Depresia, o boală urbană care poate avea efecte devastatoare

Serviciu solicitant, datorii, dări la stat, relaţii eşuate, lipsa banilor, îndatoriri, oboseală, suprasoliciări, dureri, ghinioane, insomnii, trafic, într-un cuvânt stres. Iată pricipalul vinovat pentru una dintre cele mai răspândite afecţiuni psihice - depresia. Cu toţii am gândit la un moment dat în viaţă "sunt deprimat".  Ca afecţiune psihică, depresia poate apărea în viaţa oricui, oricând, indiferent de vârstă.

 Uneori stările de deprimare reprezintă doar o formă uşoară a afecţiunii, alteori ea se agravează în timp ducând la efecte absolut devastatoare ca sinuciderea sau acte de violenţă îndreptate asupra celor din jur.

Sinuciderile cauzate de depresii cronice fac mai multe victime în UE decât accidentele rutiere

Un raport al Parlamentului European aratã cã decesele prin sinucidere cauzate de depresii cronice fac mai multe victime în UE decât accidentele din trafic. Reprezentanţii Parlamentului îndeamnã statele membre sã ia în calcul programe de prevenire a acestei afecţiuni psihice. „O problemã importantã este cã pacienţilor care suferã de tulburãri psihice nu li se acordã ajutor într-un stadiu incipient al afecţiunii“, a spus raportorul PE Evangelia Tzampazi. Din cele aproximativ 59.000 de sinucideri anuale în UE, 90% sunt atribuite unei tulburãri psihice. Se estimează că până în 2020, depresia va deveni cea mai obişnuită boală în lumea dezvoltată.

Jobul, un factor important în starea psihică a individului

Potrivit raportului PE, condiţiile de muncă joacă un rol important în sănătatea mintală a populaţiei: “Anumite tehnici manageriale, lipsă de comunicare, hărţuirea, zgomotul, volumul de muncă excesiv şi lipsa siguranţei la locul de muncă alimentează stresul, contribuie la apariţia tulburărilor mintale şi determină lucrătorii să solicite pensionarea anticipată sau pensionarea pe caz de invaliditate.” Şomajul şi lipsa unei siguranţe financiare sunt alţi doi factori care ne pot dezechilibra mental, mai notează raportul.

Iată ce se întâmplă atunci când nivelul de stres creşte peste limite



Care sunt simptomele care ar trebui să te facă să-ţi pui întrebarea: Sufăr de depresie sau doar trec printr-o pasă mai proastă a vieţii mele?

* Tristeţe continuă, teamă puternică, nelinişte, sentimentul de deşertăciune
* Lipsă de speranţă, pesimism, trecutul şi viitorul sunt văzute în culori întunecate
* Sentimente de vinovăţie, părere de sine proastă, neajutorare
* Pierderea plăcerii pentru activităţi care-i aduceau bucurie şi plăcere, inclusiv viaţa sexuală
* Tulburari de somn: trezirea matinală cu sentimentul de teamă şi stupoare; îmbunătăţire uşoară a dispoziţiei spre seară
* Pierderea apetitului şi scădere în greutate
* Scăderea energiei, dinamismului; oboseala şi senzaţia de lentoare
* Gânduri despre moarte, sinucidere şi chiar tentative de suicid
* Neastampăr, nelinişte, iritabilitate
* Dificultăţi de concentrare, memorare şi în luarea deciziilor

Problemele de zi cu zi ca traficul, aglomeraţia, solicitarea continuă ne fac să trecem prin măcar una dintre aceste simptome în fiecare zi. Astfel, adesea putem identifica greşit depresia ca afecţiune psihică şi ca sursă a tuturor neajunsurilor, sau din contră putem să ignorăm o problemă de sănătate ale cărei efecte pot fi devastatoare.

