Gafe de pomină din presa scrisă

„Weekend Adevărul“ a căutat şi a adunat câteva dintre greşelile memorabile apărute în ziarele româneşti ale ultimelor două decenii.

Presa scrisă trage să moară. Mulţi analişti media preconizează că anul în care vom intra peste câteva zile va fi ultimul în care ziarele vor mai apărea pe hârtie. Odată cu presa tipărită, moare şi gafa de presă. Pe internet totul poate fi modificat, nimic nu durează. Ziaristul viitorului îşi va corecta liniştit, în faţa calculatorului, greşelile apărute în articolele online.

Acum 10-15 ani, greşeala era greşeală şi rămânea tipărită în sute de mii de exemplare, pentru totdeauna. Pentru totdeauna! Ca ziarist observai gafa a doua zi, în ziar, şi nu puteai decât să te iei cu mâinile de cap. Şi se lăsa un gol mare în stomac. Parcă şi vedeai, de la Botoşani la Zimnicea şi de la Sulina la Beba Veche, mulţimi pestriţe de oameni citind şi prăpădindu-se de râs. Urmau eratele, amenzile şi glumele colegilor mai bătrâni care te băteau pe umăr: „N-are, mă, nimic".

Şi gata, după câteva zile trecea. Weekend „Adevărul" a căutat şi a adunat câteva gafe apărute în ziarele ultimelor două decenii. Nu le veţi găsi aici pe toate. Unele au rămas doar în arhive, altele dăinuiesc în timp, în memoria celor care le-au comis. Sunt greşeli de logică, de scriere, corelări greşite de poze şi texte, anunţuri despre decesele unor oameni care trăiau liniştiţi şi interviuri cu alţi oameni care muriseră în patul lor cu multă vreme în urmă. În istoria ziaristicii româneşti îşi poate face loc şi un capitol intitulat „Dezastre, gherle, nenorociri".

Una dintre gafele memorabile ale presei româneşti a fost comisă de ziariştii de la „Cotidianul", în vara anului 1994. Campionatul Mondial de fotbal din Statele Unite tocmai începuse, iar naţionala României debutase cu o victorie impresionantă în faţa Columbiei, scor 3-1. După ani de derută şi deznădejde, peste ţara noastră se ridicase un val naiv de speranţe, sfidând inflaţia, rata şomajului şi biata economie de piaţă din care nimeni nu înţelegea nimic.

Românii stăteau treji până în creierii nopţilor, ca să vadă meciurile, iar dimineaţa făceau cozi în faţa chioşcurilor de ziare. Nu existau pe atunci televiziuni de ştiri şi nici internet. Românii citeau ziare şi ziarele aveau tiraje de sute de mii de exemplare.

Prima pagină din „Cotidianul“, după meciul România – Elveţia

În redacţiile marilor cotidiene s-au mobilizat toate forţele pentru o acoperire cât mai completă a marelui eveniment. Problema multor ziare era că, din cauza diferenţei de fus orar, meciurile se disputau noaptea târziu, după închiderea ultimei ediţii, şi nu puteau prinde rezultatele în numărul de a doua zi. În seara zilei de 22 iunie 1994, în redacţia ziarului „Cotidianul", nimeni nu voia să accepte această crudă realitate. Peste câteva ore, naţionala României urma să dispute al doilea său meci de la turneul final, împotriva Elveţiei.

Clarvăzătorii de la „Cotidianul"

Lucian Gheorghiu, fost ziarist la „Cotidianul", îşi aminteşte: „La acea vreme, «Cotidianul» era considerat unul dintre cele mai bune ziare, aşteptările erau mari şi exista permanent dorinţa noastră, a celor din redacţie, de a da ştirile înainte celorlalte ziare concurente. Meciul României se juca undeva la ora 2.00 noaptea, iar ediţia noastră se închidea la ora 23.00. În acest context, s-a întrunit colectivul de «specialişti» în fotbal al redacţiei, eram vreo nouă oameni.

 După victoria fără drept de apel pe care România o înregistrase în faţa Columbiei, una din marile favorite la titlul mondial, am considerat că meciul cu modesta Elveţie nu se putea termina decât cu victoria noastră. În acea şedinţă s-a decis ca pe prima pagină a ziarului să apară că România a bătut Elveţia, să se scrie o cronică imaginară, dar fără a menţiona scorul. S-a supus la vot. Eu m-am opus, dar am fost în minoritate şi decizia a fost pentru anunţarea victoriei".

