VIDEO Piatra Andreaua, comoara Tismanei

În locurile care odinioară adăposteau aurul ţării de furia războiului sunt câteva privelişti memorabile. Una dintre acestea este Piatra Andreaua, o stâncă cu formă ciudată, ca nişte mâini împreunate pentru o rugăciune. E greu să te hotărăşti încotro să-ţi îndrepţi mai întâi paşii când ajungi în orăşelul de la poalele Masivului Vâlcan. Fiecare colţ al Tismanei are ceva special şi ţi se strecoară în inimă.

Vrei să mergi să te rogi la Mănăstirea Tismana, cel mai vechi aşezământ monahal din Ţara Românească sau să urci în munţi, la schiturile Cioclovina de Sus şi de Jos? Vrei să ajungi la una dintre cele nouă arii naturale protejate din zonă sau îţi doreşti să intri şi tu în peştera care a adăpostit tezaurul României în timpul celui de-al Doilea Război Mondial? Orice alegere ai face, simţi că vrei să vezi totul, să nu cumva să-ţi scape ceva. Tismana e un răsfăţ pentru suflet. Şi e unul dintre locurile acelea care te fac să te simţi mândru de ţara ta.

Toboşarul anunţă ştirile

Drumeţia noastră a început din satul Sohodol, acolo unde se află aria protejată Piatra Andreaua. Până în localitate e uşor de ajuns cu maşina. Din şoseaua spre comuna Padeş se desprinde, spre dreapta, un drum comunal, de-a lungul căruia sunt înşiruite Costeni şi Izvarna. Urmează mai multe suişuri şi coborâşuri, apoi zăreşti Sohodolul, scăldat în lumina caldă care inundă valea pârâului Pocruia.

Ghidul nostru este Nicolae Tomoniu, fost profesor de matematică, acum pensionar şi un împătimit cercetător al istoriei locale. „Satul Sohodol se distinge prin faptul că aici încă se păstrează obiceiul ca noutăţile şi veştile să fie anunţate localnicilor de către un toboşar", explică dascălul. De fiecare dată când are de dat vreo veste în sat, Mihai Frăţilescu urcă pe Vârful Cornului, un deal din împrejurimi. Traseul nu-i greu defel. Oricine îl poate străbate în cel mult un ceas, aşa că hotărâm să-l însoţim pe toboşar în misiunea sa.

Pe măsură ce înaintăm, satul se pierde în depărtare, iar în zare se întrevăd colinele Tihomir şi Măgura. Curând, simţi că ţi se taie răsuflarea atunci când în faţă se înalţă Piatra Andreaua, o stâncă masivă, cu formă ciudată, ca două mâini împreunate pentru o rugăciune. Aici e loc de popas, iar Mihai Frăţilescu îşi potriveşte toba şi, după ce o loveşte zdravăn, începe să strige: „Băăăăăă, i-auzi băăăă! Primarul vă cheamă duminică la căminul cultural, băăă!". Vocea sa groasă face să răsune toată valea de ecoul care se sparge deasupra Sohodolului.

Expediţie în peştera tezaurului

Piatra Andreaua - „mâinile“ naturii întinse spre cer

Pe lângă drumeţia de la Sohodol e timp destul şi pentru o expediţie în peştera de lângă Mănăstirea Tismana. Urmaţi indicatorul de lângă Îsfântul lăcaş şi urcaţi treptele din piatră. La capătul scării se zăreşte intrarea, săpată în stâncă şi închisă cu un grilaj. Cheia lacătului stă la maica Maria. Din gura peşterii se revarsă apa, într-un şuvoi aprig care dă naştere unei cascade în spatele mănăstirii, ajungând apoi în râul Tismana.

Ne punem cizmele din cauciuc în picioare şi pătrundem în grotă. Suntem într-o primă cavernă, strâmtă şi aproape toată inundată, din care porneşte un culoar strâmt. Urmându-l, ajungem în cea de-a doua încăpere, mult mai spaţioasă. Aici a fost ascuns, din 1944 până în 1947, tezaurul României: 200 de tone de aur, cărora li s-au adăugat cele 12 tone ale statului polonez, lăasate ţării noastre spre păstrare. Pe acelaşi versant cu peştera se află şi grota unde Sfântul Nicodim, ctitorul Mănăstirii Tismana, se retrăgea pentru reculegere. Mai multe cruci străjuiesc intrarea, însă până acolo urcuşul e greu şi, ca să te-ncumeţi la o aşa aventură, trebuie să fii un căţărător bun.