Diferenţele între tristeţe şi depresie

Cu toate că se consideră că depresia este o stare de tristeţe extremă, exista o foarte mare diferenta între depresia clinică şi starea de tristeţe. Tristeţea constituie o reacţie umană naturală faţă de circumstanţe percepute ca defavorabile. Fiecare individ simte tristeţea intr-un anumit moment al vietii sale. Lucrurile se schimbă însă în cazul depresiei.
Persoanele ce prezintă o depresie clinică descoperă că sentimentele negative nu pot fi explicate prin termeni logici. Poveţele de la prietenii bine intenţionaţi sau de la familie produc de multe ori sentimente de frustrare pentru ca nu sunt aplicabile.
 
Comparativ cu tristeţea, depresia poate dura săptămâni, luni, şi în anumite cazuri chiar ani întregi. Persoanele triste, chiar dacă se simt rău, continuă să facă faţă vieţii. Un individ depresiv, însă, se simte extrem de neajutorat şi copleşit de problemele şi de sentimentele pe care le trăieşte.

Ce este depresia?

Depresia este o afecţiune psihică, caracterizată printr-o perturbare serioasă a echilibrului emoţional şi o diminuare considerabilă a calităţii vieţii, pe o perioadă lungă de timp. Această afecţiune se manifestă ca o trăire de suferinţă şi tristeţe profund şi adesea afectează apetitul, somnul şi părerea despre tot ceea ce înconjoară. Persoanele care suferă de depresie nu pot, pur si simplu, să facă faţă situaţiei, să treacă peste ceea ce este rau şi să se simtă bine. Fără tratament simptomele pot să dureze săptămâni, luni sau chiar ani.

Care sunt cauzele depresiei?

Nu există un răspuns clar la întrebarea despre cauzele depresiei. Depresia este de obicei declanşată de o combinaţie de factori biologici, psihologici şi factori din mediu. Unele trăsături psihologice pot creşte vulnerabilitatea faţă de depresie. Persoanele care au o părere proastă despre ei, o viziune pesimistă asupra lumii sau care sunt expuşi la stres au un risc mai mare de a dezvolta o depresie.

Depresia poate fi cauzata de:

* factori biologici: deficiente de oxigenare cerebrala, disfunctii hepatice in asociere cu disfunctii splenice si tiroidiene, alimentatie necorespunzatoare, etc.
* factori psihologici: conflictele interioare sau nemultumirile sunt mai intense si mai numeroase decat multumirile si satisfactiile personale
* factori sociali: mediu familial si social neadecvat, mediu profesional suprasolicitant, etc.
* factori de mediu: poluare, lipsa expunerii la razele solare, expunere la radiatii, etc.
 
Pacientii care suferă de depresie trăiesc de obicei o stare de îngrijorare şi de tristeţe. Ei se simt nefericiti, lipsiţi de ajutor şi abandonaţi. Sunt nemultumiţi de lucrurile din jurul lor şi nimic nu-i poate face fericiţi.

PĂREREA SPECIALISTULUI: Domnul Prof. univ dr. Florin Tudose, şeful secţie Psihiatrie a Spitalului Universitar din Bucureşti, explică unde tratăm depresia, dacă există o predispoziţie genetică pentru această afecţiune şi dacă şcolile, instituţiile şi companiile ar trebui să ofere asistenţă gratuit asistenţă psihologică.

Domnule profesor, unde tratăm depresia? La psiholog, la psihiatru sau o putem trata singuri prin autosugestie şi reprimare?

Depresia este o boală, nu un moft sau o tristeţe cu care ne ducem la medic sau să ne scuzăm faţă de ceilalţi atunci când nu putem să ţinem pasul cu ei. Concluzia este logică şi anume că depresia se diagnosticheaza corect şi se tratează la medic, care ne poate, în cunostinţă de cauză, trimite la un tratament psihologic mai corect, la o psihoterapie care poate fi facută de un pisholog calificat sau de un medic calificat în psihoterapie.

Problema cea mai mare este că din păcate se alege calea autosugestiei, încercarea de a ignora sau bagateliza semnele depresiei şi astfel îşi fac apariţia autoterapiile toate purtatoare de eşec şi de accentuare a depresiei.

Te poti naşte cu o predispozitie la starile de depresie?

