Adevarul.ro

Pentru că nu ne permitem să cumpărăm locuinţe mai mari, avem tendinţa de a ne lua canapele imense, numai bune să ne satisfacă nevoia acută de relaxare.

Ameţiţi de nebunia de afară, căreia trebuie să-i facă faţă în fiecare zi în care trag uşa după ei, tot mai mulţi oameni caută să-şi facă din spaţiul personal un loc în care să găsească mai mult decât confortul. În încercarea lor de a se deconecta, majoritatea îşi cumpără piese de mobilier mari, uneori chiar exagerat de mari. Specialiştii în design interior vorbesc despre o nouă tendinţă a acestor vremuri: „mai mare" (pentru living) înseamnă „mai bine" (pentru mine).

Showroomurile sunt de la an mai pline de piese mari, de la măsuţe de cafea (numele nu prea li se mai potriveşte) pe care poate ateriza bine mersi şi un avion la canapele moi, în care te poţi pierde lejer şi care se pot tranforma fără probleme într-un pat confortabil pentru oaspeţi, scrie „The New York Times", vorbind despre aşa-zisa „mobilă XXL".

Potrivit cotidianului citat, aproape fără să conştientizeze, consumatorii de astăzi au ajuns la momentul la care, din dorinţa de a avea mobilier cât mai comod, ajung să-şi umple până la refuz casele. „Când îţi dai seama că ce ai cumpărat este prea mare?", se întreabă jurnaliştii de la „The New York Times". Când începi să-ţi compari canapeaua - pe care stau confortabil toţi membrii familiei extinse, plus căţelul şi doi vecini - cu un animal. O vacă, un taur.

Claire Zulkey, scriitoare citată de „The New York Times", a găsit o explicaţie pentru mobila imensă cu care ne împovărăm la propriu: fie oamenii care şi-o cumpără sunt, de asemenea, mari şi vor piese în care să încapă, fie le place să se simtă pitici în propriul decor. La rândul ei, Annie Elliott, designer de interioare din Washington, spune că de multe ori clienţii vin şi-i cer efectiv să-i salveze de mobilierul cu proporţii generoase. „De obicei, îi sfătuiesc pe cei cu care colaborez să nu cumpere astfel de piese. Nu arată bine deloc, indiferent unde le pui", crede Elliott.

„Le place şi cumpără"

Paradoxal, oamenii cad pradă mobilierului mare şi foarte mare în anii în care suprafeţele caselor nu cresc, ba din contră. Anul trecut, în Statele Unite ale Americii, de exemplu, suprafaţa medie a unei locuinţe noi era de 208 de metri pătraţi. Spre comparaţie, în 2006, casele americanilor aveau, în general, puţin peste 213 de metri pătraţi. Cum se explică însă tendinţa care a împărţit deja designerii în două tabere? „Le place şi cumpără, atâta tot", punctează Russell Bienenstock, redactor-şef la publicaţia de nişă „Furniture World". O explicaţie, la fel de viabilă, ar fi că lumea, chiar dacă nu-şi cumpără case mai mari, alocă mai mult spaţiu zonei de relaxare, spune Bienenstock.

Dacă ţi-a plăcut ştirea, dă-ne LIKE pe Facebook AICI

Acelaşi redactor-şef aduce şi un al treilea argument, unul mai primitiv, în favoarea pieselor mari. Puse să aleagă între un cuib mai mic şi unul mai mare, păsările îl vor alege mereu pe cel mai încăpător, chiar dacă e construit artificial. „Cu alte cuvinte, chiar şi ele cred că «mai mare» înseamnă «mai bine». Poate asta se întâmplă şi în cazul nostru, dacă ne referim la piesele tapiţate", conchide Russell Bienenstock.

Materiale noi

Nu numai mărimea mobilierului gândit pentru orele de odihnă a suferit modificări. Gata oricând să-şi mulţumească clienţii, producătorii fac tapiţerii din cele mai calde şi mai pufoase materiale.