După 20 de ani de televiziune şi o relaţie amoroasă de 15 ani de tip roller-coaster, vedetei TVR Iuliana Marciuc, prezentatoarea emisiunii „Confesiuni“ (TVR 2), i-a venit rândul la „bara“ destăinuirilor… A ieşit soarele pe strada Iulianei – 2010 i-a adus bărbatul pentru care a luptat 15 ani şi provocarea profesională la care visa - emisiunea „Confesiuni“, un format care mizează pe emoţiile tuturor participanţilor.
„Adevărul": Cum ai descrie, pe scurt, peisajul în care ai debutat şi cel actual în care perseverezi?
Iuliana Marciuc: După Revoluţie nu existau decât şapte crainice şi o singură televiziune. Ele erau şi singurele vedete de la noi. Astăzi nu mai există meseria de crainic şi există zeci de posturi. Prin '96 a apărut Pro TV, un post care nu a făcut decât să producă vedete, un lucru dificil, dar bine făcut.
În concurenţă cu „bâlciul strident de pe canalele comerciale", realizezi emisiunea „Confesiuni", ratând astfel parte din audienţă. Să te lupţi cu „greii" pe acelaşi tronson orar e un act de curaj sau o greşeală?
Citiţi şi:
Iuliana Marciuc îşi caută rochie de mireasă
Un act de curaj, categoric. După trei luni, audienţele în creştere şi feedback-ul telespectatorilor ne-au convins că nu trebuie să schimbăm intervalul orar de difuzare. Cel puţin până în martie, când va începe grila de primăvară, emisiunea nu va suferi nicio modificare.
Sunt şi tineri care se uită la „Confesiuni"?
Sigur că predomină telespectatorii care au peste 40 de ani, dar procentul tinerilor care ne urmăresc este de aproximativ 20%, ceea ce nu e puţin lucru.
Ce invitat sau ce confesiune a reuşit să te uluiască până acum?
Au fost mai mulţi invitaţi care au reuşit să ne emoţioneze până la lacrimi. O prezenţă extrem de plăcută a fost Maria Dinulescu. Am rămas impresionată de ea. A fost prima invitată care a plâns în studio. După aceea au plâns mai mulţi. Ea a plâns mulţumindu-i regizoarei Sanda Manu, cea care i-a fost ca o mamă şi care a ajutat-o foarte mult. Acordurile pianului creează o atmosferă propice emoţiilor invitaţilor, dar şi emoţiei telespectatorilor care vor altceva decât circ şi violenţă.
Emisiunile cu circ, scandaluri, violenţă şi sex au cele mai mari audienţe. De unde crezi că vine nevoia publicului pentru astfel de lucruri?
M-am întrebat deseori, dar n-am găsit încă un răspuns. Medicul fiului meu mi-a dat o explicaţie drăguţă. El mi-a spus că oamenii pe vremuri făceau sex şi nu aveau timp să vorbească despre asta. Astăzi, oamenii nu mai au timp pentru sex şi atunci vorbesc despre el. Nu ştiu ce să zic, cred că am sărăcit sufleteşte, spiritual. Şi-apoi mai este şi vina televiziunilor care, în goana asta după senzaţional, uită de lucrurile cu adevărat importante. E simplu să spui că dai ceea ce se cere, e mai greu, poate şi mai costisitor să oferi alternative.
Trendul asistentelor TV te nelinişteşte sau refuzi să le priveşti ca pe o concurenţă?
Ca pe o concurenţă?! Niciodată! M-a oprit o domnişoară pe stradă şi m-a rugat s-o ajut să devină asistentă. M-am uitat la ea şi am întrebat-o ce pregătire are. Mi-a spus că nimic şi, profund uimită, m-a întrebat, dezarmându-mă - „Dar ce, am nevoie de vreo pregătire?"
O întrebare firească...
Da, mi-am dat seama că acesta este modelul pe care mulţi îl percep. Că există domnişoare care încearcă să-şi depăşească condiţia e una, poate chiar de apreciat. Dar când ajung să facă mai mulţi bani decât o domnişoară doctor, spre exemplu, atunci intervine nedreptatea. Aici însă, ele n-au nicio vină. De vină este sistemul!
Ce te nemulţumeşte cel mai tare în acest moment în societatea românească?
Oamenii. Faptul că nu mai au cuvânt. Faptul că trebuie să restrângi cercul ca să te poţi simţi confortabil, mulţumit, în siguranţă. În general predomină mitocănia, minciuna, prostul gust. Când eşti o persoană expansivă este frustrant să nu te poţi manifesta ca atare doar pentru că ceilalţi, cu mentalităţile şi obiceiurile lor nesănătoase, te obligă să fii circumspect sau cu garda sus. La noi, oamenii au uitat să mai zâmbească unii altora, s-au înrăit. Când revin în ţară după câte un concediu, asta mă izbeşte - calitatea oamenilor! A celor care au sărăcit sufleteşte, care sunt interesaţi de capra vecinului şi de bani. Dar nu de cum să facă ei mai mulţi bani, ci de cum au făcut bani ceilalţi.
În condiţiile acestea, este România ţara în care doreşti să crească fiul tău, micuţul David?
Îl voi lăsa pe el să decidă. Eu încerc să-i ofer cât mai multe variante, iar el, la momentul potrivit, va alege dacă va trăi aici sau în altă parte. Personal sunt mult prea legată de ceea ce fac, pasiunea cu care-mi fac job-ul mă ţine aici. E foarte greu să ajungi un moderator bun într-o
ţară străină. E greu să ajungi în ţara ta, darămite afară!
Eşti categoric o luptătoare. Asta o confirmă şi insistenţa cu care ai crezut în iubire, în povestea ta de dragoste cu Adrian Enache. 15 ani într-un roller-coaster din care aţi coborât logodiţi. De câte ori ai fost tentată să renunţi?
Au fost câteva dăţi în care am vrut să renunţ. Dar nu pentru că obosisem, ci dintr-o revoltă la adresa lipsei mele de moralitate. Am fost educată într-un anumit fel, dar mă complăceam într-o situaţie care nu-mi plăcea deloc. Iar asta în ciuda faptului că nu m-am simţit niciodată ca o amantă. Adrian s-a comportat întotdeauna exemplar, nu a ţipat niciodată la mine, nu mi-a vorbit urât, are o generozitate cum rar întâlneşti şi o sensibilitate aparte. Nu el mi-a generat nemulţumirile, ci situaţia lui. Ţelul meu nu a fost să-l fac să divorţeze, nu m-am rugat pentru asta (cum s-a scris în anumite publicaţii). Ţelul meu a fost să-mi găsesc jumătatea, care putea să nu fie Adrian. Cred că doar când destinul ne scoate în faţă jumătatea, suntem în echilibru şi ne simţim împliniţi. Putea să nu fie el şi atunci ar fi fost o luptă inutilă. Slavă Domnului că n-a fost aşa! El îmi spune că n-a plecat niciodată, că eu am fost cea care a pus de fiecare dată punct. E adevărat, n-a plecat niciodată, dar nici nu s-a mişcat din loc, iar asta era şi mai rău.
Cum au perceput apropiaţii tăi - familia, prietenii îndârjirea cu care ţi-ai urmărit visul? E cineva care te-a sfătuit să renunţi?
Cu Enache nu am avut niciodată o relaţie dramatică. Nu ne-am ascuns, am avut o relaţie bună cu familia şi cu amicii lui. Iar ai mei nu m-au sfătuit niciodată în sensul unei rupturi. Mama are o vorbă - mai bine trăieşti scandalos, decât să supravieţuieşti! Asta spune tot, nu?
Cu toate articolele răutăcioase de tabloid, care s-au scris despre cuplul vostru de-a lungul timpului, publicul a fost totuşi destul de îngăduitor cu tine. Ce crezi că l-a „înmuiat"?
Oamenii sunt sensibili la poveştile de dragoste adevărată. Au fost şi câteva comentarii răutăcioase în urma unor articole apărute. Dar ele au venit de la indivizi a căror părere chiar nu mă interesează. M-am gândit la ce fel de oameni sunt cei care au timp să comenteze despre vieţile altora sub pseudonim, cu venin şi cu vulgarităţi. Şi am ajuns la concluzia că cea mai bună soluţie e să ignor comentariile lor.
Ai petrecut împreună cu Adrian sărbători, aţi mers în vacanţe, aţi făcut un copil. Te-ai simţit iubită. Cu toate acestea ai apelat la serviciile unui psiholog? De ce?
Pentru că felul în care trăiam contravenea propriei mele morale. Sunt momente în care doreşti să asculţi şi o altă părere, iar un psiholog îţi poate oferi uneori mai mult decât o face un prieten. Îţi poate furniza o părere obiectivă, te poate ajuta să te echilibrezi şi să te simţi bine în pielea ta.
Am înţeles că remuşcări vizavi de soţia lui Enache nu ai prea avut, pe considerentul că ai apărut în viaţa lor când în cuplul marital existau deja fisuri. Te-au încercat vreodată remuşcări vizavi de cea de-a patra persoană, de fetiţa lui Enache?
Nu. Şi asta pentru că eu consider că trebuie să ne creştem copiii în spiritul adevărului. Chiar dacă uneori doare. Am vorbit cu fetiţa lui Adrian, ne înţelegem foarte bine. Nu am discutat niciodată cu ea lucruri urâte despre mama ei. În plus, comunicarea bună pe care Adrian o are cu micuţa arată clar că ea a reuşit să treacă cu bine peste tot.
Un moment de răscruce în viaţa ta a fost despărţirea de Remus Posea.De ce a eşuat acel mariaj?
Pentru că m-am îndrăgostit foarte tare de un alt bărbat. Era mai bine să trăiesc în minciună? Să stau într-o familie iubind pe altcineva? Am învăţat din acel mariaj că evitând problemele nu faci decât să le adânceşti. Viaţa în doi e foarte greu de gestionat, nu merge de la sine. Iubirea se cultivă şi, pentru ca lucrurile să funcţioneze, e nevoie de voinţa, răbdarea şi eforturile ambilor parteneri.
Cu Enache a fost dragoste la prima vedere?
Da, cu scântei!
În replică: Dan Negru
" De Iuliana mă leagă o mulţime de amintiri. Am prezentat împreună la TVR mai multe emisiuni, prin '96 - '97. Cu Mişu Cernea, cu Sfinx, cu Talisman, cu cei care erau în vogă pe atunci. "
+ Sociabilă : Am foarte mulţi prieteni.
+ Altruistă: Sar în ajutorul oricui.
- Naivă: Încrederea în oameni este un defect în vremurile pe care le trăim.
- Pătimaşă
Obiectul Adevărului
" Statuia din marmură roz, pe care maestrul Guguianu mi-a oferit-o când am împlinit 30 de ani, se numeşte Ciocârlia şi mă caracterizează foarte mult. "
„Sunt branduită TVR"
Ca orice vedetă care se respectă, Iuliana Marciuc, mare iubitoare de teatru, a probat cu succes şi această artă.
Oamenii te ştiu de la televizor, puţini şi de pe scena de teatru. Ai avut rolul principal în piesa „Patru pe o canapea plus valetul", la teatrul Incomod. Cum te-ai simţit ca actriţă, este o ipostază în care te vom revedea?
A fost sublim, aş repeta oricând experienţa! Am ajuns să joc la invitaţia lui Iurie Darie, iar emoţia pe care o simţeam de fiecare dată pe scenă, aplauzele de la fiecare spectacol, atmosfera care se creează în echipă, prieteniile care se leagă... sunt greu de transpus în cuvinte. E o lume aparte. Am jucat la Teatrul de Comedie, la teatrul Nottara, pentru că teatrul Incomod este un teatru particular, fără o sală anume pentru reprezentaţii. Am fost în turneu cu piesa prin ţară, dar şi în America. Am învăţat să montez singură decorul, asemenea colegilor mei de trupă, am jucat în faţa câtorva zeci, dar şi câtorva sute de spectatori. A fost o perioadă frumoasă, o experienţă pe care aş repeta-o oricând.
Propuneri să joci în seriale şi telenovele ai avut?
Nu, şi cred că am şi o explicaţie: telenovelele se produc la televiziuni concurente, iar eu sunt branduită TVR.
Testul Adevărului
Cătălin Măruţă: Compania în care uneori e pus îl dezavantajează, dar el se complace în ea. Din ce motiv? Doar el ştie!
Simona Gherghe: Nu am cunoscut-o, mi se pare o fiinţă extrem de fragilă şi care are norocul să fie la început de carieră într-un loc care-i aduce nu neapărat faimă, ci bani.
Adrian Enache: Un artist adevărat, cu un suflet foarte mare, cel mai generos bărbat dintre toţi pe care i-am întâlnit.
Bianca Drăguşanu: Ea n-are nicio vină!
Cătălin Botezatu: Un excentric!
Cristina Ţopescu: Un destin... mă feresc să spun nefericit, căci fiecare îşi găseşte cumva echilibrul. Un destin nemeritat.
Carte de vizită
- Licenţiată a Facultăţii de Cibernetică Economică, ASE.
- A fost crainică între anii 1990 -1996, la TVR1.
- 1996 - 2002 a găzduit emisiuni şi programe speciale, precum: „Seara porţilor deschise", „Impas în doi", „Muzica e viaţa mea", „90 de minute pentru sufletul tău", „Miezul zilei", în a căror realizare s-a şi implicat.
- În 2002 şi 2003 a făcut parte din echipa producătoare a Festivalului Internaţional „Cerbul de Aur", în calitate de realizator, iar în perioada 2004 - 2005 a contribuit la realizarea aceluiaşi festival şi a fost unul dintre prezentatorii săi.
- În prezent, moderează emisiunea „Confesiuni" (TVR 2).
* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza