Pe lângă sexul fără soţ adesea am trecut

Simona Catrina scrie, cu verva cu care ne-a obişnuit, despre dragostea din căsnicie şi despre cea dinafara ei, sub genericul „Voulez-vous tango avec moi?". Această rubrică putea rămâne nesemnată, întrucât cititoarele oricum ghiceau de la primele rânduri cine e autoarea. Desigur, Simona Catrina, jurnalista care se încumetă să abordeze, cu talent şi umor, în paginile revistei „Tango“, dar şi în publicaţia noastră, teme

În numărul din octombrie al „revistei de citit şi iubit", sub genericul „Voulez-vous tango avec moi?", Simona încearcă să afle care femei au parte de mai mult sex. Ea îşi însoţeşte consideraţiile cu citate celebre, al căror cinism poate fi savurat în continuare: „Un bărbat se însoară pentru a avea o casă, dar şi pentru a nu fi bătut la cap tot timpul cu sex şi alte tâmpenii de genul ăsta." (W. Somerset Maugham); „Nimic nu mă face să uit de dragoste aşa ca sexul." (Staci Beasley); „Care sunt cele patru cuvinte pe care vrei să nu le auzi niciodată când faci sex? Iubitule, am ajuns acasă!" (Ken Hammond); „Ce ştiu eu despre sex? Sunt un bărbat însurat." (Tom Clancy); „O femeie emancipată este cea care are parte de sex înainte de căsătorie şi de un job după." (Gloria Steinem).

Lumea e împărţită în două: oamenii căsătoriţi şi oamenii clinic sănătoşi. Nu vreau să spun că familiile serioase au ceva la cap, Doamne fereşte. Au, în schimb, câte ceva la aproape toate celelalte segmente anatomo-fiziologice. Excepţiile mă vor ierta, chiar dacă nu mă vor uita.

În emisiunea de azi, vom discuta despre cine are parte de mai mult sex: oamenii de casă ori burlacii fără frontiere?

Comemorări. Veşnica potolire

Într-o zi, într-un restaurant, două tipe de la masa de-alături mă credeau probabil surdă, fiindcă vorbeau cu sonorul măreţ: „Tu ştii că eu n-am mai făcut sex de două luni jumate?". Cealaltă a respins la centru, ca-n fotbal, după un gât şi-o plescăială de vodka-lemon: „Măi, măcar tu ai o scuză, fiindcă n-ai pe nimeni. Eu n-am mai făcut sex de trei luni şi sunt măritată!". Pe această cale, ţin să le mulţumesc gălăgioaselor mele vecine de şniţel, pentru că mi-au oferit o idee de articol.

Amândouă se învârteau pe la 30 şi ceva de ani, vasăzică nu căzuseră în vreun catabolism încărcat de cârcei existenţiali sau celulită formală. Erau la etatea despre care almanahurile pentru femei susţin că e floarea sexualităţii feminine, stadiul când au şi frumuseţe (încă), şi experienţă (deja). O combinaţie-trăsnet. Atât de bubuitoare pasămite, că îi lăsase fără grai şi fără erecţie pe partenerii lor oficiali, respectiv ipotetici. Se vedea că erau sincere, nu repetau vreo scenă de telenovelă. Mâncau pe fond nervos, iar noi ştim de la cercetătorii britanici că sexul, mâncarea şi alcoolul sunt vase comunicante. Şi  când unul scârţâie, celelalte se umflă.

Măritata avea ambele fălci pline - altfel, judicios repartizate, într-una molfăia cartofi prăjiţi, într-una carne, iar salata de varză îi tot scăpa printre dinţii din faţă. Avea un cap ca un malaxor. Observam toate astea deoarece chelnerul întârzia elegant cu comanda mea şi n-aveam la mine niciun sudoku.

Cealaltă mesteca legal, în schimb pilea nişte tărie, cam precipitată. Avea experienţă, cunoştea perfect pantomima prin care îi transmitea ospătarului, de la vreo 20 de metri, că mai vrea un dublu. Probabil că tandemul fără tandreţe ar fi fost un studiu de caz interesant, dar între timp mi-au adus şi mie frigăruia şi-am încetat să-mi mai bat capul cu deficitul lor de păcate trupeşti.

Ofiţerul sărutării civile

Abia după ce m-am îndestulat, am revenit la cugetările privind şansa umanităţii de a avea o viaţă sexuală decentă. De-atunci, prospectez terenul, deşi nu e simplu să faci cercetări pe tema asta. Cunosc sute de persoane, dar nu-mi permit să le întreb când s-au culcat ultima oară cu cineva. Aşa că le aştept să vorbească ne-ntrebate.

Cei desperecheaţi au senzaţia că lumetul căsătorit are hormonii ordonaţi cu meticulozitate cazonă. Că, dacă tot împart un pat, cât le mai ia să-şi încolăcească un picior, două, să se atace senzual şi să se achite de îndatorirea conjugală?

Totuşi, am auzit de prea multe ori, în viaţa mea, că singurele lucruri sigure pe lume sunt moartea, taxele şi blazarea conjugală. Anecdotica legată de soţii care dorm fund în fund e foarte stufoasă. Şi-atunci, nu cumva cei fără zgardă se zbenguie mai mult şi mai plăcut?

Gata să zic: ba da. Însă în clipa aia, mi-am amintit de câte ori i-am auzit pe cei singuri protestând că în ziua de azi nu te mai poţi baza pe relaţiile spontane şi încinse. E uşor de zis: sunt singură, mă culc cu cine vreau. Dar cel pe care-l vrei e de aceeaşi părere?  

