O afacere cu asasini plătiţi şi încasări de miliarde

În trecutul de aproape un secol al casei italiene de modă nu lipsesc luptele pentru putere, evaziunea fiscală de milioane de dolari şi asasinii plătiţi.

Europa, sfârşitul secolului XIX. Un tânăr imigrant italian, de doar 16 ani, ajunge în 1897 la Londra, unde îşi câştigă traiul spălând vase. Marea lui şansă apare - poate fără ca el să ştie - atunci când obţine o slujbă la faimosul hotel Savoy. Fascinat de lumea în care pătrunsese, Guccio Gucci, fiul unui meşter italian, devine din ce în ce mai interesat de cuferele şi geamantanele pe care le căra la Savoy - din ce piele sunt făcute, cum sunt prinse curelele, din ce metale sunt făcute cataramele şi sistemele de închidere.

În 1902, la 21 de ani, Guccio se întoarce acasă, în Florenţa, însă nu înainte de a lucra şi în Paris. Se angajează la atelierul de marochinărie Franzi. În 1906, tânărul cu aspiraţii înalte îşi deschide propriul atelier de marochinărie. Se căsătoreşte cu Aida şi, până în 1912, devine tatăl a patru băieţi - Aldo, Vasco, Ugo şi Rodolfo. În 1921, Guccio deschide primul magazin Gucci, specializat în bunuri din piele, în special accesorii pentru echitaţie - genţi, cufere, mănuşi, pantofi şi curele.

Eleganţă britanică în stil toscan

Chiar dacă pornise la drum inspirat de Londra şi de aristocraţia britanică, îşi dorea ca produsele sale să fie realizate în unicul stil italian. Căuta în mod special expertiza şi tradiţia artizanilor toscani. Treptat, pe măsură ce clienţii săi renunţau la cai pentru „trăsuri "cu mai mulţi cai-putere, şi Guccio şi-a schimbat afacerea, începând să producă genţi şi cufere de lux. Următoarele decenii nu au fost însă deloc uşoare. Anii '30 au stat sub semnul austerităţii, în contextul celei mai puternice crize economice de până atunci (rămasă în istorie drept Marea Depresiune), totul culminând cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial şi anevoiosul proces de reconstruire demarat la sfârşitul acestuia.

Captură dintr-o prezentare de modă a casei Gucci

Afacerea familiei Gucci a reuşit însă să prospere datorită inovaţiei de care a dat dovadă fondatorul ei. Ca rezultat al embargoului impus de mai multe state împotriva Italiei (pe atunci condusă de regismul fascist al lui Mussolini), Gucci se vede nevoit să găsească alternative pentru pielea naturală. Începe astfel să folosească pânză, cânepă şi iută. Tot în această perioadă şi din aceleaşi motive a apărut şi una dintre cele mai copiate invenţii în materie de genţi şi poate unul dintre cele mai bune exemple al zicalei „nevoia te învaţă". Meşterii Gucci au reuşit, printr-un proces de încălzire şi modelare, să folosească bambus pentru a crea toarte de genţi. Astfel de accesorii sunt şi astăzi printre cele mai vândute produse Gucci.

În 1986, la vârsta de 81 de ani, Aldo a fost trimis la închisoare pentru evaziune fiscală

Cea mai vândută marcă italiană

Adaptabilitatea a fost cea care a transformat compania dintr-o afacere de familie într-un conglomerat de lux. Astăzi, Gucci este cel mai vândut brand italian, operează aproape 300 de magazine în întreaga lume şi are venituri în valoare de 2,6 miliarde de dolari (la sfârşitul lui 2010). Grupul Gucci include acum mărci precum Yves Saint Laurent, Bottega Veneta, Sergio Rossi, Boucheron, Bedat & Co., Balenciaga, Stella McCartney şi Alexander McQueen. În timpul războiului, magazinul din Roma se mută de la adresa iniţială din Via del Parione pe mult mai exclusivista Via Condotti (de unde a pornit şi imperiul Bvlgari). În a doua parte a anilor '40 casa italiană reia producţia de bunuri de piele. Anii '50 au reflectat dorinţa de extindere a lui Gucci.

Din Savoy în Savoy

Cu ajutorul fiilor săi, Guccio deschide primul magazin la Milano, pe Via Montenapoleone, de care se ocupă Rodolfo. Aldo, cel mai mare dintre fiii lui Gucci, devine un pionier al designului italian pe pământ american în 1953, când deschide primul magazin Gucci din SUA, în incinta Hotelului Savoy Plaza din New York. La doar 15 zile de la inaugurarea magazinului, Guccio moare la vârsta de 72 de ani, iar fiii săi preiau oficial afacerea.

Tom Ford (stânga) şi Domenico De Sole au format cea mai bună echipă din istoria grupului de lux  Foto: Reuters

Următorul deceniu a fost unul dintre cele mai prolifice din istoria companiei. Celebrităţi precum Jackie Kennedy Onassis, Liz Taylor, Peter Sellers şi Samuel Beckett erau clienţi fideli ai casei italiene şi nu de puţine ori au fost fotografiaţi având în posesia lor un produs Gucci. Însă încă dinainte de moartea lui Guccio, între fiii săi mocneau deja neînţelegeri. Aldo îşi asumase neoficial conducerea de pe vremea când tatăl său încă trăia, câştigând favoarea lui Guccio prin succesul cu care îi îndeplinea aspiraţiile de expansiune. Spre nemulţumirea lui Rodolfo, Aldo a continuat să fie liderul şi, până în 1974, a transformat o afacere de 6.000 de dolari pe care cei patru o moşteniseră într-un imperiu cu puncte de desfacere pe trei continente (Europa, Asia, America de Nord).

2,6 miliarde de euro este valoarea veniturilor grupului Gucci în anul 2010.

Scandalul, benefic pentru vânzări

Iscusinţa lui Aldo nu l-a ajutat însă să se ferească de scandal. Numele său a fost implicat într-o schemă de evaziune fiscală în valoare de şapte milioane de euro. A fost ocazia ideală pentru Maurizio, fiul lui Rodolfo, să-l îndepărteze de la cârma companiei şi să-i preia funcţia. În 1986, la vârsta de 81 de ani, Aldo a fost trimis la închisoare. Maurizio nu era însă tocmai apropiat de familie - se certase cu tatăl său din cauza căsătoriei sale cu Patrizia Reggiani, fiica unui camionagiu, pe care Rodolfo o considera o parvenită.

Scrumierele zburau prin sălile de şedinţe

Disputele trecuseră de la o generaţie la alta - nepoţii lui Guccio se certau între ei - iar majoritatea şedinţelor consiliului de administraţie al companiei se terminau cu scrumiere aruncate de membrii familiei către alţi membri ai familiei. „În mod ironic, certurile au ajutat ca numele să devină şi mai notoriu", scrie Sara Gay Forden în cartea „Casa Gucci". Cu toate defectele lui, Maurizio era un om încântător, care iubea afacerea familiei sale, însă ca om de afaceri nu avea nici un pic de fler.

Singura mutare bună din istoria sa la cârma companiei a fost că, în 1989, a convins-o pe Dawn Mello (considerată un guru în retailul american după ce a orchestrat reinventarea grupului Bergdorf Goodman) să vină la Gucci ca vicepreşedinte executiv şi director de creaţie. Aceasta l-a adus la scurt timp pe designerul Tom Ford în echipa de designeri ai grupului. În 1993, Maurizio a fost forţat să-şi vândă participaţia deţinută în cadrul companiei către fondul de investiţii Investcorp, cu sediul în Bahrain. Funcţia lui a fost preluată de Domenico de Sole, avocatul care îl ajutase să preia moştenirea de la tatăl său şi să-l îndepărteze pe Aldo.

Cum a pierdut familia Gucci brandul Gucci

Pentru prima dată de la fondarea companiei, aceasta nu era condusă de un membru al familiei. În 1995, Maurizio a fost asasinat, iar Patrizia (devenită fostă soţie) a fost condamnată pentru angajarea asasinilor. Mello a plecat şi ea la scurt timp după Maurizio, însă o nouă echipă de vis s-a format: Ford-De Sole. Sub conducerea celor doi, casa italiană de modă a atins apogeul notorietăţii. Însă, cum succesul nu trece neobservat, gigantul de lux LVMH (cel mai mare conglomerat de lux din lume) a vrut să „înghită" şi Gucci în 1999. De Sole a reuşit să evite acest lucru cu ajutorul grupului PPR, care a cumpărat un pachet majoritar de acţiuni în cadrul companiei.

În mod ironic, Tom Ford şi Domenico De Sole au părăsit grupul Gucci în 2004 din cauza directorilor aduşi de PPR, cu care nu s-au înţeles. Ultima colecţie Gucci prezentată sub egida celor doi a fost una dintre cele mai bune ale casei. Un grup de tineri designeri i-au luat locul lui Ford. Dintre aceştia s-a remarcat Frida Giannini, care supervizase până atunci liniile de accesorii. Aceasta a devenit director de creaţie al mărcii Gucci în 2005, funcţie pe care o păstrează şi astăzi.

Extinderea pe plan mondial

Astăzi, numele Gucci poate fi întâlnit într-o gamă largă de produse, de la îmbrăcăminte, încălţăminte, genţi, ceasuri, bijuterii, eşarfe, cravate şi alte accesorii precum ochelari de soare, mănuşi şi curele. Multe dintre obiectele care poartă iconicul logo „GG" au preluat numele celebrităţilor care le-au făcut celebre - există o geantă Gucci numită Jackie O., iar prinţesa Grace de Monaco a cerut casei italiene să-i realizeze un imprimeu special pentru eşarfe.

Expansiunea rapidă a grupului şi decizia de a pătrunde rapid pe piaţa asiatică, devenită cea mai dinamică piaţă de lux din lume, au asigurat un drum lin companiei către statului de gigant. Între 1961 şi 1974, grupul a deschis magazine în Londra şi Palm Beach (1961), Paris (1963), Beverly Hills (1968), Tokyo (1972) şi Hong Kong (1974). În 1975 a fost lansat primul parfum, iar în 1981 a avut loc prima paradă de modă Gucci. Anul acesta, casa a sărbătorit 90 de ani de existenţă prin prezentarea colecţiei „1921" (anul în care Guccio Gucci a deschis primul magazin). Colecţia a inclus mai multe modele clasice Gucci - printre care geanta Jackie O. şi geanta Bamboo, însă cu adaptări moderne, folosind alte materiale, texturi şi culori.