„Ne-am apucat cu mâinile de cap"

A doua zi, „Cotidianul" a titrat pe prima pagină: „România îşi va alege duminică adversarul", sugerându-se că naţionala noastră învinsese Elveţia, era deja calificată şi că meciul cu SUA, care avea să se dispute duminică, era doar o formalitate prin care România putea alege pe ce loc va termina în grupă şi ce adversar va avea în optimi. Sub acest titlu se găsea o cronică de meci care elogia jocul perfect al reprezentativei antrenate de Anghel Iordănescu, concretizat într-o victorie fără drept de apel: „Pasele băieţilor noştri curg ca un pârâu care se îndreaptă spre fratele său mai mare râul. Zidul de beton construit de Iordănescu pentru nemurirea lui Belodedici, Mihali, Prodan, Dan Petrescu şi Gică Popescu este mult prea puternic pentru picamerele tocite ale elveţienilor. (...) Ilie Dumitrescu a început să zburde. Elveţienii pot fi întorşi pentru că nu le au cu ascunsul balonului. Mare risipă de energie aici, unde aerul este aproape irespirabil. Dar băieţii noştri luptă şi câştigă". 

În realitate, picamerele elveţienilor s-au dovedit bine ascuţite, iar meciul nu a semănat deloc cu ceea ce apăruse pe prima pagină din „Cotidianul". Contrar aşteptărilor, România a jucat lamentabil în faţa Elveţiei şi a pierdut ruşinos, scor 1-4. „Am văzut meciul în redacţie, cu toţii. România a jucat catastrofal.

Ne-am apucat cu mâinile de cap, realizând că am comis o mare gafă. Nu se mai putea face nimic, ziarul plecase demult la tipar şi a apărut aşa, anunţând o victorie glorioasă a României, care în realitate pierduse ruşinos, cu 1-4. Îmi amintesc că nu s-a dat niciun fel de sancţiune, dar domnul Raţiu (n.r. - omul politic Ion Raţiu era patronul ziarului) ne-a spus să nu mai facem niciodată astfel de exhibiţii", povesteşte Lucian Gheorghiu.

Tot din fotbal şi tot la un Mondial: după meciul România - Argentina de la Coppa del Mondo (Italia 1990), ziarul „Zori noi", din Valea Jiului, a titrat cu mândrie pe prima pagină: „Învingând campioana mondială Argentina, echipa României - calificată în optimile de finală ale Coppei del Mondo. Bravo băieţi!". În realitate, meciul România - Argentina s-a încheiat la egalitate, scor 1-1. Reţeta a fost aceeaşi.

"Nu s-a dat niciun fel de sancţiune, dar domnul Ion Raţiu, patronul ziarului, ne-a spus să nu mai facem niciodată astfel de exhibiţii.''
Lucian Gheorghiu ziarist la „Cotidianul"

Repetabila povară a „Comisarului" Moldovan

Fostul fotbalist Ion Moldovan a apărut de două ori în Topul „Forbes, 500 miliardari“, stăpân peste averea altui cetăţean

O gafă întâlnită frecvent în presa scrisă este publicarea unei fotografii fără nicio legătură cu textul pe care îl ilustrează. În revista „Forbes - Top 500 miliardari" apărută în anul 2008, pe locul 382 este consemnat Ioan Moldovan, om de afaceri din Bistriţa, cu o avere de 15 milioane de euro câştigată în industria hotelieră şi în producţia şi conservarea cărnii. În dreptul averii sale, în postura de stăpân incontestabil al celor 15 milioane de euro, apare în fotografie omul de fotbal Ion Moldovan, antrenor la Centrul de copii al clubului Dinamo.

„Am faţă de miliardar"

Farmecul acestei gafe a sporit în anul următor, când, în topul pe 2009, Ioan Moldovan urcă pe locul 333, cu o avere de 16 milioane de euro. Numai că în poză apare tot antrenorul Ion Moldovan, îmbrăcat frumos, la costum de haine, gesticulând nervos, probabil nemulţumit de arbitraj în timpul vreunei partide de fotbal.

