidere: „Circulă în ultimul timp o serie de «informaţii» care se pretind exacte, competente, dar, de fapt, sînt lipsite de suportul ştiinţific necesar, dînd expresie exclusiv goanei după senzaţional“.

Reunificarea Coreei

„La Phenian a fost adoptată o declaraţie comună a tinerilor şi studenţilor din Nord şi Sud, referitoare la reunificarea inde­pen­dentă şi paşnică a patriei“, anunţă „Scînteia“, pe ultima pagină. Tinerii şi-au exprimat astfel opoziţia faţă de politica „celor două Coree“, mai spune ziarul PCR.

1989 CE NU SCRIA „SCÎNTEIA“

Bush vizitează Polonia şi Ungaria

La 9 iulie 1989 începe vizita preşedintelui american, George Bush senior, în două ţări din Blocul de Est - Polonia şi Ungaria.

Turneul are loc aşa cum programaseră marii lideri ai lumii care coordonau în acel moment reformele din ţările comuniste ale Europei - Helmut Kohl, Mihail Gorbaciov, Francois Mitterrand şi George Bush.

Ulterior, discursurile sale foarte precaute, elaborate astfel încât să nu-i ofenseze pe sovietici, vor fi aspru criticate de restul lumii.