VIDEO Bogdan Olteanu, viceguvernator al Băncii Naţionale a României: „Nu suntem departe de marginea prăpastiei”

Bogdan Olteanu mizează pe mecanismele zonei euro pentru depăşirea crizei economice

Viceguvernatorul BNR spune că există ameninţări serioase la adresa stabilităţii economice a României, pe fondul evoluţiilor nefavorabile din zona euro, însă estimează că nu vom ieşi foarte şifonaţi din criză.

Fost parlamentar liberal, ministru şi preşedinte al Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu (40 de ani) are o carieră pe cât de spectaculoasă, pe atât de contestată de către adversarii săi mai vechi sau mai noi. În prezent viceguvernator al Băncii Naţionale a României, Bogdan Olteanu nu mai scapă niciun cuvânt despre politica românească, respectând cu sfinţenie „embargoul" convenit în cadrul instituţiei conduse de către Mugur Isărescu.

Invitatul „La masa Adevărului" din acestă săptămână spune însă lucruri interesante despre economia noastră, greu încercată de criză. Bogdan Olteanu susţine că suntem în plină furtună şi că lucrurile sunt departe de a reintra pe făgaşul normalităţii în Europa. Totuşi, viceguvernatorul BNR afirmă că băncile cu capital grecesc din România nu sunt, deocamdată, în pericol şi că Banca Naţională este pregătită să acţioneze oricând situaţia o va cere.

CARTE DE VIZITĂ

- Bogdan Olteanu s-a născut la 29 octombrie 1971, la Bucureşti.
- Este licenţiat în Drept, la Universitatea Bucureşti (1997).
- A absolvit un MBA - Institutul Bancar Român & City University, Seatle.
- A fost ministru delegat pentru Relaţia cu Parlamentul (2004-2006).
- A fost preşedinte al Camerei Deputaţilor (2006 - 2008).
- Din 7 octombrie 2009 este viceguvernator al BNR.„Ne vom întoarce undeva la nivelul anului 2006"

George Radulescu: Se pare că nu ne dezmeticim din criză, domnule viceguvernator...

Bogdan Olteanu: Noi, românii, speram să vină mai târziu. Pentru noi a fost o surpriză mai mare decât pentru alţii pentru că e prima criză de acest gen. E prima criză pentru aproape toţi cei care suntem în viaţă. Asta deoarece ultima criză ciclică a capitalismului a fost în România anilor '29-'33. Puţini au rămas în viaţă din acea perioadă şi cu siguranţă memoria lor socială s-a pierdut. De aceea spun că pentru noi a fost o surpriză.

George Radulescu: Un şoc, mai bine zis...

Bogdan Olteanu: Un şoc mult mai mare decât pentru societăţile mature care au trecut printr-o asemenea criză şi în urmă cu zece ani sau cu 20 de ani.

George Radulescu: Să sperăm actuala criză nu va avea efectele celei din anii '29-'33, care a condus practic la cea de-a doua conflagraţie mondială...

Bogdan Olteanu: Din nefericire pentru acea perioadă, soluţiile au apărut după criza respectivă. Din fericire pentru noi, avem soluţii la dispoziţie, astăzi. Sunt soluţii dezvoltate de ştiinţa economică, de ştiinţa politică, de asigurare a reechilibrării şi, în acelaşi timp, de menţinere a unei stabilităţi a democraţiei în societăţile afectate. O mare învăţătură pe care o desprindem din ciclicitatea acestor crize, dincolo de faptul că ele vin, este şi că ele se duc. Nu există o criză din care să nu ieşi. Temerea pe care o trăieşti, din momentul în care te afli în criză, că nu vei mai ieşi niciodată din ea, este contrazisă de realitatea statistică. Un sistem de piaţă iese din criză într-o nouă perioadă de creştere. Vom ieşi într-o nouă perioadă de creştere, dar depinde dacă administrăm bine această ieşire. Dacă facem o ieşire ordonată din criză, atunci sigur creşterea va fi mai rapidă şi mai intensă.

George Radulescu: Vi se pare că ne pregătim să facem o ieşire ordonată din criză?

Bogdan Olteanu: Unii dintre cei care încearcă acest lucru suntem noi, la Banca Naţională, pe domeniul de care ne ocupăm, domeniul financiar. E important ca aceia care administrează domeniul public, ca şi domeniul privat, de altfel, să încerce să iasă din criză minimizând pierderile. Asta înseamnă că resursele trebuie alocate - şi sunt puţine resurse! - cât mai bine, cât mai eficient.

George Radulescu: Unde va fi cetăţeanul român, ca nivel de trai, la sfârşitul crizei?

Bogdan Olteanu: Vom ieşi din criză, probabil, întorcându-ne în timp undeva la nivelul anului 2006, ceea ce e neplăcut comparându-ne cu prosperitatea anului 2008. Dar trebuie să ne amintim şi că 2006 a fost urmarea a cinci, şase ani de creştere economică. Deci, nu ne întoarcem de unde am plecat în 1989, nu ne întoarcem de unde am plecat în 2000, când economia a fost relansată. Ne întoarcem undeva la 2/3 din drumul de urcare din perioada anilor 2000.

George Radulescu: Dar dacă criza economică din Uniunea Europeană se va amplifica?

Bogdan Olteanu: Din criză se iese întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, mai bine sau mai rău.

George Radulescu: Depinde cum ieşi din criză...

Bogdan Olteanu: Interesul nostru este să ieşim din criză mai devreme. De aceea, aşteptarea noastră este ca acest efort al liderilor europeni să fie unul de succes. N-are toate detaliile stabilite şi, spre deosebire de alţi observatori, eu cred că e un lucru bun. Pentru că detaliile vor fi amenajate şi în funcţie de această primă reacţie a pieţelor la planul anunţat. Reacţia n-a fost rea, a fost destul de bună. Pot acum aceia care iau aceste decizii în zona euro să-şi regleze planul de salvare a Greciei, planul de consolidare a facilităţii de stabilitate financiară, astfel încât să consolideze această încredere în curs de construcţie. Este în interesul nostru ca acest lucru să reuşească. Noi nu suntem spectatori de pe margine, nu suntem nici măcar pariori într-o bătălie între doi străini. Suntem „în barcă" şi interesul nostru este ca barca să meargă înainte spre mări liniştite.

„Ne întoarcem undeva la 2/3 din drumul de urcare din perioada anilor 2000."

Bogdan Olteanu: „Băncile nu sunt fundaţii de caritate"

George Radulescu: Preşedintele Traian Băsescu atrăgea atenţia asupra faptului că România nu este dispusă să plătească pentru recapitalizarea băncilor occidentale, prin retragerea de pe piaţa noastră a unor sume importante de bani...

Bogdan Olteanu: Până acum banii nu au fost retraşi, iar băncile occidentale au adus foarte mulţi bani în România.

George Radulescu: Au adus bani, dar nu mai aduc...

Bogdan Olteanu: În acest moment, fluxurile sunt încetinite, dar sunt prezente. Trebuie să realizăm un lucru: România nu economiseşte atât cât investeşte. Într-o economie ideală, rata economisirii, adică sumele pe care noi le depunem în conturi, se regăseşte apoi în rata investirii, în ceea ce cumpără cetăţenii. Sau companiile se împrumută de la la bănci şi investesc. În economia românească nu se întâmplă aşa şi nu este, din păcate, un model izolat. Vedem asta în multe ţări europene, vedem asta în Statele Unite. Economisirea e sensibil mai mică decât rata de cheltuire. Ca să acoperi această diferenţă, ai nevoie să aduci bani din afară. În toţi aceşti ani, sistemul bancar a adus bani din afară, de la băncile-mamă, bani împrumutaţi de pe pieţe pentru a finanţa cheltuielile din România. Unele dintre ele, cheltuieli de subzistenţă, de dezvoltare personală, de investiţii.

George Radulescu: Să nu le plângem de milă băncilor! Au consemnat profituri semnificative în ultimii ani.

Bogdan Olteanu: Iertaţi-mă, băncile nu sunt fundaţii de caritate.

George Radulescu: Categoric, dar spre deosebire de zona vest-europeană, unde dobânzile sunt mult mai avantajoase pentru cetăţeni, la noi lucrurile stau altfel...

Bogdan Olteanu: La noi dobânzile reflectă două lucruri: reflectă nivelul mult mai ridicat al inflaţiei decât în zona euro, până foarte de curând, şi, în acelaşi timp, reflectă riscul de ţară al României, care a fost mai ridicat decât al celor din zona euro. Până la urmă, acesta este unul dintre elementele noastre majore de atracţie pentru zona euro. Intrăm într-o zonă de mai mare credibilitate, mult mai mare credibilitate, chiar şi acum, în perioada crizei. Cu siguranţă, după stabilizare, ne va fi mai ieftin să ne împrumutăm, atât pentru cetăţeni, cât şi pentru companii. Vom fi în situaţia de a împrumuta mai ieftin.

George Radulescu: Nu cumva Guvernul României ar fi putut să acţioneze indirect pe zona aceasta a capitalurilor, astfel încât România să fie mai bine poziţionată în ceea ce priveşte creditarea?

Bogdan Olteanu: Cred că singura politică guvernamentală posibilă în această direcţie este cea de încurajare sau de descurajare a economisirii. În orice ţară, guvernele pot să încurajeze oamenii să economisească mai mult sau să cheltuiască mai mult. Ăsta e un angajament politic. Există state în care sunt politici de încurajare a economisirii pentru a creşte ponderea economiilor în investiţii, adică raportul dintre ceea ce împrumută băncile şi ceea ce primesc ca depozite. Pe de altă parte, există în alte ţări măsuri de încurajare a consumului, a cheltuirii banilor, mai ales acolo unde se economiseşte prea mult, cum sunt ţările asiatice. Dar guvernul trebuie să-şi dorească să facă asemenea politici. În România, de ceva ani, nu au mai fost politici de încurajare a economisirii.

George Radulescu: Care ar fi beneficiile unor asemenea politici?

Bogdan Olteanu: Să vă dau un exemplu ce ar putea însemna o politică de încurajare a economisirii. În acest moment, veniturile din depozite bancare ale cetăţenilor, practic veniturile din dobânzi, sunt impozitate cu cota unică. Eliminarea acestei cote unice de impozitare de la depozite ar fi o măsură suplimentară de încurajare a economisirii. Dar, repet, politicile guvernamentale sunt asumate de către cei care candidează la alegeri.

„Într-o economie ideală, rata economisirii, adică sumele pe care noi le depunem în conturi, se regăseşte apoi în rata investirii, în ceea ce cumpără cetăţenii."

„Băncile cu capital grecesc de la noi sunt stabile"

George Radulescu: Există temerea că băncile-mamă vor retrage bani foarte mulţi din România. Banca Naţională ia în calcul un asemenea eveniment nedorit?

Bogdan Olteanu: Are în vedere zi de zi acest element. Banii nu se pot scoate dintr-o bancă oricum. Nu poţi să-i scoţi cu valiza şi nici să-i transferi de pe o zi pe alta, pentru că băncile nu sunt companii obişnuite. Băncile nu-şi administrează banii proprii, banii acţionarilor, ci administrează în cea mai mare măsură banii depunătorilor. Şi atunci, ele sunt strict supravegheate de către autoritate - Banca Naţională, în cazul României - pentru a proteja în special banii depunătorilor. Nu poţi să pleci cu banii dintr-o bancă de pe o zi pe alta, pentru că se impun anumite criterii de prudenţialitate, criterii - hai să spunem aşa - de siguranţă a afacerii. Nu pot lua banii depunătorilor, pot să-şi ia banii proprii.

George Radulescu: Sigur, banii proprii. Efectele ar fi devastatoare...

Bogdan Olteanu: Aceste capitaluri proprii trebuie să reprezinte o anumită pondere din totalul banilor pe care banca respectivă îi administrează. În momentul în care nu mai reprezintă această pondere, nu mai au voie să scoată banii respectivi. Până în acest moment nu s-a întâmplat aşa ceva. N-au voie să încalce aceste criterii de prudenţialitate pentru că se expun unor sancţiuni din partea BNR care merg până la închiderea băncii.

George Radulescu: Credeţi că închiderea este o sancţiune inhibantă pentru acea entitate bancară înregistrată în România care ar încălca criteriile de prudenţialitate?

Bogdan Olteanu: Vedeţi că până în acest moment nimeni n-a scos bani, ba mai mult decât atât, toate băncile din România cărora li s-a cerut, au adus bani. Atunci când a fost necesar pentru capitalizarea acestora, au adus bani, de fiecare dată când Banca Naţională le-a cerut. Dincolo de aceste sancţiuni - care pot să fie sau nu relevante - băncile mai au un element esenţial - reputaţia. O bancă, un actor internaţional, nu-şi permite ca una dintre băncile în care este acţionar majoritar, aflată într-una dintre ţările Uniunii Europene, să fie supusă unei sancţiuni care îi afectează reputaţia. În primul rând contează reputaţia proprie pentru că, în climatul acesta de neîncredere de pe pieţe, banca s-ar simţi lovită în inima afacerii sale.

George Radulescu: Există temeri în ceea ce priveşte stabilitatea băncilor cu capital grecesc prezente pe piaţa din România. Sunt ferite de riscuri în momentul de faţă?

Bogdan Olteanu: În acest moment, noi le supraveghem zilnic. Deci, primim date zilnic din partea băncilor pentru că situaţia e de aşa natură încât trebuie să intensificăm monitorizarea lor. În acest moment au bani proprii, au capitaluri proprii, adică bani pe care să-i dea dacă te duci să ceri un depozit înapoi. Deci, din acest punct de vedere, băncile cu capital grecesc de la noi sunt stabile şi sunt solide, peste media sistemului bancar. Noi avem toate instrumentele la dispoziţie pentru a interveni, dacă va fi cazul. Pentru a le da lichiditate, preluând titluri ale statului român, fără a exista o pierdere pentru statul român din punctul acesta de vedere sau pentru Banca Naţională. Nu ne aşteptăm să fie cazul şi sperăm să nu fie, dar avem instrumentele pregătite.

„Băncile cu capital grecesc de la noi sunt stabile şi sunt solide, peste media sistemului bancar."

Viceguvernatorul BNR afirmă că românii nu s-au aşteptat să vină criza peste ei atât de repede

„Nu suntem departe de marginea prăpastiei"

George Radulescu: A existat un vârf al gradului de risc în privinţa retragerii unor capitaluri importante din România, vârf pe care Banca Naţională să-l fi consemnat şi în funcţie de care să fi luat anumite măsuri de prevenire?

Bogdan Olteanu: În momentul când noi am perceput pericolul ca aceşti bani să fie repatriaţi a fost la apariţia crizei în Europa, la sfârşitul anului 2008 - începutul anului 2009. De aceea am acţionat încheind acordul de la Viena, prin care cele mai importante bănci străine prezente ca acţionari la bănci româneşti s-au angajat că nu scot bani din România. Şi s-a păstrat acest angajament.

George Radulescu: A fost un acord controversat...

Bogdan Olteanu: Multe ţări europene îl consideră şi acum un exemplu de urmat în momentul în care apare un pericol de ieşire a banilor unor bănci din ţările lor. Se discută despre utilizarea unui asemenea tip de acord în ţările membre ale zonei euro, în acest moment.

George Radulescu: Unul dintre şefii serviciilor de informaţii spunea, „La masa Adevărului", că timpul va demonstra cât de aproape am fost de marginea prăpastiei...

Bogdan Olteanu: Eu n-am să-i contrazic pe şefii serviciilor de informaţii. Dânşii întotdeauna ştiu lucrurile cel mai bine şi le văd cel mai dramatic. Ce vreau să vă spun este că, deocamdată, nu suntem departe de marginea prăpastiei. Suntem în furtună, lumea e în furtună şi de aceea cred că, în continuare, e greu să vorbim despre un moment de vârf. Mai uşor vom face evaluarea, mai uşor vom trage linie după ce ne vom îndepărta cu adevărat de marginea prăpastiei. Există, deocamdată, ameninţări serioase, iar situaţia din Grecia încă n-a fost rezolvată. Există atacuri şi ameninţări la adresa Italiei pe care le-am văzut şi care trebuie contracarate prin aceste mecanisme ale zonei europene.

„Suntem în furtună, lumea e în furtună şi de aceea cred că, în continuare, e greu să vorbim despre un moment de vârf."

„Statele, până acum, n-au falimentat controlat"

George Radulescu: Ce efecte ar avea, pentru România, un faliment controlat al Greciei?

Bogdan Olteanu: Nu-i foarte frumos să vorbeşti despre un faliment controlat al unui stat, ştiind că n-a existat niciodată aşa ceva. Există falimente controlate ale întreprinderilor, ale firmelor. Statele, până acum, n-au falimentat controlat. Au existat nenumărate falimente de stat. Bun, hai să spunem altfel: declararea insolvenţei unor state, urmată de renegocierea obligaţiilor internaţionale. Nu a existat niciun stat care să spună că nu mai plăteşte o datorie şi care să se fi ţinut de acest mesaj. Au existat câteva ţări latino-americane care au făcut asta în anii '80, dar după zece ani când au revenit pe pieţe şi-au asumat plata măcar a unei părţi din datoriile pe care refuzaseră să le plătească atunci când intraseră în stare de insolvabilitate. Deci, practic, ceea ce poate face un stat este să anunţe că nu mai poate să-şi plătească în întregime datoriile şi că reduce, printr-un acord cu creditorii, sumele pe care le plăteşte. Există interpretări extrem de diferite asupra noţiunii de faliment.

George Radulescu: Dar asupra celei de faliment controlat?

Bogdan Olteanu: Oricine vorbeşte despre falimentul controlat, vorbeşte absolut teoretic pentru că n-ai ce interpreta. Nu s-a întâmplat niciodată, nu există o practică. Există însă discuţii extrem de serioase, în acest moment, la nivelul Uniunii Europene, discuţii la care şi noi am luat parte prin sistemul Băncii Centrale Europene, referitoare la instituirea unui mecanism. S-a propus, de exemplu, ca procedura insolvenţei unui stat să fie administrată de către Curtea Europeană de Justiţie. Pentru că trebuie să existe un arbitru neutru care spune cât se reduce de la un creditor, cât se reduce de la alt creditor, care e ordinea de plată a creditorilor. Ca în cazul unei insolvenţe. E o iniţiativă extrem de curajoasă pentru că asta înseamnă, practic, o afectare a suveranităţii naţionale. Statele trebuie să accepte, aprioric, că dacă vor ajunge în situaţia în care nu-şi pot plăti datoriile, să se supună jurisdicţiei unei instanţe internaţionale.

George Radulescu: Este o cedare substanţială de suveranitate...

Bogdan Olteanu: Da, e o cedare de suveranitate în situaţia în care ai luat bani şi nu eşti în stare să-i dai înapoi. Dar e un lucru absolut revoluţionar, într-o perioadă în care se fac lucruri absolut revoluţionare. E o discuţie lansată de Germania şi care se derulează la nivelul instituţiilor europene, în acest moment.

„Oricine vorbeşte despre falimentul controlat, vorbeşte absolut teoretic pentru că nu s-a întâmplat niciodată."

„Nu mai cred în scenarii de război în Europa"

George Radulescu: Oficiali ai Uniunii Europene au vorbit şi despre riscul apariţiei unui război în Europa, în cazul în care zona euro se va prăbuşi. Este realist un astfel de scenariu?

Bogdan Olteanu: Am auzit-o şi pe doamna Merkel vorbind despre asta, în Bundestag. Îmi puteţi spune că sunt optimist, dar eu nu mai cred în scenarii de război în Europa. Cred că dincolo de ceea ce gândesc liderii politici, dincolo de ceea ce gândesc liderii lumii financiare, cetăţenii şi-au schimbat complet perspectiva asupra raportării reciproce între naţiunile europene. Ei îşi impun punctul de vedere asupra liderilor. Nu mai cred că poate vreun lider să spună „Plecăm la război!" şi toţi cetăţenii să se ducă voluntar să intre în armată, să ia arma în spate şi să plece peste graniţă. Există alte mecanisme de reglaj. Pe de altă parte, ştiţi că unul dintre instrumentele folosite în a evita folosirea forţei este folosirea ameninţării cu forţa. Probabil că e o ameninţare menită să împiedice realizarea.

George Radulescu: Sociologii vorbesc şi despre faptul că europenii de azi nu înţeleg ce implică un război, generaţiile actuale fiind departe de asemenea ameninţări, de zeci de ani.

Bogdan Olteanu: Absolut! Eu cred că europenii nu înţeleg, nu acceptă şi nu consideră raţional să existe un asemenea eveniment între noi. Pentru că nu este niciun temei raţional pentru a trece graniţa cu arma în spate.

George Radulescu: Nu, dar se poate foarte bine ca, dintr-o anumită capitală sau din anumite capitale, să se apese anumite butoane nucleare. Nu mai trece nimeni graniţa cu arma în spate...

Bogdan Olteanu: Trecerea graniţei e o chestiune metaforică, dar cetăţenii europeni au un puternic control asupra liderilor lor. Nu cred că vor permite o asemenea construcţie, chiar dacă va apărea un lider suficient de aventurist încât să gândească aşa ceva.

George Radulescu: Atunci cum vă explicaţi ascensiunea mişcărilor de extremă dreapta în Europa?

Bogdan Olteanu: Sunt destul de reticent în a comenta chestiuni care nu ţin de domeniul BNR. Unul dintre motivele de încredere în Banca Naţională este că vorbeşte despre ce trebuie să vorbească şi nu despre altceva. Dar, ştim că, în general, în perioadele de criză economică, au apărut mişcările de extremă dreapta. Nu neapărat în perioadele de criză politică, ci de criză economică, pentru că nemulţumirea socială e canalizată de crizele economice, nu de crizele politice.

George Radulescu: Preconizaţi o dezvoltare a crizelor sociale, în următorii cinci ani?

Bogdan Olteanu: Sper că nu. Şi nu e o speranţă lăsată la nivelul întâmplării. Vedem că factori importanţi de decizie la nivel global, FMI, Banca Mondială, G20, G8, gândesc în nişte termeni noi, care ţin de incluziune socială. Noua paradigmă pe care o văd Fondul Monetar şi Banca Mondială vorbeşte de o dezvoltare care să-i cuprindă pe toţi, care să-i antreneze pe toţi. E o schimbare faţă de filosofia de acum 20-30 de ani a acestor instituţii, care ţine cont tocmai de faptul că, de pe urma creşterii economice din ultimele decenii, decalajele s-au accentuat şi aceste decalaje duc la nemulţumire. Cel care creşte puţin e mult mai mulţumit că el însuşi creşte decât e nemulţumit de creşterea mai rapidă a celui mai bogat decât el.

„Nu mai cred că poate vreun lider să spună „Plecăm la război!" şi toţi cetăţenii să se ducă voluntar să intre în armată, să ia arma în spate şi să plece peste graniţă."

„Pentru aderarea la euro trebuie un consens social"

George Radulescu: Vor fi fluctuaţii mari ale monedei naţionale în anul 2012?

Bogdan Olteanu: Puţin probabil. Vedeţi că de foarte multă vreme n-am vorbit de fluctuaţii mari ale monedei naţionale. Leul e cea mai stabilă monedă din zonă. Până la urmă, ne comparăm cu zona şi avem şi cele mai mari temeiuri de comparaţie cu ţări precum Cehia, Polonia, Ungaria. Există o stabilitate şi cred că aceasta e una dintre funcţiile importante ale BNR ca, în raport cu fundamentele economice, să asigure o anumită predictibilitate a ratei de schimb. Leul nu se află în afara ratei reale de schimb. Rata reală efectivă de schimb, cum se numeşte ea, e o marjă, nu e un nivel fix. Suntem acolo, în această marjă pe care piaţa o cere şi în cadrul acestei marje viaţa e mai uşoară pentru agenţii economici, pentru importatori-exportatori, dar şi pentru noi, cetăţenii, care primim niscaiva facturi denominate în euro, pe acasă. Viaţa e mai uşoară atunci când există o anumită stabilitate în această marjă.

George Radulescu: Există temeri că vor fi oscilaţii mari ale inflaţiei?

Bogdan Olteanu: Deocamdată, inflaţia e aşezată pe un drum descendent semnificativ determinat, pe de o parte, de realitatea anului trecut. Majorarea TVA a creat o cocoaşă a inflaţiei şi, ca efect secundar, a produs ceea ce se numeşte un efect de bază favorabil anul ăsta. Pe lângă asta însă, anul agricol bun a avut un efect favorabil. Faptul că cererea e în continuare scăzută, faptul că oamenii cumpără puţin, toate acestea împing inflaţia în jos şi e o şansă remarcabilă pentru România să intre cu în urmă cu un an, diferenţa era de 6-7 puncte procentuale între inflaţia la euro şi inflaţia la leu. Acum suntem inflaţia într-o marjă comună cu inflaţia din zona euro. Pentru prima dată! Să nu uităm că, undeva la un procent. Sigur, inflaţia la euro variază de la ţară la ţară.

George Radulescu: În ce orizont de timp am putea adopta moneda euro?

