Primele Jocuri Olimpice de iarnă din istorie

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Acum 88 de ani, la Chamonix, în Franţa, era în plină desfăşurare „Săptămâna Sporturilor de Iarnă“.  Material realizat de redacţia Historia.

Între membrii delegaţiei Norvegiei, bărbaţi înalţi, sobri, în costume de culoare închisă, cu steagul ţării pe piept, o fetiţă cu fustiţă albă şi cu o pereche de patine în mâna dreaptă pare un copil rătăcit printre cei mari. E, într-adevăr, un copil Sonja Henie; n-are nici 12 ani şi se prezintă la prima competiţie internaţională de anvergură din viaţa ei de până acum. E 25 ianuarie 1924, suntem în Franţa, la Chamonix, staţiunea aflată la poalele vârfului Mont-Blanc, iar primele Jocuri Olimpice de iarnă din istorie sunt gata să înceapă.

O observaţie doar: competiţia va primi statut olimpic abia un an mai târziu, în 1925; acum se numeşte doar „Săptămâna Sporturilor de Iarnă" (sau „Jocurile de Iarnă") şi se desfăşoară în preziua găzduirii, de către Paris, a celei de-a VIII-a Olimpiade moderne.

„Tratament egal pentru sporturile de iarnă"

Atunci când - la Congresul Comitetului Internaţional Olimpic (CIO) de la Lausanne, din iunie 1921 - Contele Clary şi Marchizul de Polignac, membrii francezi ai CIO, au pus în discuţie organizarea unor Jocuri Olimpice consacrate doar sporturilor de iarnă, reprezentanţii ţărilor scandinave au sărit ca arşi; nu puteau fi de acord cu o competiţie care ar fi diminuat teribil importanţa Jocurilor Nordice, pe care le organizau încă din 1901. Aceea era însă o manifestare sportivă cu caracter local şi, în plus, mai multe ţări din Europa Centrală şi Occidentală se aflau şi ele în poziţia (şi aveau posibilitatea) de a organiza un asemenea concurs - au plusat francezii. Mai mult, câteva sporturi de iarnă fuseseră deja incluse în programul olimpic: probele de patinaj artistic, în cadrul Jocurilor Olimpice de vară de la Londra, din 1908 (un prim paradox, iată, care se cerea soluţionat), iar hocheiul pe gheaţă, în programul JO de vară de la Anvers din 1920.

Hans Eidendeug sare de pe trambulina din Chamonix, în februarie 1924   Foto: Photoland/Corbis Images



La Lausanne, în 1921, se cerea astfel „tratament egal pentru sporturile de iarnă", iar Comitetul Internaţional Olimpic identifica o formulă de compromis, acordând patronajul său pentru organizarea unor „Jocuri de Iarnă", cu ocazia celebrării celei de-a opta Olimpiade din era modernă, de la Paris, în 1924. Viitoarea competiţie dedicată sporturilor de iarnă nu primea încă statut olimpic, dar urma să fie organizată tot de către francezi, în preziua jocurilor pariziene.

Zăpada, armata şi ploaia

A urmat desemnarea staţiunii Chamonix drept gazdă a acestor „Jocuri de Iarnă" cu caracter special şi un contract între Comitetul Olimpic Francez şi Chamonix a fost semnat la 20 februarie 1923; prin acesta, orăşelul de lângă vârful Mont-Blanc îşi lua o sumedenie de obligaţii.

Cea mai importantă era, evident, aceea de a organiza competiţia în ianuarie sau februarie 1924, construind în acest sens o pistă de bob, un patinoar dotat cu toate utilităţile şi o trambulină pentru săriturile cu schiurile. Acestea sunt realizate cu precizie de ceasornic, numai că o ninsoare care cade chiar la finalul lui decembrie 1923 în staţiune - în 24 de ore, stratul de zăpadă are nu mai puţin de 1,70 m - pune în pericol desfăşurarea întregii competiţii. E chemată în ajutor armata, iar operaţiunile de deszăpezire se întind pe durata primelor trei săptămâni ale lunii ianuarie.

Când e totul gata, o ploaie violentă se abate asupra oraşului, iar patinoarul se transformă într-un lac; ajunşi deja la faţa locului, sportivii nu au unde să se antreneze, iar oficialii iau în calcul chiar anularea câtorva probe. Peste noapte însă, totul îngheaţă, iar Chamonix e, într-un final, pregătit să-şi întâmpine oaspeţii.

image

Echipa de curling a Marii Britanii (alcătuită exclusiv din scoţieni), la Chamonix (28 ianuarie 1924); aceştia sunt primii medaliaţi olimpici cu aur din istoria disciplinei   Foto: Guliver/Getty Images



Gălăgia veselă a festivităţii de deschidere

Vineri, 25 ianuarie, sportivi din 17 ţări iau în stăpânire oraşul. Zgomotoşi, cu tot cu schiuri, patine şi boburi, se întâlnesc la ora 14.30 în faţa Hotel-de-Ville şi traversează staţiunea, pe Rue Nationale şi pe Avenue du Casino. Rând pe rând, pătrund în patinoarul care va găzdui festivitatea de deschidere delegaţiile Austriei, Belgiei, Canadei, Estoniei, Statelor Unite ale Americii, Finlandei, Franţei, Marii Britanii, Ungariei, Italiei, Letoniei, Norvegiei, Poloniei, Suediei, Elveţiei, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei.

Dacă închizi ochii, poţi să-i şi vezi: iată-l, stingher, pe singurul reprezentant al Estoniei (care nici măcar nu s-a mai prezentat în concurs), iată delegaţia stufoasă a ţării-gazdă, Franţa (cu cei 39 de sportivi ai săi), iat-o pe Sonja Henie, de nici 12 ani, printre colegii ei mai mari, norvegieni; şi iată-i pe purtătorii de drapel ai tuturor ţărilor participante cum îl înconjoară pe schiorul francez Camille Mandrillon, care rosteşte clar şi tare jurământul olimpic: „Jurăm că ne vom prezenta la Sporturile de Iarnă prilejuite de celebrarea celei de-a opta Olimpiade în mod loial, respectând regulile care guvernează competiţia şi participând în spirit cavaleresc, pentru onoarea ţării noastre şi pentru gloria sportului".

Afişul oficial

În 1924, Societatea de Căi Ferate Franceze a însărcinat câţiva artişti cu realizarea unor postere care să promoveze „Jocurile de Iarnă" din staţiunea Chamonix. Printre aceştia s-a numărat şi Auguste Matisse, al cărui desen a avut în centrul său pista de bob. Posterul cu pricina, produs în aproximativ 5.000 de exemplare, e considerat astăzi afişul oficial al primelor Jocuri Olimpice de iarnă.

image



Competiţia la care a debutat Sonja Henie

Sâmbătă, 26 ianuarie, pe Stade Olympique du Mont-Blanc din Chamonix are loc deja prima probă a „Jocurilor de Iarnă": patinaj viteză - 500 m. 27 de concurenţi se prezintă la ora 10.00 pe patinoarul oficial; cel mai rapid e americanul Charles Jewtraw, care parcurge jumătatea de kilometru în 44 de secunde. E prima medalie de aur a competiţiei şi - dat fiind că, în 1925, Comitetul Internaţional Olimpic decide că la Chamonix, cu un an mai devreme, a avut loc, de fapt, prima ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă - e şi prima medalie olimpică „de iarnă" din istorie.

image

Sonja Henie, în timpul concursului olimpic   Foto: Guliver/Getty Images



Câteva zile mai târziu intră în concurs, la proba individuală feminină de patinaj, şi cea mai tânără concurentă de la Chamonix: Sonja Henie, născută în aprilie 1912. Reprezentanta Norvegiei se va clasa, în urma programului de figuri impuse şi a celui de figuri libere, doar pe locul 8 din opt concurente; dar va impresiona prin calitatea execuţiei şi prin prospeţime. Şi-şi va adjudeca, fără prea mari probleme, următoarele trei titluri olimpice supreme (în 1928, 1932 şi 1936; singura patinatoare din istorie cu trei medalii olimpice de aur în palmares; şi consecutive pe deasupra). La Chamonix, în 1924, câştigă însă austriaca Herma Szabo-Planck, de 22 de ani.

Privind retrospectiv, paradoxul e în proba masculină: patinatorul suedez Gillis Grafström se află în situaţia - nemaiîntâlnită până atunci - de a-şi apăra medalia olimpică „de vară" la primele Jocuri Olimpice de iarnă. Grafström câştigase titlul suprem în proba sa la JO de vară de la Anvers, în 1920; şi face acelaşi lucru şi la Chamonix, devenind singurul sportiv din istorie care câştigă şi un aur „de vară", şi un aur „de iarnă" în aceeaşi probă individuală.

În după-amiaza zilei de 3 februarie, duminică, are loc şi finala la hochei; o finală clasică încă de pe-atunci: se întâlnesc echipa Canadei şi cea a Statelor Unite ale Americii. Câştigă canadienii, cu 6-1, aceştia reuşind, pe parcursul întregului turneu, să marcheze de 110 ori, iar pucul adversarilor (oricare ar fi fost ei) să nu intre în poarta lor decât de trei ori.

Mai citiţi în acest număr:

DOSAR: Malaxa vs Auschnitt, războiul nababilor

Importanţi membri ai camarilei regale, industriaşii Nicolae Malaxa şi Max Auschnitt se vor întrece, pe parcursul anilor interbelici, în a câştiga favorurile lui Carol al II-lea; mai cu seamă în timpul partidelor de pocher care aveau loc frecvent la Palat. În vara lui 1939, Auschnitt dispare de la masa de joc şi devine victima unui proces răsunător.

RADIOGRAFIE: Alcoolismul în Imperiul rus

În preajma Primului Război Mondial, ultimul împărat al Rusiei, Nicolae al II-lea, interzicea producerea şi comercializarea alcoolului pe întreg teritoriul Rusiei. O decizie temerară, menită să asaneze societatea, lovită de un viciu „secular"...

PATRIMONIU: S.O.S. bisericile Olteniei!

Patrimoniul ecleziastic al Olteniei e în pericol. O dovedeşte fără drept de tăgadă o lucrare publicată recent, care inventariază, judeţ după judeţ, biserici-monument istoric din zonă, laolaltă cu problemele acestora.

INEDIT: Escadrila sanitară de pe Frontul de Est

Citiţi în „Historia" incredibila poveste a Escadrilei Albe, singura formaţie de acest tip din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial alcătuită preponderent din femei. Menirea ei pe Frontul de Est era să-i transporte pe cei răniţi foarte grav la spitalele din zona interioară. 

image
Stil de viață



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite