"Toate personajele sunt cutremurător de adevărate"

Andrei Şerban pune în scenă exorcizarea de la Tanacu. O tânără a murit după ce a fost exorcizată. Preotul şi măicuţele care au efectuat ritualul, în 2005, au fost condamnaţi la

Andrei Şerban pune în scenă exorcizarea de la Tanacu.

O tânără a murit după ce a fost exorcizată. Preotul şi măicuţele care au efectuat ritualul, în 2005, au fost condamnaţi la închisoare. Astăzi, "cazul Tanacu" este subiectul unui spectacol în regia lui Andrei Şerban.

Spectacolul "Spovedanie la Tanacu", după romanul scris de jurnalista Tatiana Niculescu Bran, a fost prezentat la Teatrul La MaMa E.T.C. din New York. Începând de luni, 12 mai, şi până vineri, 16 mai, de la orele 19.00, spectacolul se va juca într-un număr limitat de reprezentaţii - numai cinci - la Teatrul Odeon din Bucureşti. La conferinţa de presă pe această temă, regizorul Andrei Şerban a vorbit despre un proiect artistic plecat de la un fapt divers.

- Ce anume v-a atras la text?

- Când am citit cartea Tatianei Niculescu Bran am simţit pe loc că este un text extraordinar de puternic. Şi mi-a venit ideea să fac un film. Norocul a fost că erau alţi trei regizori care voiau să facă un film (nu după carte), iar regia de film este o altă meserie. De aici a pornit demersul.

- Spectacolul dvs. oferă o soluţie, transmite un mesaj?

- Întrebarea este dacă teatrul trebuie, transmită un mesaj. Teatrul trebuie să înţeleagă viaţa în ceea ce este ea esenţial. Să trăiască misterul şi paradoxul vieţii. Şi dacă poate face asta este extraordinar. Dacă transmitem un mesaj, ne pierdem timpul. Care este mesajul vieţii? Numai Dumnezeu poate să o ştie. Cum îi înţelegi pe Iago şi pe Desdemona, la fel trebuia să-i înţelegi şi pe aceşti oameni, pe preotul Corogeanu sau pe fata care a murit după exorcizare. Asta este cel mai important.

- Chiar dacă?...

- Chiar dacă înţelegem doar 50% dintr-o lume atât de departe de noi - în această mânăstire, în care a avut loc un eveniment misterios, în Europa anului 2005. Este ceva atât de derutant... Care este adevărul despre acest preot? El susţine că a vrut să o vindece pe fată şi că este curat în sufletul lui. Dumnezeu îl vede şi oamenii sunt cei care l-au condamnat. Tot ce facem este să deschidem spre întrebare, spre paradox. Noi nu suntem judecători, cei buni, cei morali. Este el vinovat? Habar n-am! Teatrul pentru mine este o conversaţie.

- Dacă părintele Corogeanu nu ar fi fost condamnat, aţi mai fi pus în scenă acest text?

- Sigur că da. Interesant este că fata a murit. Şi cine a omorât-o.

- Pentru pregătirea spectacolului, actorii, autoarea cărţii care a dramatizat textul, dvs. v-aţi retras în munţi, timp de zece zile (în Apuseni, la Plopi, n.r.). Aceasta sună ca un ritual de purificare. Procedaţi deseori în acest mod?

- Când montez o piesă de teatru într-o instituţie, nu pot. De aceea este important să am un centru de creaţie experimental. O fac din când în când.

- Care dintre personaje a fost cel mai dificil de construit?

- Toate. Toţi sunt cutremurător de adevăraţi. Unul este mai greu ca altul.

- Spuneţi că actorii, dar şi spectatorii, când intră în sală, ar trebui să uite tot ceea ce ştiu despre acest caz ultramediatizat. Dvs. ca regizor, prin ce exerciţiu spiritual aţi trecut, ca să uitaţi?

- Nu pot să răspund. Acel exerciţiu a existat, dar nu pot să răspund.

Mini cv

născut pe 21 iunie 1943 la Bucureşti;
a regizat spectacole de teatru şi operă în 39 de ţări;
premii la Festivalurile de la Avignon, Shiraz şi Belgrad;
profesor la numeroase
universităţi.