Bogdan Olteanu: Dacă n-ai o performanţă convergentă cu cea a ţărilor europene, nu beneficiezi de pe urma apartenenţei la zona euro. Deci, e un interes fundamental al României, dincolo de simplul angajament formal. Aderarea la zona euro este un beneficiu major pentru România. Când vom fi pregătiţi? Dacă vom fi pregătiţi în 2015 va fi foarte bine. Depinde numai şi numai de noi.

George Radulescu: Dar e realistă această ţintă - 2015?

Bogdan Olteanu: Zona euro trăieşte turbulenţe, dar statul pe margine şi urmărirea turbulenţelor din zona euro nu ne vor ajuta să fim mai aproape când acele turbulenţe vor fi depăşite. Noi avem nişte lucruri foarte clare de făcut. Trebuie să existe un consens la nivelul tuturor factorilor sociali: că e vorba de partide politice, că e vorba de patronate, sindicate ş.a.m.d., că e vorba de administraţia locală, care e un cheltuitor mare în România. De exemplu, trebuie să existe un consens că nu mai facem deficite bugetare care depăşesc 3% din PIB.

George Radulescu: Pentru asta este necesar să ai voinţă politică...

Bogdan Olteanu: Asta e o chestiune mai mult de voinţă socială decât de voinţă politică. N-are niciun rost, de pildă, să vină astăzi cineva şi să spună: „Nu vom depăşi 3% din PIB deficit!" Anul viitor nu depăşim, dar peste doi ani vine un alt partid de guvernare care spune: „Noi avem o altă viziune!"

George Radulescu: Suntem în grafic, în momentul de faţă?

Bogdan Olteanu: În ce priveşte reducerea deficitului din PIB pe angajamentele din programul cu Fondul Monetar Internaţional, suntem în grafic. Foarte important e faptul că trebuie să asumăm la nivel social că vom cheltui atât cât vom încasa.

George Radulescu: Asta presupune semnarea unui tratat precum a fost cel pentru integrarea în structurile euroatlantice.

Bogdan Olteanu: De la Snagov... Asta ţine de conducerea politică. Ea trebuie să construiască aşa ceva. Dar nu poţi să ai o clasă politică care să impună societăţii trecerea la euro fără ca societatea s-o vrea. Vă dau un exemplu: în Danemarca, întreaga elită, fie că vorbim de clasa politică, fie că vorbim de mediul tehnocrat, este în favoarea trecerii ţării la euro. Populaţia, nu! Danemarca desfăşoară programe de explicare, de promovare a ideilor euro şi aşteaptă să se ajungă acolo. Vor face, probabil, un referendum atunci când vor crede că acesta va avea succes. La noi nu asta e problema. Oamenii, de principiu, doresc aderarea la euro.

George Radulescu: Aşa cum au dorit aderarea la Uniunea Europeană, fără să înţeleagă foarte bine ce presupune?

Bogdan Olteanu: Dar şi aderarea la zona euro, ca şi aderarea la Uniunea Europeană înseamnă pentru România beneficii extrem de mari. Tindem să nu le observăm pentru că drepturile câştigate par a fi acolo pentru totdeauna şi nepericlitate. Să ne gândim ce-ar însemna să pierdem drepturile pe care le-am câştigat devenind membri ai Uniunii Europene: libertatea de circulaţiei, libertatea de a munci în diverse ţări ale Uniunii Europene, libera circulaţiei a serviciilor, nu numai dinspre noi înspre alte ţări, ci şi dinspre alte ţări înspre noi.

George Radulescu: Poate că decidenţii politici ar trebui să se gândească şi la ce-am pierdut neaccesând la fonduri europene...

Bogdan Olteanu: Asta pe de o parte, dar pe de altă parte trebuie să ne gândim şi la ce oportunităţi avem din aceste fonduri europene. Bani pe care, atenţie!, contribuabilii aceia europeni, inclusiv cei olandezi, inclusiv cei finlandezi, îi dau din propriul buzunar pentru dezvoltarea unei ţări precum România.

George Radulescu: Suntem în situaţia de a da la bugetul Uniunii mai mult decât absorbim?

Bogdan Olteanu: Trebuie să funcţionăm mai bine ca stat şi ca administraţie publică.

George Radulescu: Evitaţi răspunsul?

Bogdan Olteanu: Nu aş vrea să mă implic foarte mult în discuţii care nu ţin de competenţele BNR. Banca Naţională nu absoarbe fonduri europene, n-are această competenţă, n-are acest domeniu de activitate. Cred că fiecare trebuie să-şi administreze domeniile.

