Adevarul.ro

Artistul nu vrea să audă de colindele în engleză şi crede că are datoria de a ne învăţa să vorbim din nou româneşte. Tudor Gheorghe „predă” cultură românească la fiecare spectacol al său. Şi nu o face doar pentru cei de aici, din ţară, ci şi pentru cei de peste hotare.

La inceputul anilor '80, muzicianul Tudor Gheorghe a fost tentat să plece în străinătate. Era mare sărăcie în ţară, comuniştii îl interziseseră şi îi era din ce în ce mai greu. Dar a rezistat tentaţiilor şi a rămas aici pentru a le face românilor viaţa mai frumoasă.

“Am fost de multe ori tentat să plec în Occident. Era din ce în ce mai greu în ţară, mai ales înainte de Revoluţie. Cel mai tare mă tenta opulenţa, bogăţia de dincolo. Îmi amintesc că prin acei ani am fost la Lyon şi m-am întâlnit acolo cu o ţărancă româncă. Venise în vizită la fiica ei. Eram în faţa unor vitrine, pline cu bunătăţi şi ea a spus: «Domnule Tudor Gheor­ghe, Dumnezeu e nedrept. Noi în ţară suntem aşa săraci şi uitaţi câte sunt pe aici»”. Nu a plecat, totuşi.

 “Eu cred în ceea ce cânt şi «fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n ţara ta», spune muzicianul. Tudor Gheorghe afirmă că a fost mereu sincer cu publicul şi că nu i-a fost teamă niciodată să spună adevărul, indiferent de consecinţe. “Oamenii vin încă în număr mare la spectacolele mele, pentru că în 30 de ani nu i-am minţit niciodată.

Chiar dacă multe voci politice s-au răsculat împotriva mea, şi asta nu doar în perioada comunistă, când am fost interzis, ci şi de curând, eu am spus întotdeauna adevărul publicului meu”.

Tudor Gheorghe iubeşte oamenii

În anul 2000, apărea albumul “Mie-mi pasă!” în care Tudor Gheorghe cântă despre nepăsarea clasei politice faţă de tinerii care au murit în ‘89 şi faţă de popor, despre lăcomia politicienilor, îmbogăţiţi pe spatele românilor sărăciţi tocmai de setea de avere a celor care îi conduc.

Şi acum, după opt ani de la apariţia acestui album, simte aceeaşi lehamite faţă de politicienii din România:“De când am lansat albumul «Mie-mi pasă!», nimic nu s-a schimbat în ţara asta. Dimpotrivă, totul merge mai rău. Aproape nimeni nu mai vorbeşte de tinerii aceia care au murit în ‘89.

De aceea, voi relansa spectacolul anul viitor, când se împlinesc 20 de ani de la Revoluţie. Va fi un spectacol pentru neuitare. E nevoie să ne readucem aminte de acei tineri”.

Pe acest album, Tudor Gheorghe închină un imn suferinţei şi dorului de ţară a celor plecaţi peste hotare în “Colindul celui fără de ţară”. Este o dovadă că iubeşte oamenii şi îi ascultă.

Deşi nu a fost niciodată plecat din ţară de Crăciun, cântecul său redă în profunzime durerea sfâşietoare a celor care nu pot împodobi bradul, nu îşi văd familia de sărbători, se simt ai nimănui şi părăsiţi: „Orice-ai fi şi unde te-ai tot duce, /Cât ai fi de rău şi cât de bun, / Că mai crezi sau nu mai crezi în cruce, / Cel mai greu îţi este de Crăciun. / Unde-ai fi şi orice-ai fi, bătrâne, / Dacă dorul şalele ţi-a frânt, / Şi din dor atât îţi mai rămâne, / Să ­te-apleci cu faţa la pământ. / Şi să plângi când alţii-n sărbătoare / Hohotesc de parcă ­te-ar sfida / Şi să-ţi plângi durerea ta cea mare / Şi să plângi de dor de ţara ta”.

Pledoarie pentru limba română

Una dintre marile iubiri ale lui Tudor Gheorghe este limba română. Aceea curată şi „nealterată”, de la începuturi, pe care noi am uitat-o, fiind invadaţi de “englezisme” şi neologisme. De colindele în engleză nici nu vrea să audă. „Da, e moda asta de a colinda în engleză şi să ne stâlcim limba, să scuipăm pe ea. Am uitat să o vorbim...”.

Şi acesta este unul dintre motivele pentru care a rămas în ţară. Consideră că are datoria de a ne învăţa să vorbim din nou româneşte. Tocmai de aceea, în acest an a plecat în turneu cu „Taina Cuvintelor”, un spectacol în care ne învaţă istoria poeziei româneşti:

„Ca să reînvăţăm româneşte, trebuie să ne întoarcem la scrierile lui Miron Costin, ale Văcăreştilor, ale lui Cantemir şi să ajungem la Alecsandri. Şi în final să ne închinăm la Eminescu şi Macendonski, care ne arată cât e de frumos graiul nostru”, spune Tudor Gheorghe.

Cântăreţul face o pledoarie continuă şi pentru folcor, pentru că doar în el regăsim limba noastră în stare pură. Este vorba de rădăcinile şi identitatea noastră, pe care nu trebuie să le pierdem, oriunde ne-am duce.

Îl cântă, culege poezii din folclor şi le pune pe muzică, pentru a le face mai accesibile publicului: „Dacă eu nu fac folclorul, atunci cine să-l mai cânte? Vreau să restitui poporului ceea ce a pierdut sau a uitat de-a lungul timpului, ceea ce îl defineşte, folclorul”, afirmă Tudor Gheorghe.

Nu renunţă la proiectele sale

 „Bardul” din Craiova „predă” cultură românească la fiecare spectacol al său. Şi nu o face doar pentru cei de aici, din ţară, ci şi pentru cei de peste hotare. El nu a primit niciodată vreun sprijin din partea statului, chiar dacă l-a solicitat.

„Deşi promovez limba, folclorul şi cultura română, nu am primit niciodată vreun ajutor din partea Ministerului Educaţiei sau Culturii. Le-am cerut sprijinul. Dar pe ei nu îi interesează astfel de lucruri.

Când m-am dus să le cânt românilor de peste graniţe, m-am dus chemat de ei şi nu ajutat de statul român. Aşa că o să mă descurc singur de acum înainte şi nu voi renunţa la proiectele mele”, spune Tudor Gheorghe.

Moş Crăciun există!

Publicul îl iubeşte, tocmai pentru că îi oferă valoare, adevăr şi se apropie de ei cu sufletul. Aşa cum numai un copil o poate face. Cu zâmbet ştrengăresc şi ochi vii, luminoşi, Tudor Gheorghe spune: „Eu voi fi întotdeauna un copil. Iar în Moş Crăciun cred şi acum, la 63 de ani. Dacă nu mai crezi în Moşul, înseamnă că ai pierdut copilul din tine şi nu vei fi niciodată fericit”.