VIDEO George Cristian Maior, directorul Serviciului Român de Informaţii: „Apocalipsa nu vine anul acesta”

Directorul SRI spune că nu are rost să ne gândim „la ce e mai rău" pentru 2012, în condiţiile în care depăşirea crizei cere energie pozitivă, iar micile progrese pe care le-am făcut vor începe să dea roade.

Un şef de serviciu secret nu vine prea des cu veşti bune. O recunoaşte însuşi directorul SRI care, de această dată, aplică excepţia de la „regulă". George Maior exclude posibilitatea producerii vreunei catastrofe economice sau politice în următoarele 12 luni. Anul electoral pe care îl avem de parcurs nu va aduce pe „bătrânul continent" soluţii de guvernare absurde, care să mineze bazele Uniunii Europene, crede şeful principalului serviciu românesc de informaţii.

Cât priveşte alegerile de la noi, George Maior ne asigură de pe acum că SRI va rămâne în afara jocului, în pofida oricăror presiuni. În rândurile de mai jos veţi afla ce ameninţări ne mai pândesc „după colţul istoriei" şi ce noi frici ne pasc, acum, când lumea trece prin transformări majore. Aşadar, dincolo de precauţiile în exprimare ale invitatului de astăzi - a cărui profesiune este, totuşi, bazată pe discreţie -, aveţi posibilitatea să identificaţi cadrul în care se desfăşoară „războiul tăcut" şi continuu al informaţiilor „cu greutate".

CARTE DE VIZITĂ

- George Cristian Maior s-a născut la 16 noiembrie 1967, la Cluj-Napoca.
- Master of Arts/Drept Internaţional şi Comparat, la Universitatea „George Washington" din Capitala SUA (1991-1992).
- Doctor în Drept internaţional la Universitatea din Cluj (1998).
- Secretar de stat în M.Ap.N. (2000-2004).
- Obţine gradul diplomatic de ambasador (august 2004).
- Ultima carte: „Un război al minţii. Intelligence, servicii de informaţii şi cunoaştere strategică în secolul XXI"

„Şefii serviciilor nu vin cu veştile bune"

„Adevărul": Cum arată anul 2012 din perspectiva ameniţărilor economice?

George Cristian Maior: Aşa cum am mai menţionat, chiar aici, „La masa Adevărului", criza economică este şi va fi un fenomen care va dura, din păcate. Iată, eu nu vin cu veşti bune întotdeauna. Şi şefii serviciilor de informaţii, în general, nu vin cu veştile bune. Veştile bune le aduc alţii.

Politicienii, de obicei...

Faptul că nu venim noi cu veştile bune, face parte din etica noastră profesională. Aşadar, criza va dura pe termen mediu, aşa cum se vede clar din surse deschise, din declaraţiile unor lideri importanţi ai Uniunii Europene, ale liderilor mondiali, din analizele unor institute de prestigiu şi din prognozele care se fac, foarte greu, pe un asemenea fundal de incertitudine. Pe de altă parte, există premise pentru a cunoaşte mai bine cauzele acestei crize a datoriilor suverane, în principal în Europa şi, deci, a măsurilor care trebuie luate, atât la nivel individual, cât şi la nivel colectiv. Din perspectiva României, au fost luate măsuri chiar foarte dure - măsurile de austeritate din 2010. Problema noastră principală este, în continuare, legată de anumite vulnerabilităţi interne, de aplicarea unor politici economice prudente în sistemul administrativ românesc, dar şi de elementul acesta extern, în principal din zona euro, care are capacitatea să ne afecteze prin efect de contagiune. Au existat anumite progrese, însă, la nivelul Uniunii Europene, în legătură cu un răspuns colectiv la această criză. Şi noi facem parte din acest nou concept privind fiscalitatea în Uniunea Europeană, ceea ce este foarte important. Nu suntem izolaţi de aceste procese.

Este un concept cu şanse de izbândă? Sunt discuţii foarte aprinse în privinţa viabilităţii acestui nou proiect european.

