VIDEO Sergiu Nicolaescu, regizor: „Sunt si-am fost un monarhist”

La Masa Adevarului

Cunoscutul cineast vorbeste despre rolul institutiei monarhice în crearea României moderne, însa se arata extrem de rezervat în privinta fostului Rege Mihai I si a tatalui sau, Carol al II-lea

Este cunoscut peste tot în România, apreciat de generatii întregi, dar si puternic contestat, atât pentru filmele sale, cât si pentru activitatea politica. Sergiu Nicolaescu ramâne însa o voce care capteaza atentia publicului si la cei 81 de ani ai sai. Acum, la vârsta analizelor retrospective, el încearca sa concilieze - în masura în care se poate - optiunea sa postdecembrista de Stânga cu nostalgia unei monarhii care a construit România Mare.

Dialogul pe care vi-l propunem dezvaluie un personaj care plaseaza constant sentimentele nationale deasupra doctrinelor politice de orice fel. În aceasta cheie poate fi „citit" Sergiu Nicolaescu la sfârsitul lui 2011, privind în ansamblu viata sa de dincolo de ecrane.

CARTE DE VIZITA

- Sergiu Nicolaescu s-a nascut la 13 aprilie 1930, la Târgu-Jiu.
- A absolvit Universitatea Politehnica Bucuresti, devenind inginer mecanic.
- Dupa absolvire, a început sa lucreze la filmari combinate în cadrul Studioului cinematografic „Alexandru Sahia".
- S-a afirmat prin filmele „Dacii" (1966) si „Mihai Viteazul" (1970).
- A participat activ la evenimentele din decembrie 1989 si a scris mai multe carti pe aceasta tema.
- A fost ales senator pe listele FSN, PDSR si PSD, ocupând un loc în Parlament si în actuala legislatura.

„Parlamentarii sunt supusi"

George Radulescu: Ce nu merge în România zilelor noastre, domnule Nicolaescu?

Sergiu Nicolaescu: Nu merge nimic. Din pacate.

George Radulescu: Dar avem „oameni de succes"...

Sergiu Nicolaescu: Exista anumiti oameni cu influenta la public. Dar astia sunt de calitate proasta. Vedeti dumneavoastra, iau un exemplu: o popularizare mai puternica decât are domnul Becali nu are nimeni. Daca considerati ca e un exemplu pozitiv, atunci sunteti fericit, dar daca nu merita aceasta popularizare, atunci e pacat ca se face.

George Radulescu: Credeti ca el este preluat ca model de catre tineri?

Sergiu Nicolaescu: Tinerii nu au de ales. Pentru ca lânga el nu se prezinta niciun om de calitate. Si înca o data, nu vorbesc despre el în mod special. Am dat un exemplu din sport, dar în sport sunt mult mai multi.

George Radulescu: Poate si mult mai toxici...

Sergiu Nicolaescu: Mult mai multi si cu mult mai multe defecte. Dar, din pacate, televiziunile nu fac comparatiile imediat. Daca îmi da un sir de oameni importanti care se ocupa de sport, nu-mi da si alti oameni importanti, de cultura, care sa-si spuna parerea despre ceea ce se petrece în sport. Pe vremea mea, sportul era ceva separat. Cine facea sport era respectat, rezultatele erau admirate si recompensate. Deci, prima greseala, si asta o spun cu tot curajul, e a presei si a televiziunii.

George Radulescu: Cititi ceva cu placere în presa de astazi, urmariti vreo emisiune?

Sergiu Nicolaescu: Sigur ca da. Sunt lucruri care sunt remarcabile în presa. Dar din moment ce opt televiziuni din zece, daca te uiti la jurnal, dau numai accidente, batai, violuri si asa mai departe, ce vrei!? Cetateanul obisnuit, care nu are cultura sau care e limitat în aceasta calitate pe care ar putea sa o câstige - deoarece cultura o câstigi singur -, nu are alternativa si se intoxica.

George Radulescu: Asta ar fi sursa agresivitatii din societatea românesca?

Sergiu Nicolaescu: E una din surse, categoric. E una din surse.

George Radulescu: Nu cumva si mediul politic s-a tabloidizat?

Sergiu Nicolaescu: Bineînteles. Eu am intrat în politica în 1989, în Revolutie, din prima zi, din 21 decembrie, si am trait toata epoca.

George Radulescu: Cum erau, din punct de vedere calitativ, oamenii care faceau politica înainte de 1989?

Sergiu Nicolaescu: Erau oameni de mult mai mare calitate în perioada comunista, dar le era frica. Deci, nu erau liberi. Frica e un sentiment teribil care a subjugat poporul român timp de 42 de ani.

George Radulescu: Acum, frica a fost înlocuita cu dezgustul?

Sergiu Nicolaescu: Acum, fireste ca ar trebui ca dezgustul sa ajunga la o limita. Sa dea Dumnezeu sa ajunga cât mai repede!

George Radulescu: Care este cel mai bun actor din politica româneasca?

Sergiu Nicolaescu: Vedeti dumneavoastra, toti sunt actori, ati spus corect. Si nu e bine, pentru ca actoria înseamna interpretare. Ori, nu poti, prin nicio regula si prin nicio calitate, sa te substitui unui om politic. Sa te dai om politic si tu, de fapt, sa fii om de afaceri... Îti platesti locul în Parlament, dai bani partidului ca sa te mentina. În momentul de fata, vreau sa va spun ca majoritatea parlamentarilor sunt oameni de afaceri sau carieristi.

George Radulescu: Parca în anii `90 proportia afaceristilor era mult mai mica. Mai gaseai si oameni implicati prin Parlament...

Sergiu Nicolaescu: Acestia au cam disparut. Acum sunt aproape toti de un singur tip. Nu au pareri proprii deloc, ceea ce contrazice legea fundamentala a democratiei si regula fundamentala a Constitutiei. Sunt supusi, ceea ce e un lucru anormal. Pentru ca, vezi dumneata, eu acum studiez o problema foarte interesanta: perioada interbelica. Perioada interbelica este perioada României Mari, care nu a tinut decât 20 de ani. Daca noi existam în mod sigur de 2000 de ani, va dati seama ce sunt 20 de ani fata de doua milenii! România Mare, acest vis al tuturor românilor, a tinut doar ca un vis. Extrem de scurt, ca un gând doar. Si nu ca un gând obsedant, ci ca un gând trecator.

Majoritatea parlamentarilor sunt oameni de afaceri sau carieristi.

„Românul prefera dictatura"

George Radulescu: A fost mai bun interbelicul românesc în comparatie cu ceea ce s-a întâmplat dupa 1989 sau a fost tot o perioada de reasezare?

Sergiu Nicolaescu: Nu, interbelicul a fost colosal. Bine, noi avem trei perioade: perioada pasoptista, care a avut oameni stralucitori, urmata apoi de o alta perioada - nu sunt legate - perioada interbelica, care a avut oameni foarte mari si oameni politici de foarte buna calitate, si perioada comunista, în care totul s-a dat peste cap. În primul rând, comunismul nu era românesc, era bolsevico-sovietic, si a venit cu regulile lui, impuse.

George Radulescu: De exterminare a intelectualitatii...

Sergiu Nicolaescu: Au distrus o clasa sociala. Au reusit s-o distruga. Si au reconstruit-o din câtiva oameni, remarcabili din punct de vedere cultural, dar foarte slabi în caracter. Foarte slabi în caracter! În conditiile acestea, ei îsi schimbau conceptia, luând-o pe cea bolsevica. Ulterior au luat-o pe cea nationalist-ridicola a lui Ceausescu. Ceausescu n-a fost un nationalist, în sensul adevarat al cuvântului. El a fost un imitator penibil, analfabet. N-avea decât patru clase primare.

George Radulescu: Dar avea un instinct politic foarte bine dezvoltat.

Sergiu Nicolaescu: Avea un instinct politic si o înclinatie spre dictatura cum rar s-a întâmplat. E o exceptie din punctul asta de vedere. În primul rând, s-a impus unor oameni care-i erau superiori, din cauza fricii acestora. Frica e un element de baza al sistemelor extremiste.

George Radulescu: Unii dintre noi regreta perioada de dinainte de 1989...

Sergiu Nicolaescu: Aici faceti o confuzie. Unii regreta anumite parti, de care-si amintesc cu placere. Era tineretea lor si, fara doar si poate, aceasta este cea mai frumoasa perioada din viata unui om.

George Radulescu: Indiferent de ceea ce se întâmpla în jur?

Sergiu Nicolaescu: Indiferent de ceea ce se întâmpla în jur. Deci, dintr-o data, era acest avantaj. În al doilea rând, toti eram saraci. Exista în psihologia românului - îndraznesc sa spun lucrul asta - o conceptie foarte interesanta în ceea ce priveste gândirea personala, modul de a gândi. Din cauza asta românul prefera dictatura. În dictatura gândeste unul singur. Daca îi da ce sa manânce, caldura si spitale, e în regula. Deci, perioada cea mai fericita pentru români este când au ce mânca, spitale si caldura.

George Radulescu: Poate si din cauza ca n-am avut un exercitiu al democratiei. Numai în cei 20 de ani ai României Mari, dar si în acestia am avut parte de dictatura...

Sergiu Nicolaescu: Am avut opt ani de dictatura. Deci, 12 ani de democratie propriu-zisa, din '20 pâna în '33 când a venit Carol al II-lea, care a fost un dezastru pentru România. El e cel care a farâmat România, care a stricat România Mare. Am pierdut o treime din populatie si din teritoriu.

George Radulescu: Fara a trage un foc de arma...

Sergiu Nicolaescu: Ceea ce este uimitor. În mai putin de un an... Si ceea ce m-am surprins, efectiv m-a surprins si m-a revoltat, i-am adus cadavrul de unde era si l-am înmormântat în România. De ce acest gest?

George Radulescu: S-a întâmplat în timpul guvernarii PSD...

Sergiu Nicolaescu: Dupa Revolutie. Ar fi interesant sa ne explice aceia care au facut-o, de ce au facut-o.

George Radulescu: Aceasta repatriere a ramasitelor pamântesti ale lui Carol al II-lea s-a produs în timpul mandatului domnului Razvan Theodorescu la Ministerul Culturii. El spunea ca are o admiratie fata de Carol al II-lea pentru faptul ca a încurajat cultura.

Sergiu Nicolaescu: E adevarat. Dar n-a încurajat cultura decât dintr-o singura latura. Fara discutie, cultura româneasca, în perioada respectiva, a avut un salt imens. Era normal sa fie asa pentru ca aparuse România Mare. Aveam oameni de talent care s-au impus în cultura. În perioada României Mari, acest lucru a fost liber pentru ca n-aducea nimic. Cultura nu aduce bani. Nu puteai sa faci afaceri din cultura, nu exista televiziunea.

Perioada cea mai fericita pentru români este când au ce mânca, spitale si caldura.

„Sunt si-am fost un monarhist"

George Radulescu: Ati urmarit discursul fostului suveran Mihai I în fata Parlamentului?

Sergiu Nicolaescu: Din pacate, da.

George Radulescu: De ce „din pacate"?

Sergiu Nicolaescu: N-as vrea sa comentez acest lucru pentru ca... eu sunt si-am fost un monarhist. Nu pot sa spun ca sunt un monarhist bun. Dar am jucat rolul lui Carol I, care a fost unul dintre fauritorii României moderne. În aceasta situatie, cunoscându-l foarte bine din documentatia pe care mi-am impus-o, am o mare, o imensa admiratie si un respect pe masura fata de acest om, care a murit ca un neamt.

George Radulescu: Mihai I a fost victima momentului istoric în care s-a aflat sau îi sunt imputabile anumite actiuni?

Sergiu Nicolaescu: N-as vrea sa raspund. As vrea sa aduc argumente si de o parte, si de alta. Spunea cineva, care este un om de Stânga: „Daca nu era Regele Mihai care sa faca actul de la 23 august, pierdeam Ardealul!"

George Radulescu: E un argument?

Sergiu Nicolaescu: Mi s-a parut ca are dreptate. Analizând în detaliu ceea ce s-a întâmplat, îmi dau seama ca o astfel de lovitura de stat cum s-a dat la 23 august 1944 nu putea sa dea decât un om nepregatit, total nepregatit si de o vârsta foarte frageda. Generalul Sanatescu pur si simplu a fost intimidat de Antonescu. Singurul om care n-a fost intimidat si n-a fost influentat a fost Mihai. Mai mult decât atât, a avut curaj sa le spuna unor subalterni sa-l aresteze. A fost un gest extraordinar de curajos. Dar exista si un curaj al inconstientei.

George Radulescu: Al tineretii...

Sergiu Nicolaescu: Nu, nu al tineretii. Curajul are si adjectivul „tineretii", i se poate adauga acest adjectiv, dar nu numai. În conditiile respective, Regele a avut curaj sa dea dispozitia de arestare a lui Antonescu, dar a facut marea greseala.

George Radulescu: Care a fost greseala?

Sergiu Nicolaescu: Antonescu i-a spus urmatorul lucru, si aici îi dau 30% dreptate. Nu lui Antonescu, ci Regelui Mihai. I-a spus: „Eu sunt pentru încheierea pacii, sa evitam ocuparea României. Sunt în tratative, îl pun pe Mihai Antonescu sa se ocupe de treaba asta, s-a si ocupat si acum am intrat chiar eu în dialogul respectiv". Dialogul era, în primul rând, cu rusii. Vedeti dumneavoastra, pe vremea aceea politicienii erau la fel de lasi ca si astazi. Adica Maniu, Bratienii s-au retras în momentul respectiv, s-au ascuns, n-au vrut sa înfrunte pericolul. Adica n-au vrut sa spuna: „Da!" sau „Nu!". Ceea ce este o calitatea a politicianului, în sensul ca nu trebuie niciodata sa fie categoric. Curajul e vecin cu inconstienta, de fapt, si îndraznesc sa spun ca atunci a fost inconstienta.

George Radulescu: O inconstienta care a avut o finalitate...

Sergiu Nicolaescu: A avut o finalitate, pe de o parte pozitiva, pentru ca am luat Transilvania si, pe de alta parte, negativa, pentru ca a dus chiar la disparitia lui Mihai.

George Radulescu: Mai are vreo sansa monarhia în România de astazi?

Sergiu Nicolaescu: Nu. Lucrul acesta e ridicol. Democratia e însasi democratia monarhica, fara discutie. O democratie moderna face erorile pe care le face, dar ce s-ar întâmpla daca am cadea din nou pe mâna unui Carol al II-lea?

George Radulescu: S-a avansat ideea instaurarii unei monarhii ca la 1866.

Sergiu Nicolaescu: Sa luam un strain...

George Radulescu: Ar fi viabila o asemenea varianta?

Sergiu Nicolaescu: Pentru ce? Când populatia poate sa-si aleaga pe cine vrea dintre sefii partidelor pe care ei le voteaza. Ei cer... Exista, totusi, o democratizare a lumii, ceea ce a dus la disparitia monarhiilor. Anglia ramâne consecventa. Bun, foarte bine, toata admiratia! Dar situatia din Anglia nu a schimbat politica lui Churchill în timpul razboiului.

O democratie moderna face erorile pe care le face, dar ce s-ar întâmpla daca am cadea din nou pe mâna unui Carol al II-lea?

„L-am cunoscut personal pe Regele Mihai"

George Radulescu: Ati spus ca sunteti monarhist. Cum se împaca optiunea dumneavoastra de Stânga cu aceasta simpatie fata de regalitate?

Sergiu Nicolaescu: Iata: am apucat, la cei 81 de ani ai mei, si perioada de dinainte de razboi, am apucat si perioada razboiului. Am prins rebeliunea legionara, dictatura lui Antonescu, l-am cunoscut personal pe Regele Mihai, la Savârsin. Am avut niste contacte cu lumea în care am trait.

George Radulescu: Prin urmare, daca ar fi referendum mâine, cerându-se poporului sa aleaga între monarhie si republica, dumneavoastra cum ati vota?

Sergiu Nicolaescu: Eu pot spune ca între 70 si 80% sunt împotriva monarhiei. Ceilalti 20 sau 30%, nu stiu...

George Radulescu: Dar tocmai v-ati declarat monarhist...

Sergiu Nicolaescu: Nu. Eu sunt foarte dur chiar si cu legile, daramite cu un rege, sa fim seriosi!

George Radulescu: Presedintele Traian Basescu a facut unele referiri la fostul suveran Mihai I si la Casa Regala care nu au fost bine primite în spatiul public românesc.

Sergiu Nicolaescu: Nu erau aprecieri facute de un mare specialist.

George Radulescu: Erau aprecieri facute de catre seful statului...

Sergiu Nicolaescu: Ma mir ca a avut curajul sa faca lucrurile astea, dar le-a facut. Sigur, eu sunt subiectiv, dar l-am cunoscut pe Regele Mihai la Savârsin.

George Radulescu: În ce an l-ati cunoscut?

Sergiu Nicolaescu: În 1943-1944. El e cu noua ani mai mare decât mine.

George Radulescu: Ce impresie v-a produs atunci când l-ati vazut prima oara?

Sergiu Nicolaescu: Domnule, din capul locului, regii au o educatie si un comportament deosebite, care impun, fara discutie ca impun. Si toata stima pentru acest lucru. Ati vazut si tinuta lui cât a fost de perfecta în Parlament. Dar, vezi dumneata, daca având aceasta tinuta ar fi venit sa spuna: „Îmi cer iertare familiilor de români care au avut de suferit de pe urma dragostei lor fata de monarhie si fata de mine", ar fi fost un gest de domn. A spus asa ceva?

George Radulescu: A spus ca daca nu ar fi abdicat ar fi murit o mie de studenti...

Sergiu Nicolaescu: Domnule, asta e o poveste pe care a inventat-o Groza. Tatal meu a fost prezent la Savârsin atunci când Regele a plecat cu trenul. O dusese acolo pe Rodica Hateganu care era sotia lui Mircea Ioanitiu, secretarul si cel mai bun prieten al Regelui. Eu toata viata am avut de suferit pe urma acestui episod.

Daca Regele ar fi venit sa spuna: „Îmi cer iertare familiilor de români care au avut de suferit de pe urma dragostei lor fata de monarhie si fata de mine", ar fi fost un gest de domn.

„Comunistii m-au lasat pentru ca aveam succes"

George Radulescu: Ati avut un parcurs ascendent înainte de '89, ati cunoscut succesul, desi n-ati avut „origine sanatoasa". Cum se explica?

Sergiu Nicolaescu: Sunt multi care spun ca am fost omul regimului. Eu va spun urmatorul lucru: luati din filmele mele acele fraze care favorizeaza regimul si o sa vedeti cât de rezervate sunt. În schimb, am aratat în filmele mele biserici, cruci, Golgota...

George Radulescu: Ati aratat pâna si tabloul lui Corneliu Zelea Codreanu...

Sergiu Nicolaescu: Tabloul lui Zelea Codreanu, al lui Antonescu, al lui Mihai. Deci, am atins subiecte pe care, în mod normal, nu le atingea nimeni în literatura si nici într-o alta arta. Eu am mers pe un subiect care era, în realitate, împotriva regimului. Sa va spun un fapt: pe 28 februarie 1979, în Biroul Politic al partidului, a fost o discutie despre cultura. Si Ceausescu a spus: „Este o rusine «Nea Marin miliardar»!" La care Trofin a zis: „Da, e, într-adevar, o bataie de joc". La care Gogu Radulescu, care era intelectual, a zis: „E bataie pe bilete!". Materialul respectiv, stenograma sedintei, mi-a cazut în mâna acum o luna si ceva. Pai, am fost discutat în Biroul Politic...

George Radulescu: E adevarat, dar v-au lasat în pace.

Sergiu Nicolaescu: M-au lasat pentru ca aveam succes. Eu îl cunosteam pe Maurer si el mi-a marturisit: „Sergiule, filmul «Dacii» a fost un test pentru mine si pentru ceilalti din partid. A fost un test pentru ca românul a ramas patriot si acest lucru ti-l datoram tie". Pentru ca, daca tineti minte, în „Dacii", la un moment dat, un dac statea pe o cetate si armata romana vine spre el, sub zidul cetatii, si spune: „Deschideti portile si va lasam în viata!" La care dacul întreaba: „Dar cine sunteti voi?" si romanul raspunde: „Stapânii lumii!". Si dacul spune: „Veti ajunge doar daca noi vom pieri!". Sublima chestie! Va dati seama ca m-am gândit la rusi! Numarul de spectatori pe care i-am avut eu este între 134 si 135 de milioane.

George Radulescu: Contestatarii dumneavoastra spun ca aveati atât de multi spectatori pentru faptul ca nu exista alternativa pentru public.

Sergiu Nicolaescu: Cum adica?

George Radulescu: Nu aveau între ce alege...

Sergiu Nicolaescu: Nu e adevarat! Sigur ca treaba asta ar trebui sa-mi faca placere, dar nici vorba! Au fost mari regizori, au fost Ciulei, Pintilie, Pita, Daneliuc si altii. Mari regizori, care au avut mare succes. Si tot milioane de spectatori. Ceea ce astazi se numara cu zecile de mii de spectatori, pe vremea aceea erau zeci de milioane de spectatori. Era o diferenta. Dar care e motivul? Motivul era ca vedeau foarte putine filme straine, iar filmele noastre încântau românii. Dar filmele mele aduceau ceva ce nu aducea nimic în cultura româneasca: istoria tarii nefalsificata. Eu i-am dat românului încredere în el, demnitate, loialitate, eroism. Asta a fost lectia pe care i-am dat-o. Am aratat acele momente istorice în care poporul român a fost erou.

Am aratat acele momente istorice în care poporul român a fost erou.

„Poti sa judeci un regizor dupa 20 de filme"

George Radulescu: Care este regizorul care va place cel mai mult, dintre cei tineri?

Sergiu Nicolaescu: Nu as vrea sa dau un nume.

George Radulescu: Atunci dati-ne trei nume.

Sergiu Nicolaescu: Nu. Va si spun de ce: pentru ca sunt multi talentati. Fireste ca, pe primul loc ar fi cel care a luat Cannes-ul. E cel mai mare premiu luat vreodata de un film românesc. Am o rezerva asupra lui. Am o rezerva mica, dar am o rezerva. Sa vedem în continuare ce va face. Nu poti sa judeci un regizor dupa un film sau dupa cinci filme. Poti sa judeci un regizor dupa 20 de filme.

George Radulescu: Spuneati în discutia noastra anterioara „La masa Adevarului" faptul ca regizorii de azi practica un soi de „primitivism cinematografic" în sensul ca pun o camera într-un colt si lasa lucrurile sa se desfasoare în fata ei. Va mentineti opinia?

Sergiu Nicolaescu: În general, la tinerete, exista o cautare a simplismului. E firesc pentru ca n-au experienta. Când o sa ajunga la vârsta mea, o sa stie ce importanta are prim-planul. Prim-planurile sunt cele care transmit spectatorilor o emotie mult mai puternica decât o camera pusa în coltul camerei.

George Radulescu: Totusi, aceste filme au fost premiate. Adica exista o tendinta în Europa de a aprecia astfel de pelicule.

Sergiu Nicolaescu: Într-adevar. Dar vorbesc de premiul de la Cannes. Am avut si noi asa ceva.

George Radulescu: Filmele de azi surprind realitatea sociala?

Sergiu Nicolaescu: Glumiti... Realitatea sociala?! Daca eu, care am fost curajos în perioada comunista, acum am facut o comedie despre societatea de astazi, înseamna ca ceilalti n-o surprind deloc. Surprind doar aspecte. Ceea ce admir la ei este ca asa-zisul cinematograf minimalist trateaza, de fapt, lucrurile importante. Adica lucruri care depind de viata omului. Si e un lucru frumos. Eu nu-i condamn pentru ca ei s-au adaptat perioadei în care traiesc. E firesc sa fie asa. Si mai mult decât atât, e clar ca viitorul e al lor. Dar va veni vremea când vor spune si ei ceea ce am spus eu.

Prim-planurile sunt cele care transmit spectatorilor o emotie mult mai puternica decât o camera pusa în coltul camerei.

„Unii vecini vor sa strice rostul României"

George Radulescu: Unde vedeti România peste zece ani de acum înainte?

Sergiu Nicolaescu: Contrar multor lucruri pe care le-am spus aici, eu nu sunt un pesimist. Eu sunt un luptator. Un luptator vede în fata, extrage greutatile pe care trebuie sa le învinga si porneste la drum. Nu spune ca optimistul: „Eu cred c-o sa câstig". Eu stiu sa ma concentrez asupra fiecarui detaliu si încerc sa fiu un perfectionist. Revenind la întrebare, una dintre problemele cele mai grele în momentul de fata este independenta. Exista o lupta puternica din partea unor vecini de a strica rostul României de azi. În 1990 am pierdut ocazia de a lua Basarabia, care era a noastra, Bucovina, acel loc pâna la mare, de dincolo de gurile Dunarii, de varsarea Dunarii în mare, deci un loc extrem de important. Pe toate le-am ratat în '90.

George Radulescu: Mai credeti ca poate fi vorba de asemenea amenintari în contextul în care suntem membri ai Aliantei Nord-Atlantice si ai Uniunii Europene?

Sergiu Nicolaescu: Nu mai poate fi, dar exista o forma a unei asa-zise autonomii culturale. Adaug eu un cuvânt care ne caracterizeaza total: „autonomie totala" din punct de vedere cultural. În momentul acela s-a stricat rostul României.

George Radulescu: A fost sau n-a fost Revolutie în 1989?

Sergiu Nicolaescu: Doamne, iarta-ma! Dar n-a cazut regimul? Daca a cazut regimul, cum n-a fost Revolutie?!

George Radulescu: Unii spun c-a fost lovitura de stat...

Sergiu Nicolaescu: Lovitura de stat?! Lovitura de stat nu poate fi data decât de catre o putere. Armata a ajuns la Putere? Nu! Dimpotriva, Victor Stanculescu e în închisoare. Generalul Guse e mort. La fel si altii, Militaru si altii. Deci, cine a dat lovitura? Putea Ion Iliescu sau Petre Roman s-o dea? Gresiti fundamental în treaba asta!

George Radulescu: E o întrebare care-i framânta pe multi...

Sergiu Nicolaescu: Exemplul lui '89 e un exemplu istoric care se poate compara doar cu momentul 1848. Fiindca momentul 23 august 1944 a fost o jucarie. E adevarat ca am stat 42 de ani sub comunism, dar tot a fost o jucarie în comparatie cu 1989.

George Radulescu: Asemanati, ca impact, momentul decembrie 1989 cu cel de la 1848?

Sergiu Nicolaescu: E peste 1848! Ca realizari, e peste.

George Radulescu: Înca se mai consuma acest moment 1989 în România?

Sergiu Nicolaescu: Nu. Ultimii sunt pe cale de disparitie, ca si mine, de altfel. Degeaba scriem carti sau facem declaratii. N-au nicio valoare, deocamdata.

George Radulescu: Nu vom afla adevarul?

Sergiu Nicolaescu: Istoria va sti sa mentioneze si va mentiona, fara doar si poate, aceste momente si acel moment extraordinar care a fost 22 decembrie 1989 - miscarea poporului român împotriva unei asupriri si a unei umilinte la care era supus de Ceausescu si de regimul comunist.

George Radulescu: Mi-ati spus, în cadrul dialogului nostru anterior, ca nu vom afla niciodata adevarul despre evenimentele din decembrie 1989...

Sergiu Nicolaescu: Eu atunci voiam sa spun ceva. Dar nu am încercat sa dezvolt ceea ce doream sa spun. Vedeti dumneavoastra, oamenii cei mai potriviti ar fi istoricii. Dar istoricii judeca subiectiv si din interes. Ori sunt cu regimul, ori sunt împotriva regimului. În acelasi timp, a fi istoric înseamna a studia materiale, materiale scrise din epoca respectiva. Pai, cine scria în 21 decembrie 1989, în 5 ianuarie, în 19 ianuarie 1990? În conditiile astea, material documentar nu exista. Sigur ca, în multe carti se spun multe adevaruri, dar si multe lucruri subiective care sunt efectiv mincinoase. Cititorul de astazi nu poate sa faca deosebire între minciuna si adevar. Va trebui sa treaca cel putin înca 50 de ani ca sa se arunce o lumina adevarata asupra evenimentelor din 1989. A fost o revolta populara care s-a transformat în revolutie prin rezultatele pe care le-a obtinut. Pentru ca Armata a trecut de partea poporului, iar Securitatea a ramas izolata. Unul dintre elementele care l-au tradat pe Ceausescu a fost chiar Securitatea. Ceausescu a fost tradat, la fel cum a fost tradat si Antonescu. Asta e calitatea poporului român: urmeaza pe câte un om în care are încredere, dar îl paraseste cu aceeasi usurinta.

George Radulescu: Credeti? Oare asta sa ne caracterizeze ca popor?

Sergiu Nicolaescu: Nu vreau sa spun lucrul asta pentru ca toata viata am luptat împotriva lui. Am vrut sa arat ca putem fi oameni de onoare, ca avem demnitatea noastra, ca putem lupta, ca stim sa facem sacrificii. Nu pot sa spun acum invers. Dar exista si o parte negativa a trasaturilor românesti, a filosofiei poporului român. Iata un exemplu: la începutul razboiului de eliberare a Basarabiei, am iesit cu totii pe strada. Iar am iesit cu totii pe strada în seara zilei de 23 august 1944. Regele Mihai a vorbit la radio si, din ce-mi aduc aminte, a spus: „Români, pace!" Am iesit în strada si am strigat: „Pace! Pace!". Pe urma au venit rusii... Din pacate, azi nu mai exista nicio regula din trecut. Exista un Rege care putea sa-l dea jos pe Antonescu si l-a dat jos. Azi, desi e democratie, timp de patru ani de zile nu poti sa dai un presedinte jos. Imaginati-va acelasi lucru pe vremea lui Antonescu... Vedeti, lucrurile sunt complicate atunci când discutam.

George Radulescu: Dar poate asa reusim sa dam si niste raspunsuri...

Sergiu Nicolaescu: Îi lasam pe cei care ne asculta sa înteleaga, fiecare cum vrea, si dupa faptele pe care le-am facut. Adica eu nu sunt altfel decât am fost întotdeauna.

Asta e calitatea poporului român: urmeaza pe câte un om în care are încredere, dar îl paraseste cu aceeasi usurinta.