Cel poreclit „Comisarul" s-a mirat când l-am sunat să-l întrebăm dacă i-a plăcut postura de milionar în euro: „Cine, eu?! De unde au pus ei averea aia?! N-am ştiut nimic, aflu acum de la dumneavoastră. Domnule, averea mea e confidenţială, nu pot să comentez. Dacă au pus averea altuia şi poza mea înseamnă că am faţă de miliardar. Nici n-am aflat de această poveste, eu nu urmăresc". Ioan Moldovan, adevăratul posesor al milioanelor de euro, s-a cam supărat să-l vadă pe altul pozat cu averea lui: „A fost o gafă care m-a deranjat, cum să nu mă deranjeze?

Mă sunau prietenii să-mi spună că sunt afacerile mele trecute acolo şi poza altuia. Ştiu că am luat legătura cu cineva şi le-am semnalat că e o greşeală. Şi-au cerut scuze şi în anul următor au făcut aceeaşi greşeală, au pus tot poza antrenorului Ion Moldovan".

Ziariştii de la „Forbes" au acuzat faptul că Ioan Moldovan este un personaj discret şi există foarte puţine fotografii cu el. „E adevărat că sunt un om căruia nu-i place publicitatea şi în presă nu prea au apărut poze cu mine, dar, dacă m-ar fi sunat, probabil că le dădeam eu o fotografie, ţinând cont că era vorba de ceva mai deosebit", spune Moldovan.

Tot de la o poză a plecat o altă gafă comisă de ziariştii la „Cotidianul", care la alegerile din 1996 realizaseră un reportaj în penitenciarul Jilava, despre cum se desfăşura procesul electoral în rândul deţinuţilor. Ulterior, mai multe articole apărute în ziar au fost ilustrate cu una dintre pozele făcute în timpul acelui reportaj.

După ani buni, ziarul a fost chemat în instanţă de deţinutul care apărea în prim-planul respectivei fotografii. Între timp, omul se eliberase din puşcărie şi acuza faptul că apariţia lui repetată în paginile ziarului, îmbrăcat în zeghe, îi afectează imaginea, iar rudele din provincie nu sunt crezute atunci când le spun vecinilor că a fost eliberat. Într-un final, litigiul s-a finalizat pe cale amiabilă.

Cavalcadă de greşeli în ziarele de calitate

Gând la gând cu bucurie. În urmă cu câteva luni, ziarul „Adevărul" a publicat un articol despre absenţa reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe Române de la discursul ţinut de Regele Mihai în Parlament.

Uneori, o greşeală mică (două litere inversate) poate face de ruşine un ziar mare

În articol a apărut şi reacţia teologului Radu Preda, care dădea de pământ cu prelaţii pentru că şi-au permis să lipsească de la eveniment. O zi mai târziu a ieşit la iveală că cel intervievat nu era teologul Radu Preda, ci un om de afaceri cu acelaşi nume. Teologul a sunat la redacţie spunând că nu a dat niciun interviu în ziua precedentă, dar că e cu totul de acord cu cele afirmate, mai puţin cu tonul violent. Omul de afaceri a sunat şi el. I-a plăcut articolul, dar nu înţelegea de ce a fost trecut în rândul teologilor. În redacţie s-a auzit un urlet: „Staţi, greşeală!".

Animale!

Greşeli se fac şi în paginile de mică publicitate. În „Evenimentul zilei", un cetăţean certat cu legea a fost chemat în judecată de un alt cetăţean. Anunţul nu a apărut la „Litigii", ci la rubrica „Animale".

Omul cu nume de locuţiune adverbială

Se întâmplă câteodată ca, din prea mult zel, Corectura să schimbe total înţelesul frazelor din articole. „Evenimentul zilei" a reflectat pe larg un meci de hochei al echipei Steaua. La gruparea militară patina pe atunci un hocheist pe nume Cristian Daia. Ştia cu pucul acest Daia, aşa că ziaristul s-a simţit obligat să-l nominalizeze printre cei mai buni jucători din meciul respectiv: „Daia, Timaru şi Nicolescu au jucat excelent". Numai că, ajuns în mâinile unei doamne severe de la Corectură, textul a luat următoarea turnură: „De aceea, Timaru şi Nicolescu au jucat excelent". Aşa a apărut în ziar, cu „De aceea" în loc de „Daia".

Chelu', fotograful lui Eminescu.

Celebra poză a lui Mihai Eminescu, cea care apare inclusiv pe bancnota de 500 de lei, a fost publicată de „Evenimentul zilei" într-o zi de 15 ianuarie, data de naştere a marelui poet. În ziar, fiecare poză este semnată într-un colţ cu numele fotoreporterului care a făcut-o. Dintr-un reflex al omului de la paginare, aşa s-a întâmplat şi cu fotografia de arhivă a lui Eminescu. Ea a fost semnată „Răzvan Vălcăneanţu", contemporan cu noi şi cunoscut în breaslă cu deplin justificata poreclă „Chelu'". Ce vor românii? „Evenimentul zilei" a publicat anul acesta un articol despre pensii, şomaj, formare profesională şi alte asemenea nefericiri. Totul sub titlul: „Românii vor la penise din aceeaşi meserie". 

Cum l-a „omorât" Cartianu pe Ozon

Grigore Cartianu, omul cu coasa

Pe vremea când conducea secţia „Sport" de la „Evenimentul zilei", Grigore Cartianu a anunţat decesul unui fost fotbalist care trăia liniştit lângă Hala Obor.În 1994, Grigore Cartianu avea 25 de ani şi conducea cu mână de fier secţia „Sport" a ziarului „Evenimentul zilei". Era epoca de aur a cotidianului cunoscut de români drept „Bulina roşie". Tirajul era uriaş, în jur de un milion de oameni citeau pe atunci „ziarul lui Cristoiu". La fiecare final de an, „Evenimentul zilei" umplea paginile cu retrospective.

Din punct de vedere sportiv, 1994 fusese un an foarte încărcat: echipa naţională de fotbal a României ajunsese până în sferturile de finală ale Campionatului Mondial din America, iar Gheorghe Hagi era desemnat între cei mai buni fotbalişti ai anului. Dar au fost şi evenimente triste: în aprilie 1994, Ştefan Dobay, unul dintre marii fotbalişti ai naţionalei noastre de fotbal din anii '30, se stingea în singurătate, la Târgu Mureş. Avea 85 de ani. La câteva zile distanţă, murea pilotul de Formula 1 Ayrton Senna. Matei Udrea, ziaristul care a redactat retrospectiva, a semnalat cele două decese.

Textul scris de Matei Udrea a ajuns în mâinile şefului de departament Grigore Cartianu. La unele ziare există cutuma ca şefii de departamente să dea titlurile şi intertitlurile din pagină. Aşa era şi la „Evenimentul zilei". Cartianu a citit, iar deasupra unuia dintre fragmente a pus următorul intertitlu: „Moartea unor legende: Titus Ozon şi Ayrton Senna". Grigore Cartianu: „...iar eu când am corectat, din repezeală, l-am pus în intertitlu pe Titus Ozon în loc de Ştefan Dobay. În text scria că a murit Dobay, iar în intertitlu - Ozon. N-a observat nimeni greşeala, a trecut şi de Corectură, şi a doua zi a apărut aşa în ziar, că a murit Titus Ozon, deşi el trăia bine-mersi".

Amendă - jumătate din leafă

Titus Ozon era şi el un mare fotbalist român din perioada anilor '50-'60. Nimeni nu ştie cum şi-a făcut loc printre gândurile lui Grigore Cartianu de a ajuns la decesele anului 1994, lângă Ayrton Senna. A doua zi, telefonul de la secţia Sport a început să sune încă de dimineaţa. Era nevasta lui Titus Ozon. Cu vocea tremurândă, femeia ameninţa cu cerul şi cu pământul că o să-i dea în judecată şi o să-i jumulească de bani pe cei care au scris că bărbatul ei, Titus, a murit. Doamna Ozon fusese trezită cu noaptea în cap de telefoanele cunoscuţilor care îi transmiteau condoleanţe.

Grigore Cartianu continuă: „A sunat nevasta omului la ziar, supărată, zicea că a luat-o durerea de inimă când a citit. Atunci mi-am dat seama ce am făcut. Deşi eu făcusem greşeala, articolul a apărut sub semnătura lui Matei Udrea, care nu avea nicio vină. Am dat o notă în ziarul de a doua zi în care am explicat totul". Pentru această gafă, Grigore Cartianu a fost amendat de Ion Cristoiu cu 200.000 de lei, ceea ce pe atunci însemna o jumătate din salariu. „Cristoiu aşa amenda, nu se juca el cu 10, 15% din leafă".