Plimbare prin pădurile seculare

Tismana este destinaţia perfectă pentru toţi cei care iubesc natura. 82% din teritoriul localităţii face parte dintr-un sit protejat, întins pe o suprafaţă de peste 87.000 de hectare. Tismana are cele mai multe arii naturale în cadrul sitului: nouă din 16. Cei care ajung aici au ocazia să viziteze rezervaţiile Izvoarele Izvarnei, Muntele Oslea ori pădurile seculare din Pocruia, Tismana şi Cioclovina.

"Satul Sohodol se distinge prin faptul că aici încă se păstrează obiceiul ca noutăţile şi veştile să fie anunţate localnicilor de către un toboşar."
Nicolae Tomoniu
pensionar

Centru de agrement

- LOCALIZARE. Tismana se află la de 30 de kilometri de municipiul Târgu-Jiu.
- ACCES. Din Târgu-Jiu puteţi veni cu maşina pe DN 67D, spre Baia de Aramă, apoi pe DJ 672A. Cea mai apropiată staţie de cale ferată se află în municipiul reşedinţă de judeţ.
- CAZARE. În apropierea Mănăstirii Tismana funcţionează un hotel cu 120 de locuri şi cantină-restaurant, aflat în administrarea Mitropoliei Olteniei. Tariful pentru o noapte de cazare într-o cameră dublă este de 80 de lei, iar o cameră single costă 60 de lei pe noapte. Vă puteţi caza şi la Vila Ursu sau la pensiunile agroturistice, unde tarifele variază între 60 şi 90 de lei pe noapte.
- AGREMENT. În vecinătatea mănăstirii există un centru de agrement cu terenuri de tenis, volei şi fotbal. De asemenea, puteţi face drumeţii pe trasee marcate, cu durate cuprinse între trei şi cinci ore şi puteţi vizita păstrăvăria Tismana.
- INFORMAŢII. Detalii despre Tismana găsiţi pe site-urile tismana.ro, manastirea-tismana.go.ro, rezervatiagorjului.ro şi primariatismana.ro.

Drumeţie spre liniştea schiturilor Cioclovina

Schitul Cioclovina de Jos se află la cinci kilometri de Tismana  Foto: Nicolae Tomoniu

Iubitorii de drumeţii pot urca la schiturile Cioclovina de Jos şi Cioclovina de Sus, aflate la cinci kilometri de Mănăstirea Tismana. Traseul este marcat şi nu are un grad de dificultate ridicat. Fie că porneşti din Tismana sau de la mănăstire, drumul spre primul schit trece prin pasul Cerna. Ajungi la Schitul Cioclovina de Jos, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, după aproape două ore de mers.

Prima atestare a bisericii datează din anul 1600. Actuala biserică a fost construită în 1715 de doi egumeni de la Mănăstirea Tismana, Nicodim şi Atanasie. Lăcaşul are nouă metri lungime şi este construit din piatră de munte. Schitul a fost locuit de călugări până în 1949, după care aici au vieţuit doar maici. 

Cei care au o condiţie fizică mai bună pot să urce şi la schitul Cioclovina de Sus, aflat la o distanţă de trei kilometri, chiar pe vârful Cioclovina, la o altitudine de 970 de metri. Priveliştea este minunată, însă poteca spre lăcaş e mult mai abruptă, aşa că traseul trebuie parcurs cu atenţie. Construită din cărămidă şi piatră în 1714 de Constantin Cantacuzino, biserica se află într-o zonă împădurită peste care stăpâneşte liniştea.

Numele muntelui şi al celor două schituri, Cioclovina, este o derivaţie de la „ciocli", aşa cum li se spunea persoanelor care îi îngrijeau în aceste părţi pe bolnavii de ciumă.