El trebuie să aibă succes. Suntem condamnaţi la aşa ceva pentru că progresul lent trebuie să-şi facă, la un moment dat, simţite efectele şi în plan economic. Deci, progrese lente şi nu regrese, nu şocuri, care, iarăşi, să ne întoarcă în timp şi să pună probleme economice, sociale şi politice. Dimensiunea socială este, poate, cea mai semnificativă a crizei. Din punctul nostru de vedere, anul 2012 va consolida aceste progrese lente şi încet, încet vom vedea ieşirea din această criză.

Problema noastră principală este, în continuare, legată de anumite vulnerabilităţi interne, de aplicarea unor politici economice prudente în sistemul administrativ românesc.

„Exclud posibilitatea unui război în Europa"

Cunoaşteţi bine mediul politic românesc, ca fost parlamentar şi lider al unui partid important. Credeţi că politicienii români de azi se ridică la nivelul misiunii pe care o au de îndeplinit?

E greu să fac judecăţi de valoare din această postură. Serviciul este fundamental apolitic şi echidistant, cu atât mai mult cu cât anul 2012 este şi un an electoral. Într-un an electoral, de regulă, anumite zone ale politicului, fie de la Putere, fie din Opoziţie, din motive interesate, încearcă să atragă cumva Serviciul în confruntarea politică. Noi vom evita asta şi vă asigur din nou că principiile noastre sunt bazate pe aceste valori. Pe de altă parte, suntem şi noi preocupaţi de faptul că, la nivel de elite, atâtea câte există în România, nu simţim o coagulare de idei şi de analiză realistă, astfel încât să se împingă lucrurile către progres. Istoric vorbind, am avut şi momente bune, în vremuri de criză.

Prea multe vremuri de criză, prea puţine momente bune...

Măcar elitele, prin presiunea pe care o pot exercita, inclusiv asupra politicului, să se adune mai mult şi să încerce să ofere soluţii, nu viziuni fataliste, nu viziuni abstracte, nu viziuni care nu au de-a face cu dinamica europeană şi mondială.

Ministrul polonez al Finanţelor vorbea, nu de mult, despre riscul unui război în Europa. Este verosimil un asemenea scenariu?

Este o declaraţie extrem de dură. Eu resping categoric această posibilitate, având în vedere analiza istorică care arată că acest concept de securitate colectivă este adânc inserat în organismul social, politic, uman al Uniunii Europene. Aşadar, exclud această posibilitate. Pe de altă parte, interpretăm declaraţia ministrului polonez şi ca o ieşire mai stridentă, şoc, în legătură cu amploarea crizei, atenţionând, poate prea exagerat, asupra unor asemenea posibilităţi. Un fel de duş rece aruncat într-un moment necesar.

Suntem şi noi preocupaţi de faptul că, la nivel de elite, atâtea câte există în România, nu simţim o coagulare de idei.

„Apocalipsa nu vine în 2012"

E an electoral cam în toată Europa. Credeţi că aceste campanii electorale pot afecta securitatea economică europeană?

Democraţia are această valenţă regeneratoare a alegerilor. Regeneratoare pentru mediul politic şi social necesară. Eu văd alegerile ca pe un factor legat de progres şi de evoluţie la nivelul dezbaterilor. Acum, că nu sunt marje largi de acţiune alternativă faţă de constrângerile sistemului european şi naţional, este o cu totul altă chestiune şi cred că soluţiile iraţionale vor fi sancţionate chiar electoral. Nu vorbesc de noi...

Electoratul e pregătit oare să deceleze între mesajele politicianiste şi cele pragmatice?

Aici va fi miza, probabil. Nu vreau să răspund definitiv la acest lucru. Am observat şi evoluţii naţionaliste şi chiar un anumit tip de extremism care se dezvoltă în diverse zone, pe fundalul crizei. Şi, istoric, aceste lucruri proliferează în asemenea momente. Eu, totuşi, cred că un concept cartezian (n.a. doctrină filosofică fundamentată pe metodă, ordine, rigoare) va prevala în cele din urmă. De bună voie sau chiar impus de constrângerile sistemice la care trebuie să ne adaptăm.

Prin urmare, 2012 nu vine cu Apocalipsa?

Nu, exclud Apocalipsa şi mai ales gândul la Apocalipsă. Acesta creează pesimism într-un moment în care e nevoie de energie pozitivă. Nu văd Apocalipsa venind în 2012.

De ce ar fi în folosul securităţii naţionale a României ca SRI să dobândească unele capacităţi juridice de anchetă?

În primul rând, o analiză comparativă a modului de structurare, informare şi organizare a serviciilor europene importante - precum serviciul spaniol, serviciul belgian, serviciul olandez, serviciul croat şi serviciul francez - arată că acestea au asemenea capacităţi. Noi vrem, pe de o parte, să ne adaptăm unei lumi care necesită posibilitatea de intervenţie executivă în domenii critice serviciilor de informaţii. Mă refer, în principal, la terorism şi la contraspionaj, zone unde serviciile cunosc mai bine subtilităţile, nuanţele. Dar nu este vorba de a avea competenţe de urmărire penală, ci de a putea realiza anchete care să aibă valoare probatorie în justiţie, sub îndrumarea procurorului. Nu este nimic excepţional, nu este nimic legat de revenirea la vechea Securitate, aşa cum unii încearcă din răsputeri să impună ideea în rândurile opiniei publice. Din păcate, fie interesat, fie în necunoştinţă de cauză.

Dar există o îngrijorare legitimă în ceea ce priveşte derapajele care ar putea apărea în urma dobândirii de către SRI a acestor atribuţii. Nu cumva există riscul ca, la un moment dat, unii să-şi depăşească sfera de competenţă?

Eu cred că nu, pentru că în însuşi mecanismul legal sunt restricţionări şi elemente de control, primul fiind acela că procurorul este cel care conduce ancheta. Pe de altă parte, sunt forme de control în Parlament, sunt forme de autocontrol în cadrul Serviciului. Nu trăim vremuri uşoare şi cred că din acest punct de vedere lumea ar trebui să vadă dintr-o altă perspectivă evoluţia Serviciului, a capacităţilor sale. Din anii '90 încoace nu a existat o adaptare legislativă serioasă la fenomene noi. Vă dau doar un singur exemplu: în anii '90 nu se vorbea de ameninţările cibernetice pentru că tehnologia nu avansase şi lumea nu era construită pe mijloacele moderne de comunicare. Vedeţi câte aspecte negative sunt pentru simplul cetăţean în legătură cu criminalitatea cibernetică: pur şi simplu, toată averea îţi poate fi furată într-o clipă. Deci, trebuie să ne adaptăm, inclusiv legislativ, la aceste noi riscuri. Nu putem rămâne ancoraţi în acea mentalitate a anilor '90.

De Război Rece...

De Război Rece sau, bine, hai să-i spunem „post Război Rece", înţeleasă, totuşi, pe criteriile specifice vechiului sistem.

Ne-am vindecat de frici?

Se pare că ne vindecăm, încet, încet, de frici mai vechi, ancestrale. Dar începem să avem noi frici legate de această incertitudine a globalizării, cu posibilităţile ei pozitive, dar şi cu multe răsfrângeri negative pentru individ.

Gândul la Apocalipsă creează pesimism într-un moment în care e nevoie de energie pozitivă.

„Tehnologia ne invadează viaţa privată"

Există riscul ca măsurile luate pentru a întări gradul de siguranţă al cetăţeanului să se întoarcă, la un moment dat, împotriva acestuia, prin limitarea unor libertăţi...

Oricum, tehnologia invadează viaţa privată a cetăţeanului şi nu din zone instituţionale. Vedeţi, străzile Londrei sunt pline de camere de supraveghere, pe Internet sunt nenumărate posibilităţi de a lăsa „urme", date personale, uneori chiar fără să-ţi dai seama. Pe de altă parte, e paradoxal că instituţii precum serviciile de informaţii încearcă să ajute cetăţeanul să nu cadă victimă acestei invazii tehnologice, care vine, până la urmă, din mediul privat. Discutam chiar şi cu un fost director al CIA, acum un an şi jumătate, despre acest paradox - invazia tehnologică din mediul privat.

Privind lucrurile din altă perspectivă, este un avantaj pentru serviciile de informaţii pentru că li se facilitează cunoaşterea, dar şi un mare dezavantaj pentru că până şi oamenii lor sunt ameninţaţi de tehnologie.

Da, într-adevăr, serviciile beneficiază de aceste noi facilităţi de a obţine informaţia. Dar informaţia nu este întotdeauna cunoaştere. Ea se transformă în cunoaştere prin analiză, prin coroborarea cu alte informaţii, de la alte instituţii. Acest lucru este cel mai dificil de realizat.

Am văzut că SRI s-a orientat în ultima vreme către zona securităţii cibernetice. Vorbeam şi cu domnul Jamie Shea, fostul purtător de cuvânt al Alianţei Nord-Atlantice, despre asta şi domnia sa susţine că România este furnizor de securitate în cadrul NATO pe această dimensiune. A fost o apreciere de circumstanţă sau chiar aşa stau lucrurile?

Este un model pe care l-am dezvoltat în ultimii doi ani. SRI este Autoritate Naţională, prin decizia CSAT, în acest domeniu al apărării şi securităţii cibernetice, conlucrând, evident, cu alte instituţii: cu Ministerul de Interne pe criminalitate, cu Ministerul Apărării pe apărare cibernetică în sens clasic, cu SIE pe elementul informaţional extern. Dar SRI integrează aceste componente, iar acest model a fost apreciat în NATO pentru că are deja o contribuţie la securitatea cibernetică a Alianţei. Ne-am adus contribuţia prin informaţiile pe care le transmitem, prin elementele de răspuns pe care le dăm la anumite atacuri sau incidente în spaţiul cibernetic, prin experţii buni pe care-i avem.

Adică suntem mai buni decât alţii din cadrul NATO în domeniul securităţii cibernetice?

Suntem în avangardă, într-adevăr. Nu-mi place mie să fac judecăţi de valoare despre Serviciu. Pe domnul Jamie Shea îl cunoaşteţi, a fost purtător de cuvânt al Alianţei într-un moment critic al acesteia, cred că ştie ce vorbeşte.

A fost foarte contestat la vremea respectivă, în timpul războiului din fosta Iugoslavie...

A fost un moment complex atunci.

E paradoxal că instituţii precum serviciile de informaţii încearcă să ajute cetăţeanul să nu cadă victimă acestei invazii tehnologice, care vine, până la urmă, din mediul privat.

„Nu ducem lipsă de potenţială forţă de muncă"

Vă ajută sistemul educaţional românesc să găsiţi specialiştii de care aveţi nevoie?

Într-adevăr, să ştiţi că sistemul educaţional generează experţi foarte buni în domenii de mare rafinament cum este domeniul IT, cel al ciberneticii. Avem această problemă a plecării unor oameni către centre de excelenţă, către universităţi sau către medii private din străinătate. Dar, cel puţin la nivelul Serviciului, încercăm să aducem asemenea elemente valoroase. Măcar pasiunea de a lucra într-un domeniu avansat tehnologic să-i menţină cât mai mult în cadrul Serviciului. Nu este uşor şi am avut multe plecări rapide, după un an sau doi, nu din lipsa elementului profesional, ci pur şi simplu din motive financiare.

Mai reuşiţi să atrageţi „creiere" din zona universitară?

Da. Să ştiţi că este o competiţie extraordinară. Pot să spun acest lucru: au fost 15-16 pe un loc la Academia Naţională de Informaţii. Avem cereri de aplicaţii pentru intrarea în Serviciu cu miile. Selecţia este însă foarte dură. Am văzut că şi colegul meu, Mihai Răzvan Ungureanu, a subliniat o serie de lucruri la acest capitol. Ele sunt similare în ceea ce ne priveşte, poate cu unele nuanţe legate de specificitatea SRI. Aşadar, nu ducem lipsă de potenţială forţă de muncă în domeniul informaţiilor.

E prima oară, după mulţi ani, când serviciile de informaţii româneşti, SRI şi SIE, încep să se deschidă puţin către public. Această bună comunicare se va curma odată cu încheierea mandatelor actualilor directori?