Există depresii pentru care predispozitia genetică este importantă aşa cum se întâmplă în tulburarea afectivă bipolară şi chiar în unele forme de alcoolism însoţit de depresie se ştie de când lumea aşa numitul temperament melancolic sau bilios predispune la depresie. De asemenea fiecare cunoaşte familii în care persoanele sunt mai morocanoase, mai triste şi mai predispuse la depresie.

Poate depresia să duca la manifestari violente?

Dintre manifestarile violente comportamentul suicidar ocupa un nedorit şi detaşat prim loc. Alături de sinucidere automutilarea este un pericol pentru depresiv, dar există şi o manifestare violentă care priveşte persoane pentru care în general depresivul a avut sentimente pozitive şi am numit aici sinuciderea altruistă în care subiectul sinucigaş antrenează partenerul de viaţă, copiii sau chiar întreaga familie pe care depresivul nu doreşte să o lase prada urăciunilor şi vicisitudinilor.

Depresia se află în strânsă legatură cu stresul. Credeţi că ar trebui ca şcolile, instituţiile şi companiile să ofere gratuit asistenţă psihologica?

Este sigur ca multe, dar atenţie nu toate formele depresiei se află în legătură cu stresul

. Acest lucru este sigur şi demonstrabil atât în dimensiunea lor biologică cât şi în cea psihologică. În lumea întreagă există asitenţă psihologică gratuită în şcoli şi alte instituţii de învăţământ şi în multe instituţii publice sau companii. Exista chiar trasnaţionale care oferă posibilitatea salariaţilor să se adreseze în mod gratuit şi confidenţial psihiatrului la nevoie şi chiar plătesc un numar de ore de terapie (e drept destul de limitat) celor care le este recomandată de medic, dar atenţie, nimeni nu consideră terapia un moft sau un hobby de bon ton un fel de fitness al minţii.

Lucrurile necesită o abordare serioasă şi conştiinţa că vor conduce la rezultate. În România lucrurile încă nu sunt nici macar pe deplin înţelese şi nu este clar cine şi ce trebuie să facă chiar pentru bolnavii mai grav. Ce este sigur este că în lumea întreagă depresia va deveni în urmatorul deceniu a doua cauză importantă de incapacitate de muncă şi atenţie una dintre principalele cauze de mortalitate.

Cum tratăm depresia

în comparaţie cu alte afecţiuni mentale, tratamentul depresiei are cele mai favorabile rezultate. Aproximativ 80% dintre pacienti - tratati corespunzator (cu antidepresive) - sunt complet vindecati.

Tratamentul farmacologic ramane principala metodă de terapie. Medicamentele utilizate în tratarea depresiei sunt: antidepresivele triciclice, modulatori ai recăptarii serotoninei şi inhibitori ai metabolizării serotoninei sau altor mediatori.

Durata tratamentului este de cel putin 5-8 săptămâni; daca rezultatele la tratament sunt bune, este recomandat ca tratamentul antidepresiv sa fie menţinut chiar mai mult timp (6 luni sau mai mult), pentru a preveni revenirea simptomelor.

Medicul psihiatru ţine cont, în stabilirea tratamentului, nu doar de trăsăturile particulare ale afecţiunii pacientului, dar şi de vârsta şi sexul pacientului, de debutul afecţiunii, de răspunsul individual la tratament, de eventualele afecţiuni asociate.

Există multe metode de psihoterapie, dar ele se bazează pe atenţia şi suportul acordat pacientului la nevoie. Conştientizarea, suportul şi sfatul venite de la o persoană disponibilă asigură cele mai bune rezultate.

Pacientul poate fi de asemenea asistat în ceea ce priveşte soluţionarea problemelor sale sociale. Pacienţii au nevoie de suportul celor apropiaţi.

Activitatea fizică este de asemenea benefică pentru imbunataţirea dispoziţiei. Efortul fizic poate determina eliberarea de substante naturale - endorfine. Efectele endorfinelor sunt similare cu cele ale preparatelor antidepresive sau neuroleptice.