Ce-i mai uneşte pe români?

„Weekend Adevărul“ face o sinteză a micilor manifestări cetăţeneşti din România. Vă prezentăm patru asociaţii, unele cu istorie, altele doar cu entuziasm – grupuri care reuşesc cu greu să depăşească o utilitate marginală.

Cum se manifestă astăzi spiritul comunitar al românilor, cum vor ei să salveze această societate aflată în derivă şi polarizată brutal în trei tabere: „Pro-Băsescu", „Anti-Băsescu" şi „Antipoliticieni"?

Unde este responsabilitatea socială şi cui îi mai pasă de solidaritate, de civism sau de obligaţiile sociale? „Weekend Adevărul" a găsit, în această Românie lehămetită, lângă noi, aici, mici oaze care mai adună încă români ce nu s-au săturat să lupte. Sunt oameni care mai cred în viitorul ţării noastre, care mai cred în cuvinte ca sinceritate sau integritate şi le asumă neşovăielnic. În solitudine sau uniţi în cuget şi-n simţiri, aceştia sunt oamenii responsabili care exersează, tot exersează, dialogul social.

Oameni cetăţii, carevasăzică, oameni care veghează la căpătâiul flăcării democraţiei româneşti şi-i întreţin pâlpâiala aşa, cu puterile lor. Nu-i cunoaşteţi, nu i-aţi văzut lângă vreun politician puternic,  nici mestecând politică la televizor.

Aceasta este cealaltă bucată din România, aceea a oamenilor simpli, cu aspiraţii şi adesea fără putere. O să credeţi că aceşti idealişti ai mileniului III devin caraghioşi atunci când îi provoacă pe dinozauri, că  sunt ridicoli şi c-ar trebui să aibă grijă de bătrâneţile lor. Şi poate că nu veţi greşi categoric, dar, dacă nu ei, atunci cine să fie avocatul poporului nostru mai mic?

Profeţii despre trecut la Biroul de Viitorologie

Biroul de Viitorologie din Bucureşti are 12 membri cu o medie de vârstă uşor trecută de şase-şapte decenii. Sunt oameni puternici, vajnici, care încă mai găsesc energie şi caută fel şi fel de soluţii pentru evoluţia finanţelor şi, de ce nu?, a spiritualităţii în România. „Suntem, zic eu, care sunt un om credincios şi acum am 62 de ani, să ne ajute Dumnezeu şi scuze pentru neumilinţă, dar suntem cele mai bune minţi în domeniul acesta al viitorologiei", se împăunează Ştefan Dumitrescu, purtătorul de cuvânt la „Biroului".

La început a fost „Renaşterea"

Şi are şi motive, e o istorie întreagă aici, iar domnul Dumitrescu a fost acolo încă de la început, din anii '60, când doi intelectuali şi patrioţi, foşti deţinuţi politici, şi-au propus să scape ţara de vicii şi s-o aducă pe direcţia cea bună.

Ştefan Dumitrescu evită să desconspire identitatea, însă tot ne dă câteva detalii cruciale despre ei: îi chema „domnul Alexandru" şi „domnul Radu" şi au fost cei care i-au sugerat lui Constantin Noica să-i adune lângă el pe tinerii filosofi.

Dar, pentru că grupul lui Noica a fost imediat infiltrat de securişti, domnii Alexandru şi Radu s-au rupt, n-au mai vrut să facă parte şi au format, în ilegalitate, grupul „Renaşterea", predecesorul mai timid al „Biroului".

„Domnii se gândeau să adune oameni din toate domeniile, plecând de la ipoteza că, odată ajunşi la maturitate, creatori, vor da operă valoroasă şi vor declanşa o renaştere naţională", îşi aminteşte Dumitrescu, pe vremea aceea un simplu student, dar „un poet foarte talentat".

Conspiraţia viitorologilor

În comunism, grupul nu prea a reuşit „să dea operă", însă după Revoluţie şi-a dat seama că nu se mai poate, că trebuie să facă un institut de cercetări în toată regula. Vorbiseră ei chiar cu un american, să vină, să investească.

„S-a întâmplat însă mineriada. Americanul a fost bătut, a fost dezamăgit, n-a mai dat", regretă viitorologul. „Apoi, din grupul nostru au murit doi tineri. Ion Ungureanu, care era asistent la Facultatea de Filosofie, şi încă unul, economist. I-au prezentat lui Iliescu un proiect de relansare a României şi, foarte repede, unul a făcut un cancer galopant, iar celălalt - un atac cerebral", spune Dumitrescu, însă fără să acuze pe nimeni. S-au speriat viitorologii şi n-au mai făcut niciun institut, dar tot au continuat să creeze, ce le trebuie lor statut juridic?

„Să mai tipărim nişte bani"

Astăzi, sunt conduşi de profesorul universitar Ion Heleşteanu şi se laudă cu o mulţime de opere valoroase în viitorologie, pe care le ţin la sertar. Dintre acestea, esenţială este „Teoria Banilor Paraleli", singura metodă prin care ţara noastră poate ieşi din criză în doar câteva săptănâni.

Ne îndrumă Dumitrescu: „Metoda e foarte subtilă. Ca să ajungă banii, Guvernul român a trebuit să se împrumute. Or, în loc să împrumutăm, putem să mai tipărim nişte bani asemănători, însă care se deosebesc de lei. Cu banii ăştia putem să completăm. Banii paraleli au această însuşire, această calitate: după ce se rotesc în circuitul economic de trei ori, devin lei autentici". Inflaţie? Nu există aşa ceva în viitorologie.

Altă mare teorie se numeşte „Marele Război Mascat", cea mai mare conflagraţie de la al doilea război daco-roman încoace, după cum specifică Dumitrescu. „Numai că acest război nu e unul militar direct, ci este o sinteză de războaie economice, psihologice, sociale, culturale şi eduaţionale. Agresorii au veni la noi ca prieteni, că ne bagă în NATO, în UE, dar vor să ne pulverizeze! Şi România putea să iasă subtil din acest război", dar acum e destul de târziu, se plânge viitorologul.

Trebuie să ştiţi că Biroul de Viitorologie nu doar emite teorii şi le pune în bibliotecă. Nu, „Biroul" a consiliat, până acum, şi Preşedinţia, şi Parlamentul, şi Ministerul Apărării. „Noi nu am stat. Am trimis mereu scrisori de consiliere, dintre care, atenţie!, unele sunt strict secrete", spune Dumitrescu exaltat. Dar mai-marii statului român au rămas nepăsători, deşi scria acolo, în acele depeşe, negru pe alb, şi care sunt pericolele, şi care sunt soluţiile.

"Sunt autorul romanului «Delirul. Volumul II», continuare la «Delirul. Volumul I» al lui Marin Preda. A luat premiul I la concursul realizat de Ion Cristoiu, pe când era redactor-şef la revista «Expres Magazin», în 1992. ''

"Ca să ajungă banii, Guvernul român a trebuit să se împrumute. Or, în loc să împrumutăm, putem să mai tipărim nişte bani asemănători, însă care se deosebesc de lei. ''
Ştefan Dumitrescu scriitor şi viitorolog

„Un poet mai abrupt"

Ştefan Dumitrescu spune despre el că e singurul scriitor român propus pentru premiul Nobel. Aşa şi este, a fost propus de Fundaţia Culturală „Ajutorul românesc", unde deţine calitatea de membru, de Uniunea Scriitorilor Români din Moldova şi de Asociaţia Canadiană a Scriitorilor Români. Şi de mai multe personalităţi culturale individuale.

Deci Ştefan Dumitrescu nu este chiar aşa, un scriitor oarecare, nu e un scriitor minor, anonim, nicidecum. Chiar poeta Ana Blandiana i-a dedicat un editorial în revista „Contemporanul", chiar dacă demult, în 1971. „Talent în afara oricărei îndoieli, spirit neliniştit şi în continuă ardere, Ştefan Dumitrescu este un poet mai dur, mai abrupt, mai supus suferinţei şi neliniştii", spunea poeta. Iar Adrian Păunescu scria în revista „Flacăra" că Dumitrescu este „marea şansă a literaturii române". Şi poate că literatura română n-a profitat îndeajuns de această mare şansă.

Membrul Asociaţiei Oamenilor Integri

Asociaţia Oamenilor Integri are un singur membru. Îl cheamă Cristian Mihai, iar activitatea sa e vizibilă exclusiv pe internet: pe reţelele de socializare şi pe bloguri.

Le vorbeşte oamenilor acolo despre integritate, despre simbolurile din această lume şi despre binele superior. Ca un profet virtual al cinstei! Are 34 de ani, este inginer în tehnologia informaţiei şi spune că e pasionat de tot ce are legătură cu finanţele, filosofia, psihologia, spiritualitatea, misiunea noastră în viaţă, integritatea şi sănătatea trupului, a minţii şi a sufletului şi de întoarcerea acasă în armonie. Orice ar putea rezulta din această colecţie cu de toate.

Cristian Mihai nu e singur pentru că ar vrea să fie un ascet al integrităţii, ci pentru că niciunul dintre cei care apasă pe butoanele „Îmi place" sau „Distribuie" nu reuşeşte să treacă la acţiune. Nu se implică. Totuşi, membrul Asociaţiei Oamenilor Integri nu e un idealist. El înţelege de ce ideile pe care le promovează n-au ecoul pe care, poate, ar trebui să-l aibă.

„Este un principiu matematic simplu: nu poţi participa benefic la o înmulţire dacă eşti subunitar", explică Mihai dezavantajele operaţiei, din perspectiva omului care nu s-a înmulţit, nu s-a asociat cu nimeni în demersul său. Mihai se conduce după ideile marelui filosof austriac Rudolf Steiner - gânditorul care ne spunea, la începutul secolului trecut, că, din cauza declinului socio-cultural, nu mai există nicio legătură între idealurile spirituale şi necesităţile materiale ale oamenilor.

Soluţia lui Mihai? „Lucrarea fiecăruia dintre noi, devenirea de om integru." Totuşi, ce face, efectiv, Mihai? Ce face Asociaţia Oamenilor Integri pentru această societate viciată? Postează pe internet cuvinte celebre ale părintelui Arsenie Boca şi fotografii cu bebeluşi cu ochi albaştri, artificiali. Şi desparte în silabe aşa: „Ro-mânia". Aceasta este puterea singurului om care-şi asumă nemijlocit calitatea de a fi integru.

Care sunt cei mai sinceri români

2009. Ovidiu Stoenescu, cetăţean, ia, poate, cea mai importantă decizie din viaţa sa: va candida la Preşedinţie! Conduce deja de un an Asociaţia Românilor Sinceri, cunoaşte o stabilitate financiară rezonabilă şi n-are de ce să-şi dorească ceva mai mult, aşa că se hotărăşte: e momentul să se dedice românilor, trebuie să ia taurul de coarne, nu se mai poate! Strânge 126.000 de semnături, însă îi sunt anulate 28.000 pe motiv că ar fi fost simple copii. Face contestaţie şi primeşte acest mesaj: „Vedeţi-vă de treabă dacă nu vreţi să aveţi necazuri!".

Florentina Ionescu şi Ovidiu Stoenescu, capii Asociaţiei Românilor Sinceri Fotografii: arhivă personală

Se făleşte domnul Ovidiu când se gândeşte la vremurile acelea, dar se şi amărăşte. Zice c-avea atunci mii de oameni în subordine - ca o structură de partid. Azi mai sunt cam 300, dar tot e bine. Şi-a mai rămas ceva, tot de-atunci: „Dacă ieşi în stradă, ai să vezi o cameră de luat vederi îndreptată spre noi. E din perioada aia. Dar pe noi nu ne deranjează asta". Parcă se gândeşte mai mult la investiţia inutilă. Păi, nu puteau să întrebe direct?

E mijlocul lui Cuptor, iar pe căldura asta numai jurnalist de teren să nu fii! Dar, iată-ne aici, într-o frumoasă vilă cu două etaje - sediul Asociaţiei Românilor Sinceri -, cu Ovidiu Stoenescu, preşedinte, 65 de ani, şi Florentina Ionescu, director executiv, 43 de ani, de-a stânga şi de-a dreapta. Cristi Groza, fratele solistei Loredana, membru fondator şi el, n-a putut veni.

O doamnă cu accent basarabean aduce câteva felii de tort şi apă rece. Doamna Florentina spune că nu mănâncă dulce, că e vegetariană, dar până la urmă, uşor-uşor, mănâncă. Are un superb tatuaj care-i acoperă încheietura mâinii stângi şi o voce implicată, aproape îndurerată. E sinceră. Domnul Stoenescu ştie cum merge treaba cu politicienii. L-a cunoscut îndeaproape pe Ion Iliescu, i-a fost şef direct la „ape", ştie ce poate. Pe noi ne priveşte cu un oarecare regret, că suntem tineri şi, să îl iertăm, dar n-avem niciun viitor. Ne spune aşa, verde-n faţă. E şi el sincer.

Sunt „sincer", deci „exist"

Oamenii aceştia nu sunt nişte idealişti fără simţul realităţii. Văd şi ei problemele noastre, se întreabă şi caută soluţii. Sunt conectaţi, sunt atenţi. Spre exemplu, mottoul lor este împrumutat de la iubita formaţie de muzică uşoară Vunk, „Vreau o ţară ca afară". „Păi, uite cum e la noi şi cum e afară! Ai fost la bulgari? Se compară serviciile? Păi, noi facem mişto de bulgari, îi considerăm sub noi, dar au servicii turistice fără cusur. Numa-n tălpi nu te caută. Uită-te numai la ferma de scoici de la Dalboka! Au două restaurante de super-fiţă cu nişte preparate «Uau!» şi preţuri super-accesibile!", ne explică Florentina Ionescu.

De ce sinceri?, întrebăm noi, şi ce se întâmplă, mai precis, la dumneavoastră, aici, la asociaţie? Domnul Stoenescu: „Principalul scop este să găsim oameni cu diverse meserii, cu pregătire peste medie, care să lucreze, să-şi pună mintea la contribuţie şi să contribuie cu ceva, cu ceea ce se poate. Şi pe aceşti oameni să încercăm să-i plasăm în administraţia locală, în administraţia centrală. E singurul mod de a coagula oamenii. Să creăm o mişcare a societăţii civile, dar o mişcare care nu este războinică".

Aşa că „Sincerii" au creat, în urmă cu exact un an, platforma „Exist", adică un site unde postează ei comentarii şi se revoltă virtual. „«Exist», pentru că e dreptul omului de a exista şi de a se exprima", explică Ovidiu Stoenescu. Cum devin oamenii sinceri, cum vin ei la asociaţie? „Când iniţiem un proiect sau creăm o dezbatere, informaţia se propagă, pentru că fiecare îşi anunţă cunoscuţii din jur. Şi oamenii vin. Vin pe reţeaua «din gură-n gură»", explică Florentina Ionescu. Are încredere în comunitarismul românilor, însă priveşte cu deznădejde la politicieni. N-au prestanţă! „Mă uitam la cuvântarea regelui din Parlament. Deci, «Oh, my God!», omul ăla a dat clasă tuturor. În cinci minute de discurs, numai cu cuvinte simple! Dar la noi în politică se aplică filosofia aia a lui Mahatma: «Ochi pentru ochi şi lumea va deveni oarbă»".

l-a supărat pe dan diaconescu

Ovidiu Stoenescu a candidat şi la alegerile din iunie la funcţia de primar al Sectorului 3 din Capitală. S-a lipit de un partid mic, PPPS (păstorit de Irinel Columbeanu), şi a candidat. „Votează-mă pe mine şi te votezi pe tine" a fost sloganul lui. Dar românii nu prea s-au votat, abia a obţinut 300 de voturi, dar a fost acolo, a văzut care-i mecanismul. Data viitoare, cine ştie?

Una dintre cele mai mari realizări ale Asociaţiei Românilor Sinceri a fost însă câştigarea procesului cu Dan Diaconescu, în cadrul căruia au contestat constituirea Partidului Popular. „Păi, ce ne-a făcut pe post?! Ne-a luat şi ne-a aruncat în derizoriu! 1 aprilie, ora 0.34, a citit lista ruşinii. M-a pus pe locul 2! Şi după Constantin Cojocaru, ăla cu legea Cojocaru", se căinează Stoenescu.

126 de mii de semnături, spune Ovidiu Stoenescu că a adunat înainte de alegerile prezidenţiale din 2009.

ONG băcăuan, caut cetăţean complet. Rog seriozitate

Asociaţia „Oamenii cetăţii" are ca scop declarat înfăptuirea democraţiei în varianta ei corectă, prin participare civică. ONG-ul a fost înfiinţat în 2004, în Bacău, şi are 30 de membri, însă „poate oricând să ajungă la 100", după cum spune avocatul Vasile Agapie.

„Noi analizăm comportamentul oamenilor politici şi funcţionarea instituţiilor statului. Ne interesăm şi înţelegem ce se întâmplă în societatea noastră din punct de vedere democratic", crede avocatul Agapie, care-şi vede ONG-ul ca pe o adevărată pepinieră pentru viitorii oameni politici. „Nu poţi să sari din casă în politică fără să treci prin şcoala societăţii civile!", despre asta e vorba.

Lui Agapie i-a venit această idee la câţiva ani după ce şi-a dat demisia din funcţia de judecător la Judecătoria din Bacău. A trecut de partea avocaţilor, dar tot îl nemulţumea sistemul judiciar: era prea depăşit şi nicio reformă nu se întrevedea la orizont. „Ca avocat, am crezut că pot să vorbesc cât vreau, că nu mă opreşte nimeni. Dar nici aici nu aveam o libertate totală. Voiam altceva decât un tribunal!", aşa că a luat Bacăul la pas şi i-a identificat pe adevăraţii oameni ai cetăţii. N-a fost uşor, că „omul cetăţii este integru, complet, adevărat şi responsabil".

 Ultima acţiune a ONG-ului este „depistarea" celui mai integru, stimat şi respectat băcăuan. Sute de fluturaşi au fost împărţiţi pe stradă, în care se cerea băcăuanilor să-şi trimită prin SMS sau prin e-mail propunerea. „Campania a fost începută acum câteva zile. Sper ca peste puţin timp să avem şi răspunsul: acel om indicat de băcăuani că e integru aş dori să vină în asociaţia noastră", spune Agapie. Aceasta este mica lui recompensă.

Agapie mai spune că, de-a lungul timpului, tot felul de oameni au trecut pragul asociaţiei înfiinţate de el. Unii aveau idei comuniste, alţii chiar naziste sau doar legionare. Iar pensionarii căutau, pur şi simplu, companie. Dar n-au stat, că „Oamenii Cetăţii" n-au timp de pierdut cu tot felul. „Pensionarii se plictisesc acasă şi vin aici, la noi, ca să aibă cu cine sta de vorbă. De obicei, chiar monopolizează discuţia. Îi evităm", e decis Vasile Agapie.Olimpia Filip