"Zona euro trăieşte turbulenţe, dar statul pe margine şi urmărirea turbulenţelor din zona euro nu ne vor ajuta să fim mai aproape când acele turbulenţe vor fi depăşite."

„Nu trebuie să ne fie frică"

George Radulescu: „The Economist" scria că a venit timpul să ne fie frică de efectele crizei pentru că politicienii nu au luat măsurile cuvenite. Aşa este?

Bogdan Olteanu: Ameninţarea e permanent prezentă. Pentru noi, ameninţarea crizei are, în primul rând, o dimensiune externă. Orice contagiune din exterior ne poate afecta extrem de serios, fie pe dimensiunea financiară, fie pe dimensiunea comercială. Asta dacă ţări importante, parteneri comerciali importanţi ai României ar reintra în criză. Exporturile noastre, care sunt motorul economiei, ar fi afectate.

George Radulescu: Trebuie să ne fie frică?

Bogdan Olteanu: Nu trebuie să ne fie frică. Suntem preocupaţi, suntem responsabilizaţi. Avem această grijă. Nu cred că e important să ne fie frică. Cred că trebuie să fim preocupaţi să vedem cum putem reacţiona la aceste lucruri, deoarece frica nu rezolvă nimic. Atenţia rezolvă lucrurile.

George Radulescu: Vi se par atenţi politicienii noştri? Până şi BNR lucrează cu „materialul clientului", cu ceea ce decide mediul politic...

Bogdan Olteanu: Vedeţi că noi spunem destul de mult. Unii se bucură, alţii nu se bucură, dar sigur că există această conştiinţă a apartenenţei la societate şi a nevoii de a contribui cu idei. Responsabilităţile însă ni le asumăm pe domeniile de care suntem legaţi. Noi lucrăm în asigurarea stabilităţii economice într-o corelare cu dimensiunea guvernamentală, care se ocupă de politica salarială, de politica de venituri, de politica fiscală, de cea bugetară.

„Orice contagiune din exterior ne poate afecta extrem de serios, fie pe dimensiunea financiară, fie pe dimensiunea comercială."

„Din criză se iese mergând înainte"

George Radulescu: Pentru că şi Banca Naţională este un element din angrenajul social, v-aş întreba dacă nu cumva resimţiţi şi dumneavoastră pasivitatea societăţii noastre civile?

Bogdan Olteanu: Eu o văd mult mai funcţională decât era cu zece ani în urmă. Sigur, acum avem această oportunitate colosală de care vorbeam mai devreme, ca urmare a aderării, de a ne compara cu societăţile contemporane din Vest.

George Radulescu: Puteam mai mult în aceşti ultimi zece ani?

Bogdan Olteanu: O societate nu poate creşte foarte repede pentru că este complexă. Evoluţia socială din ultimii 10-20 de ani este remarcabilă în România. Hai s-o comparăm cu evoluţia de 20 de ani dintr-o ţară occidentală, când era la nivelul anilor '30! Nu se pune problema unei comparaţii. Am crescut foarte repede, venind din urmă. Mai avem mult de mers înainte, dar evoluţia socială are un anumit plafon al vitezei.

George Radulescu: Criza din Europa ne va curma mersul înainte?

Bogdan Olteanu: Niciodată o criză nu a curmat mersul înainte al societăţii. Asta e o învăţătură fundamentală: din criză se iese mergând înainte. Niciodată societatea n-a ieşit dintr-o criză spre înapoi. A ieşit cu un pas în urmă faţă de momentul debutului crizei, cu doi paşi în urmă, dar mergând pe direcţia spre înainte. Nu cred că trebuie să privim această criză altfel decât am privit crizele din alte ţări, în ultimii 200-300 de ani.

George Radulescu: Ce vă deranjează cel mai mult la nivel social în România?

Bogdan Olteanu: E o provocare majoră a creşterii. Suntem în continuare provocaţi să creştem, suntem provocaţi să avem o viteză a schimbării sociale mult superioară celei din ţările care au reuşit deja. Este obositor pentru societate şi este obositor pentru indivizii care o compun. Dar mergem într-o direcţie pe care ne-o dorim. Suntem în continuare chemaţi să facem acest efort. Nu e uşor, dar ne duce în direcţia pe care ne-o dorim.

„Evoluţia socială din ultimii 10-20 de ani este remarcabilă în România."