Dacă nu sunt căpătuite cu un partener oficial, femeile tind să renunţe şi la micul răsfăţ sexual. Suntem prea comode ca să acceptăm relaţiile fără obligaţii, oricât de plăcute fizic ar fi. Lipsa de îndatoriri şi răspunderi înseamnă şi lipsă de drepturi. Şi nu există prea multe femei care-şi asumă riscul ca, atunci când îşi întreabă amanţii de ce nu fac Crăciunul cu ele, să încaseze un răspuns în plex: fiindcă-l fac la nişte prieteni de-ai mei, ­m-au invitat şi-am zis deja da, scuze - dar du-te şi tu la maică-ta, nu sta singură-n casă, pun pariu că ţi-a făcut piftie, brad şi sărmăluţe!

Ştiu femei care-şi reprimă ispitele trupului de teamă că se vor îndrăgosti de amanţii ocazionali, iar aceştia le vor face inima şvaiţer, cu prima ocazie - mai exact, a doua zi după zvăpăiata împreunare, când ei se vindecă brusc de amnezie şi-şi aduc aminte că sunt însuraţi. Deşi sunt libere ca peştele oceanic, femeile fără atârnături conjugale sunt penibil de neprihănite.

„Ăăă...ăăă..."

Ţin minte că-mi povestea o prietenă cum a fost ea odată la ginecolog, iar ăla i-a pus întrebarea-fără-de-care-niciun-ginecolog-nu-poate-funcţiona: când aţi avut ultima menstruaţie? Ea a răspuns, politicoasă: „ăăă... ăăă...". Liniştea aseptică a clinicii era întinată doar de-o muscă. Doctorul aştepta împăiat. Tăcerea se prelungea insuportabil. Ochii femeii se agitau ca figurinele din păcănele, se încorda să-şi aducă aminte de când nu şi-a mai cumpărat tampoane. Până la urmă, pacienta şi-a amintit ca prin vălătuci că, la ultimul incident hemoragic, şi-a pătat blugii când stătea la coadă să plătească telefonul, deci era prima sau a doua zi, că numai începătoarele mai păţesc aşa ceva de la a treia zi încolo. Şi cum plătea telefonul numai în ultima zi dinainte să i-l taie, iar asta era pe parcă pe 18 ale lunii, mmm.... mîmîmî... pîpîpî... a, da, i-a dat rezultatul: în jur de 20 martie, domnu' doctor!
În momentul în care îţi ştii pe dinafară CNP-ul, dar uiţi ziua când îţi vine (inima la loc), e clar că viaţa ta sexuală e o pârloagă. O femeie care face sex măcar o dată pe lună recită şi-n vis graficul menstrual, altfel ­s-ar putea ca următoarea certitudine din viaţa ei să fie faptul că i-a mişcat ceva bizar în burtă.

La şoc automat

Se dă următoarea ecuaţie cu două necunoscute şi mai mulţi necunoscuţi: nu eşti măritată, vrei să faci sex, dar n-ai cu cine; eşti măritată, ai cu cine face sex, dar nu vrei. Să se calculeze valoarea lui x şi probabilitatea de a avea un trai erotic echilibrat. 

Nu doar frecvenţa actelor de vitejie sexuală ne interesează, ci şi calitatea lor. După aceleaşi formule, femeile măritate au impresia că burlacele au parte de o viaţă erotică mai rafinată, mai măgulitoare, asezonată cu plăceri fermecător-perverse. Nevestele îşi amintesc obsesiv că amantele sunt cele iubite, de fapt - logic şi etimologic vorbind. Orice femeie căsătorită, pentru care preludiul se reduce la „ce zici, ai chef?", intuieşte că preludiul amantei e lung, mătăsos şi tantric.

La rândul ei, amanta crede că statutul de nevastă aduce cu el automat tehnici sexuale noi. O amică de-a mea se complicase magistral cu un tip însurat şi, la un moment dat, fiindcă el nu-şi surghiunea soaţa oficială mai repede, s-a răzbunat. A căutat-o pe doamna înşelată şi i-a spus toată tărăşenia, cum că de fapt domnul o iubeşte pe ea şi că ar fi bine să-i redea libertatea. Legala a înţepenit doar o secundă, până când şi-a amintit formula magică: „Mă mir că dumneata crezi asta, eu sunt gravidă-n cinci luni şi soţul meu e foarte fericit că va avea un urmaş!".

Amica mea era de două ori şocată. În primul rând, văzuse burticica nevestei, dar se bucura că e grasă, nu-i trecea prin cap că inamicul se împuiază fatalmente. În al doilea rând, de câte ori făcea sex cu ea, amantul se vâra în câte trei prezervative puse unul peste altul, ca „papa cu-a lui trei coroane". Era veşnic terorizat de orice eroare umană sau de pilotaj contraceptiv sau veneric. Ea a protestat, ofensată, însă el îi explicase că aşa procedează cu toate femeile din viaţa lui, inclusiv cu nevastă-sa - „pe vremea când aveam o relaţie fizică, demuuuult". Că cică avea el o fobie cu igiena, cu protecţia, cu... Şi când colo, frica păzea numai pepenii adulterini, că pe cei de-acasă îi dospise.

Deci tot nu ne-am înţeles: cine face sex mai mult şi mai bun? Măritatele sau celibatarele? Asta e ca şi cum te-ai întreba cine trăieşte mai sigur: cei angajaţi cu carte de muncă şi job stabil sau cei care fac afaceri şi depind de bursă? Rişti şi câştigi. Totul se raportează la preţul barilului de curaj.

"Dacă nu sunt căpătuite cu un partener oficial, femeile tind să renunţe şi la micul răsfăţ sexual. Suntem prea comode ca să acceptăm relaţiile fără obligaţii, oricât de plăcute fizic ar fi."

"Femeile măritate au impresia că burlacele au parte de o viaţă erotică mai rafinată, mai măgulitoare, asezonată cu plăceri fermecător-perverse."