Jojo : „Încă nu-mi vine să cred că vom fi strigaţi «mama» şi «tata»“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cătălina Grama, alias Jojo (30 de ani), va deveni mămică în luna iunie şi spune că ea şi soţul ei, Ionuţ Grama, vor afla abia la naştere dacă au fetiţă sau băieţel. Jojo, actriţă în „Serviciul Român de Comedie“, de la Pro TV, va reveni luna aceasta pe marile ecrane, în filmul „Naşa“.

„Adevărul": Luna asta se lansează oficial filmul „Naşa", în care o joci pe Katia. În iunie devii mămică. Ce lucruri minunate mai are în plan 2011 pentru tine?

Jojo: Bineînţeles că mi-am propus să duc la capăt cu bine toate proiectele începute sau promise. Există posibilitatea unui proiect de film la doar o lună şi jumătate după naştere. Sunt convinsă însă că vor veni lucruri noi, pe care nici măcar nu le intuiesc acum. Mă bucură foarte tare necunoscutul, soarta îmi depăşeşte mereu aşteptările. Mă rog să fie totul bine, să fim sănătoşi. În rest, aştept cuminte.

Îţi faci planuri pe termen mediu şi lung sau te laşi surprinsă de ce ţi-e scris?

Îmi fac tot felul de planuri, unele pentru un viitor apropiat, altele pentru un viitor care nu se ştie când şi cum va veni. Plănuiesc atentă, bucuroasă, disciplinată, încrezătoare, foarte multe lucruri. Probabil că şi puterea gândului e importantă, pentru că de multe ori ceea ce îmi imaginez devine concret. Nu neglijez însă prezentul. Nu las ca proiecţiile mele despre viitor să-mi fure clipa.

Ai declarat de curând ca te găseşti în cel mai bun moment al vieţii tale. Care au fost alte două momente foarte bune?

Unul dintre ele a fost momentul în care am intrat la Facultatea de Arte, la actorie, Universitatea Hyperion, clasa Virgil Ogăşanu. Trebuia să merg la ASE, m-am răzgândit în ultimul moment. Poate că nu aş mai fi fost cea de azi dacă nu aş fi ales astfel. Un alt moment a fost acela în care am crezut în soţul meu şi am spus „da". Fără iubirea şi susţinerea lui nu aş fi trăit acum cea mai frumoasă perioadă a vieţii mele.

Revenind la „Naşa", pelicula care va avea premiera oficială la sfârşitul acestei luni, de ce să vină lumea la filmul acesta?

Pentru că povestea e plină de umor şi are o prospeţime care vine din melanjul interesant a două tipuri de existenţă: cea românească şi cea americană. Pentru distribuţie - Florin Busuioc (Busu), Dragoş Bucur, Whitney Anderson, Alex Velea, Smiley, Laura Cosoi, Mihai Bobonete, Lucian Ifrim. Trebuie văzut măcar pentru scena în care Katia (adică eu) primeşte o parte din trupul lui Manase (Bobonete). Nu vă spun care! Vă garantez că veţi râde cu lacrimi!

V-aţi gândit, tu şi soţul tău, cine vor fi naşii fiului/fiicei voastre?

Naşi vor fi Monica Anghel şi Marian Caraivan, soţul ei. Şi micul Aviv (fiul Monicăi - n.r.), bineînţeles. Chiar râdeam cu Moni zilele trecute şi „vorbeam" cu Aviv, spunându-i că va fi cel mai mic şi mai şic năşic din lume! Eu şi Moni ne gândim deja la organizarea petrecerii din ziua botezului. Abia aşteptăm!

Pe 22 aprilie împlineşti 30 de ani. Se spune că asta e vârsta cea mai indicată pentru a deveni mamă. Ai programat ca primul copil să vină acum?

Copilul e cel mai frumos cadou de ziua mea. Nici nu aş fi putut să-mi imaginez un cadou mai potrivit. 30 de ani este o vârstă care mă face să zâmbesc încântată, de parcă mi-aş primi medalia de femeie. Nu am programat nimic... Nici nu cred că se pot programa astfel de surprize sublime. Sunt recunoscătoare pentru tot! În rugăciunile mele, pe lângă sănătate şi alte lucruri la fel de importante, am cerut Cerului ca pruncul nostru să aibă un suflet mare, să fie iubitor de oameni şi să aibă toleranţă şi înţelegere faţă de semenii lui.

Cum crezi ca vă va schimba viaţa copilul vostru?

Cred că ne va fi frumos şi bine... Şi din ce în ce mai frumos şi mai bine. Vom fi responsabili în cel mai minunat fel pentru un suflet, pentru o viaţă. Nici acum parcă nu-mi vine să cred că cineva ne va striga „mama" şi „tata"!