O altă consecinţă a fost că Titus Ozon s-a ales cu o pagină în „Evenimentul zilei" câteva zile mai târziu, pentru a fi „împăcat". Acelaşi Matei Udrea, semnatarul nevinovat al gafei morbide, a mers acasă la familia Ozon. „Titus Ozon era un om deosebit. Mi-a povestit câte-n lună şi în stele despre fotbalul anilor '50. Nevasta lui, însă, voia să dea ziarul în judecată şi să primească nişte bani. El o tot tempera şi până la urmă a trimis-o în altă cameră, ca să putem sta de vorbă. A ieşit un articol excelent".

Moartea lui Ozon a fost trâmbiţată cu litere de-o şchioapă în „Evenimentul zilei“ 

Titus Ozon a mai trăit doi ani după acea întâmplare. A murit la finalul anului 1996, iar un mic părculeţ de lângă Piaţa Obor i-a luat numele. Matei Udrea  este editorialist la ziarul „Pro Sport", iar Grigore Cartianu este redactor-şef la „Adevărul".

"Din repezeală, l-am pus în intertitlu pe Titus Ozon în loc de Ştefan Dobay. În text scria că a murit Dobay, iar în intertitlu - Ozon. N-a observat nimeni greşeala, a trecut şi de Corectură, şi a doua zi a apărut aşa în ziar.''
Grigore Cartianu ziarist

Moartea şi învierea impresarului Mitică „Ciorbă"

O gafă asemănătoare a fost comisă în 1999 şi de „Gazeta Sporturilor", numai că de această dată la originea erorii a stat verificarea superficială a unei informaţii. Aşa se face că în cotidianul de sport s-a anunţat pe prima pagină moartea controversatului impresar Dumitru Tudor (cunoscut sub apelativul Mitică „Ciorbă"), răpus de un clan de interlopi pe undeva prin Canada.

Mitică „Ciorbă“ se amuză de întâmplarea din „Gazetă“

După câteva zile, în redacţia „Gazetei" a sunat Dumitru Dragomir, actualul preşedinte al Ligii Profesioniste de Fotbal: „Bă, eu pe linia asta vorbesc cu voi şi pe linia ailaltă vorbesc cu mortul". Ziariştii au înlemnit. „Ciorbă" era viu şi dădea în clocot de furie. Dumitru Tudor povesteşte acum cu detaşare: „Eu eram în Canada. Mihai Stoichiţă era pe atunci antrenor la FC Naţional şi avea un prieten care era steward pe avion şi cam machitor, îi plăcea să bea. Şi când a avut cursă în Canada, Stoichiţă i-a zis: „Caută-l, mă, pe «Ciorbă», vezi că are un restaurant pe-acolo".

Şi ăsta a întrebat el pe la Consulatul Român, l-au trimis la un restaurant «Mama Maria», care era patronat de nişte italieni. Cum dracu' s-o fi înţeles ăla cu italienii, era şi beat, ăia i-au spus că a murit «Ciorbă», nu mai trăieşte. Prostu' a luat-o de bună şi a anunţat în ţară, iar ăştia de la «Gazeta Sporturilor» n-au mai verificat. Au scris pe prima pagină că a murit Mitică «Ciorbă»! Jale mare printre oamenii de fotbal,  «bă, a murit Mitică!». Jean Pădureanu, cu care eram prieten bun, a făcut un fel de pomană pe la Federaţie, a dat, săracul, de băut în memoria mea".

Doliul a ţinut până când oamenii din ţară au început să telefoneze pe numărul lui Mitică Ciorbă: „Au început să mă sune toţi din ţară, oamenii de fotbal: «Bă, ai murit?». Şi Mitică Dragomir, după ce a aflat că sunt viu, a sunat la redactorul-şef de la «Gazeta Sporturilor». A fost gafă mare, să facă mama infarct când m-a văzut pe prima pagină. N-am făcut mare scandal, că nu sunt eu din ăla. Le-am şi zis la ăia care erau atunci la «Gazetă»: «Bă, dacă vă dau în judecată, vă distrug!». Ăştia de la ziar au dat dezminţire după câteva zile, dar nu toată lumea a citit-o. Când m-am întors din Canada, după vreo două-trei luni, se uita lumea la mine pe stradă ca la urs. Unii mă întrebau dacă n-am murit şi eu le ziceam: «Ba da, bă, dar am înviat la loc»". 

"Jale mare printre oamenii de fotbal,  «bă, a murit Mitică!». Jean Pădureanu a făcut un fel de pomană pe la Federaţie.''
Dumitru Tudor victima unei gafe de presă