Sper că nu. Mandatele nu stau într-un lider sau altul al instituţiei, ci în capacitatea lor de a transforma instituţia, astfel încât ea să evolueze în parametrii acelei transformări. Ceea ce am realizat va fi menţinut în cadrul instituţiei. Astăzi, mai mult ca oricând, liderii serviciilor de informaţii sunt constrânşi de evoluţiile mediului informaţional să explice populaţiei ce se întâmplă în zona lor de activitate, să atragă atenţia asupra pericolelor.

Prin urmare, serviciile de informaţii ies din „zodia discreţiei"...

Rămân pe anumite paliere în zona discretă, dar în altele comunică deoarece ajută chiar acele zone discrete acest lucru, în mod paradoxal.

Astăzi, mai mult ca oricând, liderii serviciilor de informaţii sunt constrânşi de evoluţiile mediului informaţional să explice populaţiei ce se întâmplă în zona lor de activitate.

„Cazurile de spionaj ajung în justiţie foarte rar"

Reapare, din când în când, chestiunea cu aşa-zisele „închisori secrete" ale CIA din România. Au existat astfel de centre de detenţie pe teritoriul ţării noastre?

Sunt atacuri mediatice recurente, uneori având şi anumite interese în spate. N-am să comentez mai mult despre aceste lucruri. Dar vreau să vă spun că am făcut parte din acea Comisie parlamentară de anchetă, condusă de doamna senator Nicolai. SRI a fost chestionat foarte serios la vremea respectivă, pe acel palier pe care-l aveam în Comisia de anchetă, şi nu s-au găsit elemente de acest gen. Nu văd de ce am avea o problemă să repetăm acest lucru, respectiv că nu au existat asemenea centre pe teritoriul României.

Aveţi de-a face cu interese ale serviciilor secrete străine de a întreţine suspiciunile în această direcţie?

Sigur, e o problemă de legitimitate. Uitaţi-vă în presa rusească sau în presa iraniană ce a apărut după alegaţiile pe această temă din presa germană, parcă.

Interesant este că aceste acuzaţii apar în spaţiul occidental...

Lumea informaţiei nu cunoaşte graniţe sau teritorii fixe. Un lucru lansat dintr-un anumit spaţiu poate fi preluat, datorită interesului legitim, şi legat de o altă chestiune. Nu spun că a fost aşa. Sunt şi organizaţii legitime, de apărare a drepturilor omului, care-şi pun această problemă a închisorilor CIA. Chestiunea trebuie lămurită. Deci, dacă a fost lămurită în România o dată, nu văd de ce am mai apăsa pe acest subiect. Cel puţin în interiorul ţării noastre.

S-au intensificat operaţiunile de spionaj împotriva României?

Războaiele informaţionale, aspectele legate de spionaj sunt pregnante în state care aparţin unor zone geografice atât de complexe cum este cea a României: Balcanii, vecinătatea Mării Negre, deschiderile spre Est, noile evoluţii legate de scutul antirachetă, de facilităţile militare, de poziţionarea României în zona Afganistanului. Evident că există interese de cunoaştere, chiar în avans, prin metode clasice de spionaj, de culegere de informaţii, a deciziilor, a orientărilor de viitor. Noi am avut un caz public de acest gen, dar este doar vârful icebergului. Foarte rar aceste cazuri ajung în justiţie - un exemplu este „cazul Zikolov", al spionului bulgar, caz procesat în justiţie şi finalizat cu o condamnare serioasă a spionului respectiv. În rest, e o luptă nevăzută în adâncuri care este gestionată bine la nivel de contrainformaţii în România.

V-aţi dezvoltat colaborarea cu FBI?

Da, pentru că şi riscurile s-au globalizat şi nu mai poţi acţiona întotdeauna individual. De pildă, noi ajutăm FBI chiar şi pe teritoriul naţional american, pentru realizarea unor operaţiuni pe linia noastră specifică, după cum şi ei se implică, la nivel de schimb de informaţii şi de operaţiuni comune. Lucrurile au fost marcate clar de către directorul FBI, domnul Robert Mueller. FBI are o istorie, o cunoaşteţi, şi eu nu cred că cineva poate să-şi imagineze vreodată că un director al unei asemenea instituţii poate face aprecieri pozitive, de tipul celor pe care le-a făcut, fără un fundament real. Să ştiţi că aici nu e vorba de diplomaţie, ci de claritatea şi limpezimea credibilităţii unei organizaţii, a capacităţii sale profesionale şi informative, a eficienţei sale în operaţiuni.

Există interese de cunoaştere, chiar în avans, prin metode clasice de spionaj, de culegere de informaţii, a deciziilor, a orientărilor de viitor (n.a. ale României).

„FBI ar fi considerat în România «o instituţie a Securităţii»"

Partidele extremiste câştigă teren în spaţiul european. Iată, în Ungaria, Jobbik se apropie, potrivit sondajelor, de 20 de procente din opţiunile de vot. E un risc pentru noi?

Evident, dacă asemenea partide de factură extremistă, şi nu mă refer neapărat la acesta, ar prelua guvernarea în totalitate, ar fi un factor clar de preocupare pentru oricine. Extremismul, din păcate, a crescut pe fundalul crizei, chiar în ţări europene solide ca tradiţie democratică. S-a intensificat extremismul de dreapta, se vede acest lucru, dar şi un tip de anarhism fără ideologie, bazat pur şi simplu pe elementul distructiv. Şi la noi sunt semnale că există o creştere a acestor tipuri de extremism. Creşterea nu e mare încă, dar ne uităm atent la asemenea fenomene pentru că, repet, în timp de criză, extremismul găseşte resurse nebănuite.

Discursul autonomism al liderilor politici din judeţele Covasna şi Harghita intră în atenţia Serviciului Român de Informaţii?

Sigur că da. Am atras atenţia, la un moment dat, chiar explicit asupra intensificării acestui discurs. Observăm, ca un fel de cauzalitate istorică, intensificarea acestuia în preajma şi în timpul campaniilor electorale. Ceea ce interesează mai mult Serviciul sunt elementele materiale concrete de afectare a valorilor constituţionale. Şi atunci, prin cunoaştere şi prin transmitere rapidă de informaţie către organele de aplicare a legii, eradicăm din faşă asemenea fenomene. Încercările de implementare a unor concepte contrare Constituţiei, cum este cel de autonomie etnică teritorială, sunt sancţionate la nivelul instituţiilor statului foarte drastic.

Grupări de tip mafiot domină judeţe importante. Cum gestionează Serviciul Român de Informaţii această situaţie?

În primul rând, prin cunoaştere şi prin transmiterea acestor informaţii către Ministerul de Interne. Repet, Ministerul de Interne este principalul responsabil asupra clanurilor mafiote. SRI cunoaşte foarte bine fenomenul şi transmite informaţia. E o problemă de aplicare a legii care nu intră, din păcate, în sfera noastră de competenţă. Spun „din păcate" pentru că revin la discuţia legată de atribuţiile Serviciului. Pe de altă parte, când este vorba de crima organizată ca fenomen sistemic, noi o considerăm o problemă de securitate naţională şi intervenim direct, inclusiv în operaţiuni comune cu DIICOT. Am avut multe succese. Din nefericire, multe aspecte de acest gen nu se cunosc sau nu vor să fie cunoscute la nivelul opiniei publice. Cred că prin aceste succese s-a evitat prejudicierea gravă a bugetului naţional.

Există voci care atrag atenţia că procurorii îşi fundamentează probatoriile în special pe interceptările telefonice pe care le furnizaţi dumneavoastră...

Noi nu transmitem probe, noi transmitem informaţii. Dar, într-o lume în care crima organizată a dobândit atât de multe valenţe în modul ei de realizare, nu există posibilitate de a o combate fără o informaţie solidă la bază. Asta peste tot în lume. Vorbeam de FBI. Păi, FBI este o instituţie eficientă tocmai prin faptul că îşi culege informaţiile şi le şi aplică în anchete, ceea ce îi dă o eficienţă sporită la nivel federal.

Credeţi că în România ar fi posibil acest lucru?

Ar fi de neconceput, iar FBI ar fi considerat de unii „o instituţie a Securităţii".

FBI este o instituţie eficientă tocmai prin faptul că îşi culege informaţiile şi le şi aplică în anchete.