Ce schimbări vor interveni în plan profesional? Te vezi mergând cu bebeluşul pe platourile de filmare?

image

Actriţa (stânga), pe platourile de filmare, alături de colegii cu care joacă în „Serviciul Român de Comedie“  Foto: Pro Tv



Nu vor exista schimbări din punct de vedere profesional. Copilul va rămâne acasă cu mamele noastre, pentru a avea parte de linişte şi de tot confortul de care va avea nevoie. Nu spun că nu poate funcţiona o astfel de formulă - mama şi copilul împreună la lucru. Spun însă că, dacă ai de ales, un mediu lipsit de agitaţie este ideal pentru un bebeluş. Mi-aş dori ca puiul nostru să audă cât mai târziu strigătul asistentului de platou: „La cadru!".

"Un moment important a fost acela în care am crezut în soţul meu şi am spus «da». Fără iubirea şi susţinerea lui nu aş fi trăit acum cea mai frumoasă perioadă a vieţii mele."
Jojo
actriţă

„Am fost un copil cu genunchii juliţi"

Unde ai copilărit?

image

În 1982, când nu stătea locului nicio clipă Foto: Arhiva personală



În faţa blocului bunicii mele, la Bucureşti, şi la Ceahlău, în vacanţele mari, în Moldova mea iubită. Amândouă experienţele mi-au prins bine. În cartierul Balta Albă, eram mulţi copii şi pe atunci chiar ne jucam frumos. Îmi e puţin teamă de generaţiile noi, care nu se pot desprinde din faţa calculatorului. Noi ne jucam „frunza", „v-aţi-ascunselea", „lapte-gros" şi săream coarda, ne jucam şotron şi elasticul. Sunt convinsă că foarte mulţi dintre cei mici habar nu au despre ce vorbesc. Păcat! Noi socializam frumos. Cu adevărat, nu cu prieteni virtuali. Eu nu spun că tehnologia nu este incredibilă. Însă oamenii mai au nevoie şi de oameni pentru a deveni oameni. Iar copiii, de copii. La bunici, la Ceahlău, am bătut munţii şi pâraiele în lung şi-n lat, am construit căsuţe în copaci şi am cules ciuperci şi zmeură împreună cu verii mei.

Care e prima amintire care îţi vine în minte când te gândeşti la copilărie?

image

Adolescentă, la 17 ani

Am amintiri puternice chiar şi de la vârsta de 2-3 ani. Tata mă învăţa poezii şi apoi le înregistram pe magnetofon, cu intonaţie. Odată, am inventat o poveste întreagă şi m-am înregistrat singură. Ce mândru a fost tata! Apoi, altădată, la grădinţă, am plecat de acasă cu o rochiţă cu fluturi ascunsă în ghiozdănel. Uram uniformele bleu-ciel cu fundiţă roşie şi mai apoi pe cele de şoimii patriei. M-am schimbat la grădiniţă în rochia frumos călcată, am târât-o prin nisip şi pe unde ne mai jucam noi. Evident, am fost pedepsită pentru că mi-am schimbat uniforma. Doamnele educatoare m-au urcat pe o masă şi m-au pus să cânt ore în şir „Katiuşa". Mă învăţase tata şi cântam corect şi frumos şi în rusă, şi în română. Când a venit mama seara, ca să mă ia de la grădiniţă, eu eram drepţi pe măsuţă, cântam a nu ştiu câta oară „Pe un drum ce duce în Rusia..." Eram ruptă de oboseală! Mama nu s-a supărat pe mine, ci pe doamnele educatoare. Aveam 3 ani. Şi îmi plăceau rochiţele. Ce să-i faci?

Ai fost un copil cuminte sau mai degrabă unul zvăpăiat?

Am fost un copil ca toţi copiii. „Argint viu", îmi spunea bunica mea. Nu aveam astâmpăr decât atunci când mi se citea sau, mai târziu, când am învăţat să citesc. În rest... Ai mei m-au tot adunat de prin copaci, de pe garduri şi de sub buturugi. Toate poveştile mele se încheie cu genunchii juliţi. Am fost un copil cu genunchii juliţi.

Care sunt mirosurile şi gusturile copilăriei tale?

Parfumul mamei mele, gustul vanilat al prăjiturilor ei, clinchetul cerceilor ei albaştri, din argint emailat, cartofii pe plită de la Ceahlău, mirosul crud al afinelor proaspăt culese, printre zâmbete şi degete vişinii, dulcele-amar al frunzelor de nuc din spatele curţii de la Tanti Maria... Aroma uscată a fânului din podul unde mă ascundeam de pedepse cu vărul meu, strigătul aprig al bunicii mele, care răsună şi acum peste dealuri: „Cătălinaaa! Treci în casă!", vocea ei citindu-mi „Amintiri din copilărie."

Când erai mică, ce-ţi doreai să te faci „când vei creşte mare"?

Balerină sau băiat. Una din două. Şi iată-mă azi actriţă şi femeie la aproape 30 de ani.

"Ai mei m-au tot adunat de prin copaci, de pe garduri şi de sub buturugi. Toate poveştile mele se încheie cu genunchii juliţi."
Jojo
actriţă

image
Stil de viață



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite